6 mai 2012, se împlinesc 22 de ani de când românii de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit şi s-au putut îmbrăţişa în cadrul acţiunii “Podul de Flori de peste Prut”, organizată de “Asociaţia românilor liberi de pretutindeni”, Frontul Popular din Republica Moldova şi Asociaţia Culturală Bucureşti-Chişinău.

„Prutul lacrimilor noastre să-l acoperim cu flori”, aceasta a fost denumire iniţială a unei acţiuni culturale desfăşurate în perioada anilor 1990 – 1991, ce îşi propunea reîntregirea României.

Podul de Flori din 6 mai 1990 a fost prima deschidere a frontierelor dintre România şi Republica Moldova, pe atunci încă Republica Sovietică Socialistă Moldova. În acea zi de duminică, cetăţenilor din România li s-a permis ca, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova încă sovietică fără pașaport și fără viză.

“Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!”, şi-au spus în primul rând fraţii.

La 6 mai, potrivit calendarului bisericesc ortodox de stil nou (gregorian), este sărbătorit Sfântul Iov cel Drept, iar potrivit calendarului de stil vechi (iulian, respectat de majoritatea creştinilor din Republica Moldova) – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Biruitorul.

După 50 de ani de la impunerea de către sovietici a graniţei pe Prut, drept în inima Moldovei, sute de mii de români din Basarabia şi din România s-au întâlnit pe malul stâng al râului.

De dimineaţă, mii de oameni cu braţele încărcate de flori s-au adunat de-a lungul Prutului, în dreptul celor opt puncte de trecere a frontierei stabilite: Miorcani-Pererîta, Stânca-Costeşti, Iaşi-Sculeni, Ungheni-Pod Ungheni, Albiţa-Leuşeni, Fălciu-Stoianovca (Ţiganca), Oancea-Cahul, Galaţi-Giurgiuleşti.

La ora 12:00, un sobor de preoţi a oficiat un Te Deum, după care clopotele tuturor bisericilor din stânga şi din dreapta Prutului au răsunat îndelung.

Buchetele aduse de cei prezenţi, într-un gest simbolic, au fost aruncate pe apă, iar milioanele de flori au format un pod plutitor. Întâlnirea a fost emoţionantă, cu lacrimi de bucurie, îmbrăţişări, o “adevărată Înviere a neamului românesc”, după cum scria presa de atunci. Au urmat spectacole de muzică şi jocuri populare, mese festive, acţiunea încheindu-se în jurul orei 18:00.

La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. După aceasta, procedura de trecere a frontierei a fost simplificată considerabil.

La 16 iunie 1991 a avut loc al doilea Pod de Flori. De această dată, locuitorii din Moldova sovietică au putut să intre fără acte în România.

Spre deosebire de alte evenimente majore ale primilor ani de libertate parcurși după înlăturarea dictaturii comuniste, „Podul de flori” a fost mult prea repede şi pe nedrept uitat, ignorat și desconsiderat. „Mineriadele”, evenimente cu efecte profund negative atât pentru climatul social și politic din România, cât și asupra imaginii externe a ţării, sunt mult mai prezente în memoria colectivă. În schimb, bucuria și entuziasmul regăsirii fraţilor în cadrul simbolicelor „Poduri de flori” s-au pierdut rapid, iar acest moment istoric a fost aproape uitat.

Urmăriți video AICI