Cărţile de vizită exprimă nu doar ceva din caracterul posesorului, ele sunt prima impresie despre conlocutor, sunt reprezentarea vizuală a acestuia, devenind, din punct de vedere al tehnicii confecţionării şi al valorii artistice, obiecte de artă. 

Pan. Halippa a folosit des cărţile de vizită pentru a ajuta pe cineva, a pune un cuvânt de bine sau a angaja la serviciu.

Inventate cu secole în urmă (cea mai veche carte de vizită ce se păstrează în Muzeul Internaţional al Cărţilor de Vizită din Erdenheim, Philadelphia, SUA, datează de la 1850), la scurt timp după apariţia lor, cărţile de vizită devin un atribut necesar oricărei persoane.

Răsfoind arhivele, am fost plăcut surprinşi să descoperim mai multe exemplare de cărţi de vizită ale unor personalităţi de prim-rang ale Basarabiei anilor 1917-1918: preşedinţi de parlament, deputaţi în Sfatul Ţării şi prim-miniştri.

Confecţionate din carton alb, cu inscripţii de culoare neagră, diferite ca dimensiuni, aceste cărţi de vizită sunt parte a evenimentelor din anii de renaştere naţională de la începutul secolului al XIX-lea din Basarabia, constituind totodată adevărate perle istoriografice. Ele, aşa după cum vom vedea, poartă în sine şi alte informaţii decât cele imprimate la tipografie.

Cartea de vizită a lui Ion Inculeţ, prima persoană a Basarabiei anilor 1917-1918, preşedintele Sfatului Ţării.
Imprimată după alegerea lui la 21 noiembrie 1917 în fruntea organului reprezentativ al Basarabiei, inscripţia de pe cartea lui de vizită era în limba rusă. Este laconică, indicând strictul necesar de informaţii despre posesor: numele, funcţia şi localul unde îşi are serviciul. Citim: „Иван Константинович Инкулець, Председатель Сфатул Цэрий, Кишинев, Дворец Сфатул Цэрий”. După imprimare, Inculeţ adaugă, cu stiloul, numele şi funcţia în limba română: „Ion Inculeţ, Preşedintele Sfatului Ţării”.

Cărţile de vizită ale lui Pan. Halippa. Au fost descoperite mai multe exemplare.
Unul este din carton de culoare albă, de dimensiuni mai mici decât cartea de vizită a lui Inculeţ. Inscripţia este în limba română: „Pan. Halippa, redactor-editor al „Cuvântului Moldovenesc”, str. Jukovskaia nr. 15” (sediul Partidului Naţional Moldovenesc - n.n.). Cartea de vizită a fost tipărită anterior deschiderii lucrărilor Sfatului Ţării, căci, după alegerea sa în legislativul basarabean, Pan. Halippa îşi trece cu stiloul şi funcţia din cadrul legislativului basarabean: „Vice-preşedinte, Sfatul Ţării”.

Exemplarul descoperit de noi s-a dovedit a fi unul cu dublă funcţie. Halippa îl foloseşte pentru a adresa un mesaj. Iată cele scrise de el pe verso: „Domnule director, Vă recomand cu toată căldura pe tânărul Teodor Harghel, pe care’l puteţi folosi cu profit în serviciul Domniei Voastre. Pan. Halippa. 28.V.1918”. Nu se cunoaşte cărui director era adresat mesajul. Acel tânăr basarabean, Teodor Harghel, era să devină profesor la Seminarul Teologic din Chişinău, iar odată cu reocuparea Basarabiei de sovietici, în vara anului 1944, este supus represiunilor politice.

Cea de-a doua carte de vizită a lui Pan. Halippa este din anul 1919, când posesorul ei deţinea funcţia de ministru delegat al Guvernului de la Bucureşti în Basarabia. Inscripţia de pe carte e scurtă: „Pan. Halippa. Ministru”. Şi de data aceasta Pan.. Halippa foloseşte cartea de vizită pentru a transmite un mesaj şi o rugăminte. Iată ce-i scrie directorului de Interne al Basarabiei Vasile Bârcă: „Către dl Bârcă - directorul Internelor. Dragă Vasilică. Cred că ai face bine să-l mai ţii pe d-l Jalbă în funcţia de propagandist - el trebuie să propovăduiască cuvântul culturii româneşti peste Nistru. Pan. Halippa”. Precizăm că solicitarea lui Pan. Halippa privea pe deputatul în Sfatul Ţării Toma Jalbă, originar din stânga Nistrului. În anul 1919, în cadrul Directoratului de Interne din Basarabia au existat funcţii de propagandişti.

Pe o altă carte de vizită a lui Pan. Halippa pe care este imprimat în grafie latină doar numele posesorului „Pan. Halippa” şi o adresa „str. Iaşilor 18, Chişinău” întâlnim următoarea inscripţie: „[Pan. Halippa] Roagă pe Stimatul d-l Cociorvă, Secretar de Interne să facă tot posibilul să-l plaseze la o slujbă (de ajutor de subprefect sau altceva) pe d. Donos din s. Rughi, care a fost până acum cu însărcinări speciale. Cu stimă, Pan. Halippa”.

Cartea de vizită a deputatului în Sfatul Ţării Gheorghe Tudor este modestă. Inscripţia este în limba română, indicând doar numele şi funcţia posesorului: „Gheorghe Ş. Tudor, deputat în Sfatul Ţării”.

Cartea de vizită a lui Teodor Neaga. Pe când se bucura de realizarea din primăvara anului 1918, Teodor Nega îşi confecţionează o carte de vizită cu inscripţia în română: „Teodor I. Neaga”.

Cartea de vizită a lui Pantelimon Erhan. Inscripţia e făcută în română ulterior Actului Unirii, pe care citim: „Pantelimon Erhan. Directorul Liceului nr. 1 de băieţi Bogdan Pitriceico Hajdău din Chişinău; fost Prim-Director şi Ministru de Instrucţie Publică al Republicii Moldoveneşti”. După votul din 27 martie 1918, Pantelimon Erhan este numit reprezentantul Basarabiei în guvernul central de la Bucureşti pentru Ministerul Învăţământului, numit ulterior prin Înaltul Decretul Regal nr. 1132 din 9 martie 1919 în funcţia de profesor titular la Liceul nr. 1 de băieţi „Bogdan-Petriceico Hajdău”, apoi în cea de Director al acestui Liceu.

Cartea de vizită a lui Daniel Ciugureanu. Daniel Ciugureanu a fost prim-ministru al Basarabiei între 16 ianuarie şi 9 aprilie 1918.
Cartea de vizită a lui Daniel Ciugureanu se păstrează în dosarul personal din Arhivele Naţionale ale României din Bucureşti. Inscripţia este în limba română: „Dr. Daniel Ciugureanu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, Chişinău”. Aşadar, înţelegem că a fost imprimată între 16 ianuarie şi 9 aprilie 1918, timp în care D. Ciugureanu a deţinut funcţia indicată.

Şi această carte de vizită este folosită în calitate de scrisoare-mesaj. Din cele scrise pe ea rezultă că Daniel Ciugureanu i-a dat-o lui Eugen Adamovici pentru a o înmâna lui Alexandru Marghiloman (prim-ministru al României între 5 martie şi 23 octombrie 1918). Iată conţinutul celor scrise cu creionul de Ciugureanu pe faţă, dedesubtul inscripţiei, continuând pe verso: „[Dr. Daniel Ciugureanu] Roagă respectuos pe Dl Marghiloman a primi în audienţă pe maiorul Adamovici pentru a lua unele informaţii în interesul Basarabiei. Maiorul Adamovici este un fiu al Basarabiei şi Vă rog a avea toată încrederea în el. Dr. Ciugureanu”.

Nu cunoaştem conţinutul mesajului verbal transmis de E. Adamovici lui Al. Marghiloman. În acele importante momente pentru Basarabia credem că veştile aduse de Adamovici la Bucureşti au contribuit la Unirea din 27 martie 1918.