![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (5)
Tipăreşte
Sus
Grigore Vieru: În Basarabia, armata a 15-a, limba moldovenească, bate în retragere
adăugat 19 ianuarie 2009, 08:41, la Social
Grigore Vieru, poetul nostru de suflet, a trecut în galaxia geniilor. A plecat pe raza strălucitoare a unei stele, după ce a participat, cu mare bucurie, la o sărbătoare închinată lui Eminescu, de ziua lui.În urmă cu mai mulţi ani, am avut deosebitul privilegiu de a discuta cu Poetul Grigore Vieru. La ediţia din vara anului 1995 a Universităţii de Vară "Nicolae Iorga" de la Vălenii de Munte, Grigore Vieru a fost prezent chiar în ziua deschiderii festive a cursurilor. Apreciatul poet a rostit un emoţionant cuvânt prin care şi-a mărturisit dragostea aparte ce o avea pentru Nicolae Iorga, inclus de el în Abecedarul basarabean prin următoarea frază a înţeleptului savant: "Şarpele este primejdios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde să muşte". Îmi amintesc cum, în încheierea discursului, Grigore Vieru a făcut haz de necaz şi a dat auditoriului o veste bună: "În Basarabia, armata a 15-a, limba moldovenească, bate în retragere". Din păcate, nici până astăzi… nu s-a retras.
În aceeaşi zi, am avut privilegiul deosebit de a avea o scurtă discuţie cu domnia sa, realizând un interviu ce a fost publicat în Cuvântul nou din 6 septembrie 1995, împreună cu următoarea însemnare autografă a poetului: "Cititorilor Cuvântului nou de la un vechi român, cu frăţească iubire, Grigore Vieru".
Solicitându-i părerea în legătură cu acele cursuri organizate ani în şir (1908-1940) de Nicolae Iorga şi continuate astăzi, Grigore Vieru mi-a răspuns: "Sunt cel mai sărac om din lume pentru că n-am avut norocul să particip la cursurile de vară organizate de Nicolae Iorga". L-am rugat apoi să motiveze, prin prisma sufletului domniei sale, cum se face că Nicolae Iorga nu este prezent în manualele şcolare din România, decât foarte puţin. Răspunsul a fost următorul: "Consider aceasta ca o mare lacună a românilor - sunt român şi o spun cu durere - indiferenţa românilor este boală naţională, iertaţi-mi expresia. Nimeni din popoarele pe care le cunosc, din ţările baltice, Armenia … nu se comportă atât de indiferent cu personalităţile sale".
Deoarece reprezentam ziarul românesc din Covasna, l-am întrebat dacă dansul cunoaşte situaţia românilor din judeţele Covasna şi Harghita. Răspunsul a venit cu amănunte semnificative: "Da, o cunosc, dar n-aş putea spune că bine. Chiar în acest an, în iunie, plecând de la Suceava la Topliţa, unde urma să fiu ales cetăţean de onoare, am trecut prin Cheile Bicazului - văzute de mine pentru prima oară. Şi acolo erau doi meşteri populari de care ne-am apropiat. Unul din ei m-a cunoscut de la televizor şi într-o limbă românească stâlcită mi-a spus: "Domnule Vieru, n-am băut de patru zile, dar cu dumneata vreau să beau". Le-am notat numele. Erau oameni simpli. Şi vreau să spun că la nivel de oameni simpli, lucrurile nu sunt atât de complicate. …Eu i-am cinstit şi i-am îmbrăţişat pe acei oameni, apoi am fost bine primit în Topliţa, unde am fost ales cetăţean de onoare al oraşului".
De atunci, de la Vălenii de Munte, am mai avut bucuria de a-l întâlni pe Grigore Vieru chiar la Sf. Gheorghe, într-o scurtă trecere a sa, când i-am oferit antologia, realizată de noi din cele mai frumoase poezii pentru copii, în care, alături de poezii ale poeţilor din România, am aşezat şi o poezie scrisă de Grigore Vieru. Mi-a mulţumit cu un zâmbet care a rămas în sufletul meu.
Aprofundarea operei şi activităţii poetului Grigore Vieru am realizat-o, trebuie să recunosc, şi datorită elevilor mei din Basarabia, bursieri ai statului român, elevi în Sf. Gheorghe în perioada 2000-2004. Au fost, cu adevărat, nişte elevi formidabili care îl venerau pe Grigore Vieru, văzând în EL "un simbol autentic al românismului" (Răzvan Theodorescu).
Se cuvine ca în "ţara de peste Prut", privind din Basarabia, unde a dorit Poetul să ajungă, ca cea mai mare dorinţă a lui, să fie în aceste zile doliu naţional. Totuşi, dacă în România nu va fi doliu naţional în ziua prohodirii lui Grigore Vieru, atunci sigur va fi doliu în sufletele noastre, în sufletele celor care l-au iubit, care îi murmură cântecele şi care au văzut în el un simbol.
#4910
Alb şi negru: Cine sunt asasinii morali ai lui Grigore Vieru?
autor: Nicolae Negru
(În apărarea lui Iurie Roşca şi Mihai Conţiu)
Acum, după moartea tragică a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreaptă în mod firesc spre indivizii care i-au făcut mult rău poetului, atacându-l fără încetare în paginile ziarelor "Moldova Suverană" şi "Flux", bătându-şi joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hărţuindu-l în adevăratul sens al cuvântului. Pe Iurie Roşca şi praporşcicii săi îi cunoaşte mai multă lume şi nu e nevoie să-i prezentăm. Mai puţin cunoscut este Mihai Conţiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oploşit de "Moldova Suverană" - un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivăzut, de o nesimţire rară (unii spun animalică, deşi e nedrept să jignim animalele), de o "destrăbălare" verbală insuportabilă, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fără să fie capabil să perceapă implicaţiile de ordin psihologic, etic şi moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el "bate" fără încetare, zi şi noapte, până victima aleasă nu "sângerează" sau până nu mai dă "semne de viaţă".
Ţinta preferată
E vorba despre un individ bolnav în esenţă, de teapa lui Iurie Roşca, pentru care nu există "nici un Dumnezeu" şi, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat să o facă fiindcă blamează România şi îi ataca cu cele mai josnice, mai mârşave şi mai dureroase cuvinte pe mulţi alţi intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înţeles, ţinta predilectă. Pentru aceasta i se pun la dispoziţie spaţii de ziar enorme, cum nu s-a mai văzut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi de prin alte părţi ale lumii. E inutil a mai spune că acest individ trecut prin şcoala adulării ceauşiste loveşte numai în intelectualii care se consideră români, iar iscusinţa linguşirii, asimilată de el pe parcursul anilor de grădiniţă şi de şcoală, o îndreaptă spre actuala putere comunistă.
Cu siguranţă, individul nu şi-ar fi văzut publicate aiurelile veninoase, murdare, în "Moldova Suverană", dacă nu ar fi atacat "pe cine trebuie", dacă nu l-ar fi linguşit pe Voronin şi nu ar fi servit clanul comunist. Căci în mintea la fel de nesănătoasă, plină de românofobie, a preşedintelui PCRM şi a tovarăşilor săi, răzbunarea împotriva intelectualităţii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Hăiturea "românilor" este mai spectaculoasă, mai cu efect, când participă la ea şi un câine ceauşist. Dincolo de ironia tragică a acestui fapt, întrezărim plăcerea sadică a "regizorului", cinismul lui fără margini, nelegiurea cea mai josnică, românofobia soră cu patologia a celor care ne guvernează.
Un singur cuvânt
De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit "vedetă" la Chişinău, suprasolicitat de mass-media comunistă. El, ca şi Roşca, ca şi Praporşcic sau Burciu, sunt nişte scule. Unii dintre ei par atinşi de sminteală, alţii - de oligofrenie. Pentru faptul că şi-au bătut joc de poet, că i-au înveninat ultimii doi ani din viaţă, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finanţat, i-au încurajat în acţiunile lor nesăbuite, inconştiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la preşedinţie ca "MS" să înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul să nu i se dea bani liderului creştin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastră să devină mai civilizată, mai creştină. Polemica e firească într-o societate democratică, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt că se recunoştea român şi apăra limba română. În timp ce "Moldova Suverană" îl acuza că ar fi spion român şi că ar lucra împotriva statului moldovenesc, "Fluxul" îl blama pentru că ar fi conspirat cu Pasat în intenţia de a-l asasina pe Iurie Roşca!
Între nicovala comunistă şi ciocanul "creştin"
Într-o societate democratică, salvarea împotriva arbitrarului, a fărădelegii, a calomniei este justiţia. Vieru a încercat să tragă la răspundere ziarul "Moldova Suverană" şi "Fluxul" creştin democrat aflat într-un parteneriat complice cu "MS", dar justiţia noastră obedientă nu a îndrăznit să-i facă dreptate. Fiindcă nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu naţional la moartea poetului, sperând, probabil, să profite electoral, nu a găsit de cuviinţă să-l apere la vremea cuvenită, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidenţială. Preşedintele RM a declarat atunci că nu se consideră preşedintele românilor.
A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crimă odioasă, antistatală, în RM-ul de azi. Marginalizarea şi demonizarea românilor a devenit o politică de stat, încurajată tacit de unele cercuri din Occident.
Majoritatea intelectualilor din RM se află între nicovala lui Voronin şi ciocanul (cu seceră) al lui Iurie Roşca. În timp ce primul îi categoriseşte drept "duşmani ai statalităţii", închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din instituţiile de stat, blamându-i şi acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplică, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de "om al Rusiei", "fost kaghebist", "corupt", "detractor" etc. Având în mâinile lor mai toată mass-media, cum să audă moldovenii vocea slabă a poetului?
"Personalitate cu grade"
Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, "Moldova Suverană" publica, sub înfricoşătorul titlu "R. Moldova în reţeaua mondială a spionajului românesc", o listă de "spioni" români, de "personalităţi cu grade", printre care figura şi Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în "Literatura şi Arta", un nou apel către preşedintele Voronin, avertizându-l că "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om".. Cuţitul îl ajunsese la os!
Deşi a declarat nu o singură dată că nu are nimic împotriva statului RM - şi de ce ar fi avut? - "titanul" Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publică Moldova 1, a fost cenzurat chiar şi în ziua când a fost anunţată plecarea dintre noi. Asta pentru că a luptat pentru limba română, pentru că nu s-a împăcat cu existenţa sârmii ghimpate de pe Prut, pentru că nu a putut suporta ca elevii să fie minţiţi în continuare că "fratele de peste peste Prut" ne este "duşman, nu frate bun". Vieru a scris pentru toţi românii, nu numai pentru cei dintre Nistru şi Prut, dar condoleanţele transmise de preşedintele Băsescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat până şi în necrologul care i-a fost dedicat de către autorităţi, textul fiind redactat în aşa fel încât să nu figureze "limba română", pentru care Grigore Vieru era pregătit să-şi jertfească viaţa. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limbă şi literatură română. Din păcate, Eugen Doga şi Mihai Cimpoi, care şi-au pus şi ei semnătura pe necrolog, lângă cea a lui Voronin şi Stepaniuc, nu au insistat ca, măcar în clipa morţii, poetului să i se acorde respectul cuvenit.
Sprijinitorii din umbră
Istoria va răspunde cine se ocupă de lichidarea fizică a personalităţilor noastre marcante - sunt prea multe "accidentele" de felul acesta, ca să fie întâmplătoare - Ion Gheorghiţă, Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru... Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin şi Roşca, dar şi sprijinitorii lor din umbră, reprezentaţi de Vladimir Socor, care face apologie deschisă, neobrăzată, acestui regim antidemocratic, românofob, cvasisovietic, cvasitotalitarist. Domnului Socor şi celora din spatele său nu le pasă că astăzi în RM sunt distruse firavele lăstare ale democraţiei, instaurându-se minciuna, calomnia, vrajba, declanşându-se teroarea morală şi psihică (de la care până la cea fizică rămâne doar un pas) împotriva intelectualităţii.
***
E de presupus că de acum încolo individul despre care vorbeam mai sus nu va mai fi publicat în "Moldova Suverană". Individul şi-a îndeplinit "misiunea". După asasinarea morală a lui Vieru vor urma alţii, dar lucrul acesta îi va fi, probabil, încredinţat altora. Vina noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm, e că am rămas indiferenţi, că nu am ripostat, lăsându-l pe Vieru să se apere de unul singur.
Voronin şi Roşca trebuie să răspundă pentru prigonirea morală a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie să i se facă dreptate, aşa cum a cerut în ultima sa scrisoare.
xxxxxxxxxxxxx
Basarabia în ceaţă şi în lacrimi
Grigore Vieru a murit.
A murit acum, deşi a fost omorât de mai multe ori în timpul vieţii.
Vieru s-a dus la Dumnezeu, lăsând în urmă o Basarabie ruptă în două: una tristă, sătulă de comunism, înlăcrimată, zguduită de moartea Poetului, şi alta intoxicată de comunism, chiuitoare şi făţarnică, lovită brusc de lacrimi… electorale în legătură cu dispariţia lui Grigore Vieru.
Joia trecută, care pentru poet a fost ultima, ziarul "Literatura şi arta" publica articolul său (cine putea crede că e ultimul?) "Noi atacuri golăneşti în presa oficială", pe care îl preluăm alăturat. Lovit recent de "Moldova suverană" a lui V. Voronin, Vieru îl avertiza pe acesta că, citez, "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om". Noi, cei care eram mai apropiaţi lui Vieru, ştim ce se avea în vedere când a zis "o decizie a mea"…
...Ne-a trecut de mai multe ori pragul redacţiei, mâhnit şi epuizat de "atacurile golăneşti din presa oficială". Mai fiind şi bolnav, suferea adânc în urma acestor atacuri din "Flux"-ul lui Roşca şi "Moldova suverană" a lui Voronin. Ştiindu-l grav bolnav de inimă, killerii acestora loveau intenţionat în el, ca să-l doboare, să-l bage în mormânt. Astfel, până a fi doborât de blocul de beton, ascuns în ceaţă, Gr. Vieru a fost doborât de atâtea ori de alte blocuri de beton, numite "Flux" şi "Moldova suverană", ascunse în ceaţa deasă a comunismului adus de Voronin peste Basarabia.
De multe ori, după ce era lovit de aceste blocuri de beton ale lui Voronin şi Roşca, intra pe la mine în redacţie. Era decis să declare greva foamei - aceasta şi era acea "o decizie a mea". Atacurile "românului" Conţiu îl răneau adânc. Era prea sensibil pentru o Basarabie atât de cinică. Îl sfătuiam insistent să nu citească aceste porcării şi să nu reacţioneze la ele, spre satisfacţia animalică a killerilor săi. Mă asculta în tăcere şi se uita visător la covorul de pe perete cu chipul lui M. Eminescu, şi parcă era de acord cu mine. A doua zi însă, dimineaţă, cineva mă suna şi îmi spunea că l-a văzut pe Vieru mergând cu un braţ de ziare subsuoară…
Ceaţa din noaptea de joi spre vineri, când s-a produs tragicul accident, nu a fost deloc mai deasă decât cea care i-a fost organizată de oficialităţi şi prin care i-a fost scris lui Vieru să treacă ultimii ani. L-au omagiat fariseic, la nivel naţional, ca să-l asasineze moral în presa lor chiar a doua zi după jubileu. Au crezut că îl vor putea atrage de partea lor. Pentru ei, Vieru a avut şi are doar valoare electorală, nu artistică şi morală. Ei s-au temut şi se tem de aceste valori. Vieru este Basarabia română. Vieru şi Basarabia română sunt o singură dramă. Lovind în Vieru, ei loveau în această Basarabie. Ei nu i-au iertat niciodată credinţa pe care Vieru o propovăduia zilnic, ca un apostol: că este român şi că suntem români.
De aceea, l-au ţinut mereu în ceaţă, scoţându-i în faţă blocuri de beton şi aici, în Basarabia, dar şi peste Prut. Asasinii lui morali nu au fost pedepsiţi. Conţiu de la "Moldova suverană", Roşca de la "Flux", asistat de un Burciu şi un Praporşcic, sunt sănătoşi şi voioşi, mereu pe linia întâi a partidului lui Voronin, în lupta împotriva lui Vieru şi a Basarabiei române. Naivul - marele naiv şi copil - Vieru mai credea că există dreptate şi i se adresa după dreptate lui Voronin, celui care a stat şi stă în spatele tuturor asasinatelor morale organizate împotriva celor care nu gândesc ca el. Presa comunistă (M-1, NIT, Eu TV, "Moldova suverană", "Flux", "Comunistul") chifteşte de minciuni, de atacuri banditeşti la adresa politicienilor, ziariştilor, scriitorilor neconvertiţi la ideologia oficială. Cine l-a oploşit la sânu-i pe renegatul Conţiu, care a lovit cu atâta ticăloşenie morală în marele Poet? Cine protejează plutonul de execuţie care trudeşte non-stop, făcând ceaţă şi scoţând blocuri de beton în calea celor incomozi regimului? Zeci, sute de oameni, cei mai de valoare oameni ai Basarabiei, sunt asasinaţi moral, executaţi în fiecare zi sub ochii "stăpânului" şi cu blagoslovirea lui.
Acum îl veţi "plânge", dar îl veţi "plânge" electoral, veţi declara doliu naţional, vă veţi băga lângă sicriul lui să vă vadă lumea la televizor, veţi vrea să stoarceţi dividende şi din ultimul drum al lui Vieru… Nu-l plângeţi pe Vieru, fariseilor! Voi l-aţi omorât de atâtea ori, înaintea tragicului accident. Dumnezeu l-a luat la El pentru a-l apăra de ticăloşeniile voastre.
La moartea lui Mihai Eminescu, marele basarabean B. P. Hasdeu scria în necrologul dedicat nefericitului dispărut: "El va trăi, deşi a murit nebun; vor muri însă pentru vecie nenumăraţii înţelepţi, care au lăsat, lasă şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu".
"Nenumăraţii înţelepţi" n-au dispărut nici astăzi. Numele lor vor fi uitate chiar mâine. Sau vor fi blestemate de posteritate. Ce va rămâne mâine din numele lui Voronin, Roşca, Conţiu sau Praporşcic? Nimic. Le vor mânca uitarea şi oprobriul public.
Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghiţit de uitare. Pentru că Grigore Vieru nu a murit, el nu a avut nimic cu moartea. Vieru a avut ce a avut cu Viaţa. De aceea, Grigore Vieru va fi atâta timp cât este şi cât va fi Basarabia română, acest "copil înfăşat în sârmă ghimpată"…
(c. t.)
autor: Nicolae Negru
(În apărarea lui Iurie Roşca şi Mihai Conţiu)
Acum, după moartea tragică a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreaptă în mod firesc spre indivizii care i-au făcut mult rău poetului, atacându-l fără încetare în paginile ziarelor "Moldova Suverană" şi "Flux", bătându-şi joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hărţuindu-l în adevăratul sens al cuvântului. Pe Iurie Roşca şi praporşcicii săi îi cunoaşte mai multă lume şi nu e nevoie să-i prezentăm. Mai puţin cunoscut este Mihai Conţiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oploşit de "Moldova Suverană" - un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivăzut, de o nesimţire rară (unii spun animalică, deşi e nedrept să jignim animalele), de o "destrăbălare" verbală insuportabilă, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fără să fie capabil să perceapă implicaţiile de ordin psihologic, etic şi moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el "bate" fără încetare, zi şi noapte, până victima aleasă nu "sângerează" sau până nu mai dă "semne de viaţă".
Ţinta preferată
E vorba despre un individ bolnav în esenţă, de teapa lui Iurie Roşca, pentru care nu există "nici un Dumnezeu" şi, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat să o facă fiindcă blamează România şi îi ataca cu cele mai josnice, mai mârşave şi mai dureroase cuvinte pe mulţi alţi intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înţeles, ţinta predilectă. Pentru aceasta i se pun la dispoziţie spaţii de ziar enorme, cum nu s-a mai văzut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi de prin alte părţi ale lumii. E inutil a mai spune că acest individ trecut prin şcoala adulării ceauşiste loveşte numai în intelectualii care se consideră români, iar iscusinţa linguşirii, asimilată de el pe parcursul anilor de grădiniţă şi de şcoală, o îndreaptă spre actuala putere comunistă.
Cu siguranţă, individul nu şi-ar fi văzut publicate aiurelile veninoase, murdare, în "Moldova Suverană", dacă nu ar fi atacat "pe cine trebuie", dacă nu l-ar fi linguşit pe Voronin şi nu ar fi servit clanul comunist. Căci în mintea la fel de nesănătoasă, plină de românofobie, a preşedintelui PCRM şi a tovarăşilor săi, răzbunarea împotriva intelectualităţii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Hăiturea "românilor" este mai spectaculoasă, mai cu efect, când participă la ea şi un câine ceauşist. Dincolo de ironia tragică a acestui fapt, întrezărim plăcerea sadică a "regizorului", cinismul lui fără margini, nelegiurea cea mai josnică, românofobia soră cu patologia a celor care ne guvernează.
Un singur cuvânt
De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit "vedetă" la Chişinău, suprasolicitat de mass-media comunistă. El, ca şi Roşca, ca şi Praporşcic sau Burciu, sunt nişte scule. Unii dintre ei par atinşi de sminteală, alţii - de oligofrenie. Pentru faptul că şi-au bătut joc de poet, că i-au înveninat ultimii doi ani din viaţă, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finanţat, i-au încurajat în acţiunile lor nesăbuite, inconştiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la preşedinţie ca "MS" să înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul să nu i se dea bani liderului creştin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastră să devină mai civilizată, mai creştină. Polemica e firească într-o societate democratică, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt că se recunoştea român şi apăra limba română. În timp ce "Moldova Suverană" îl acuza că ar fi spion român şi că ar lucra împotriva statului moldovenesc, "Fluxul" îl blama pentru că ar fi conspirat cu Pasat în intenţia de a-l asasina pe Iurie Roşca!
Între nicovala comunistă şi ciocanul "creştin"
Într-o societate democratică, salvarea împotriva arbitrarului, a fărădelegii, a calomniei este justiţia. Vieru a încercat să tragă la răspundere ziarul "Moldova Suverană" şi "Fluxul" creştin democrat aflat într-un parteneriat complice cu "MS", dar justiţia noastră obedientă nu a îndrăznit să-i facă dreptate. Fiindcă nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu naţional la moartea poetului, sperând, probabil, să profite electoral, nu a găsit de cuviinţă să-l apere la vremea cuvenită, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidenţială. Preşedintele RM a declarat atunci că nu se consideră preşedintele românilor.
A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crimă odioasă, antistatală, în RM-ul de azi. Marginalizarea şi demonizarea românilor a devenit o politică de stat, încurajată tacit de unele cercuri din Occident.
Majoritatea intelectualilor din RM se află între nicovala lui Voronin şi ciocanul (cu seceră) al lui Iurie Roşca. În timp ce primul îi categoriseşte drept "duşmani ai statalităţii", închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din instituţiile de stat, blamându-i şi acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplică, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de "om al Rusiei", "fost kaghebist", "corupt", "detractor" etc. Având în mâinile lor mai toată mass-media, cum să audă moldovenii vocea slabă a poetului?
"Personalitate cu grade"
Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, "Moldova Suverană" publica, sub înfricoşătorul titlu "R. Moldova în reţeaua mondială a spionajului românesc", o listă de "spioni" români, de "personalităţi cu grade", printre care figura şi Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în "Literatura şi Arta", un nou apel către preşedintele Voronin, avertizându-l că "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om".. Cuţitul îl ajunsese la os!
Deşi a declarat nu o singură dată că nu are nimic împotriva statului RM - şi de ce ar fi avut? - "titanul" Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publică Moldova 1, a fost cenzurat chiar şi în ziua când a fost anunţată plecarea dintre noi. Asta pentru că a luptat pentru limba română, pentru că nu s-a împăcat cu existenţa sârmii ghimpate de pe Prut, pentru că nu a putut suporta ca elevii să fie minţiţi în continuare că "fratele de peste peste Prut" ne este "duşman, nu frate bun". Vieru a scris pentru toţi românii, nu numai pentru cei dintre Nistru şi Prut, dar condoleanţele transmise de preşedintele Băsescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat până şi în necrologul care i-a fost dedicat de către autorităţi, textul fiind redactat în aşa fel încât să nu figureze "limba română", pentru care Grigore Vieru era pregătit să-şi jertfească viaţa. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limbă şi literatură română. Din păcate, Eugen Doga şi Mihai Cimpoi, care şi-au pus şi ei semnătura pe necrolog, lângă cea a lui Voronin şi Stepaniuc, nu au insistat ca, măcar în clipa morţii, poetului să i se acorde respectul cuvenit.
Sprijinitorii din umbră
Istoria va răspunde cine se ocupă de lichidarea fizică a personalităţilor noastre marcante - sunt prea multe "accidentele" de felul acesta, ca să fie întâmplătoare - Ion Gheorghiţă, Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru... Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin şi Roşca, dar şi sprijinitorii lor din umbră, reprezentaţi de Vladimir Socor, care face apologie deschisă, neobrăzată, acestui regim antidemocratic, românofob, cvasisovietic, cvasitotalitarist. Domnului Socor şi celora din spatele său nu le pasă că astăzi în RM sunt distruse firavele lăstare ale democraţiei, instaurându-se minciuna, calomnia, vrajba, declanşându-se teroarea morală şi psihică (de la care până la cea fizică rămâne doar un pas) împotriva intelectualităţii.
***
E de presupus că de acum încolo individul despre care vorbeam mai sus nu va mai fi publicat în "Moldova Suverană". Individul şi-a îndeplinit "misiunea". După asasinarea morală a lui Vieru vor urma alţii, dar lucrul acesta îi va fi, probabil, încredinţat altora. Vina noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm, e că am rămas indiferenţi, că nu am ripostat, lăsându-l pe Vieru să se apere de unul singur.
Voronin şi Roşca trebuie să răspundă pentru prigonirea morală a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie să i se facă dreptate, aşa cum a cerut în ultima sa scrisoare.
xxxxxxxxxxxxx
Basarabia în ceaţă şi în lacrimi
Grigore Vieru a murit.
A murit acum, deşi a fost omorât de mai multe ori în timpul vieţii.
Vieru s-a dus la Dumnezeu, lăsând în urmă o Basarabie ruptă în două: una tristă, sătulă de comunism, înlăcrimată, zguduită de moartea Poetului, şi alta intoxicată de comunism, chiuitoare şi făţarnică, lovită brusc de lacrimi… electorale în legătură cu dispariţia lui Grigore Vieru.
Joia trecută, care pentru poet a fost ultima, ziarul "Literatura şi arta" publica articolul său (cine putea crede că e ultimul?) "Noi atacuri golăneşti în presa oficială", pe care îl preluăm alăturat. Lovit recent de "Moldova suverană" a lui V. Voronin, Vieru îl avertiza pe acesta că, citez, "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om". Noi, cei care eram mai apropiaţi lui Vieru, ştim ce se avea în vedere când a zis "o decizie a mea"…
...Ne-a trecut de mai multe ori pragul redacţiei, mâhnit şi epuizat de "atacurile golăneşti din presa oficială". Mai fiind şi bolnav, suferea adânc în urma acestor atacuri din "Flux"-ul lui Roşca şi "Moldova suverană" a lui Voronin. Ştiindu-l grav bolnav de inimă, killerii acestora loveau intenţionat în el, ca să-l doboare, să-l bage în mormânt. Astfel, până a fi doborât de blocul de beton, ascuns în ceaţă, Gr. Vieru a fost doborât de atâtea ori de alte blocuri de beton, numite "Flux" şi "Moldova suverană", ascunse în ceaţa deasă a comunismului adus de Voronin peste Basarabia.
De multe ori, după ce era lovit de aceste blocuri de beton ale lui Voronin şi Roşca, intra pe la mine în redacţie. Era decis să declare greva foamei - aceasta şi era acea "o decizie a mea". Atacurile "românului" Conţiu îl răneau adânc. Era prea sensibil pentru o Basarabie atât de cinică. Îl sfătuiam insistent să nu citească aceste porcării şi să nu reacţioneze la ele, spre satisfacţia animalică a killerilor săi. Mă asculta în tăcere şi se uita visător la covorul de pe perete cu chipul lui M. Eminescu, şi parcă era de acord cu mine. A doua zi însă, dimineaţă, cineva mă suna şi îmi spunea că l-a văzut pe Vieru mergând cu un braţ de ziare subsuoară…
Ceaţa din noaptea de joi spre vineri, când s-a produs tragicul accident, nu a fost deloc mai deasă decât cea care i-a fost organizată de oficialităţi şi prin care i-a fost scris lui Vieru să treacă ultimii ani. L-au omagiat fariseic, la nivel naţional, ca să-l asasineze moral în presa lor chiar a doua zi după jubileu. Au crezut că îl vor putea atrage de partea lor. Pentru ei, Vieru a avut şi are doar valoare electorală, nu artistică şi morală. Ei s-au temut şi se tem de aceste valori. Vieru este Basarabia română. Vieru şi Basarabia română sunt o singură dramă. Lovind în Vieru, ei loveau în această Basarabie. Ei nu i-au iertat niciodată credinţa pe care Vieru o propovăduia zilnic, ca un apostol: că este român şi că suntem români.
De aceea, l-au ţinut mereu în ceaţă, scoţându-i în faţă blocuri de beton şi aici, în Basarabia, dar şi peste Prut. Asasinii lui morali nu au fost pedepsiţi. Conţiu de la "Moldova suverană", Roşca de la "Flux", asistat de un Burciu şi un Praporşcic, sunt sănătoşi şi voioşi, mereu pe linia întâi a partidului lui Voronin, în lupta împotriva lui Vieru şi a Basarabiei române. Naivul - marele naiv şi copil - Vieru mai credea că există dreptate şi i se adresa după dreptate lui Voronin, celui care a stat şi stă în spatele tuturor asasinatelor morale organizate împotriva celor care nu gândesc ca el. Presa comunistă (M-1, NIT, Eu TV, "Moldova suverană", "Flux", "Comunistul") chifteşte de minciuni, de atacuri banditeşti la adresa politicienilor, ziariştilor, scriitorilor neconvertiţi la ideologia oficială. Cine l-a oploşit la sânu-i pe renegatul Conţiu, care a lovit cu atâta ticăloşenie morală în marele Poet? Cine protejează plutonul de execuţie care trudeşte non-stop, făcând ceaţă şi scoţând blocuri de beton în calea celor incomozi regimului? Zeci, sute de oameni, cei mai de valoare oameni ai Basarabiei, sunt asasinaţi moral, executaţi în fiecare zi sub ochii "stăpânului" şi cu blagoslovirea lui.
Acum îl veţi "plânge", dar îl veţi "plânge" electoral, veţi declara doliu naţional, vă veţi băga lângă sicriul lui să vă vadă lumea la televizor, veţi vrea să stoarceţi dividende şi din ultimul drum al lui Vieru… Nu-l plângeţi pe Vieru, fariseilor! Voi l-aţi omorât de atâtea ori, înaintea tragicului accident. Dumnezeu l-a luat la El pentru a-l apăra de ticăloşeniile voastre.
La moartea lui Mihai Eminescu, marele basarabean B. P. Hasdeu scria în necrologul dedicat nefericitului dispărut: "El va trăi, deşi a murit nebun; vor muri însă pentru vecie nenumăraţii înţelepţi, care au lăsat, lasă şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu".
"Nenumăraţii înţelepţi" n-au dispărut nici astăzi. Numele lor vor fi uitate chiar mâine. Sau vor fi blestemate de posteritate. Ce va rămâne mâine din numele lui Voronin, Roşca, Conţiu sau Praporşcic? Nimic. Le vor mânca uitarea şi oprobriul public.
Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghiţit de uitare. Pentru că Grigore Vieru nu a murit, el nu a avut nimic cu moartea. Vieru a avut ce a avut cu Viaţa. De aceea, Grigore Vieru va fi atâta timp cât este şi cât va fi Basarabia română, acest "copil înfăşat în sârmă ghimpată"…
(c. t.)
Vedeti replica fluxului la acuzatiile de mai sus: haideti fratilor sa nu transformam Marea Pierdere a Poetului Romanilor in hochei pe gheata de capital politic, sunt sigur ca lui nu i-ar placea aceasta jalnica adunatura de acuze reciproce.
Sa judecam la rece un conflict de presa tipic.
Si sa nu uitam ca NU toti cei care tipa acum, in aceste momente negre, devin astfel si ei valorosi. El da, el a fost o valoare. Unii doar se hranesc lacom din maretia omului care a fost Grigore Vieru...caci valorile si adevaratele caractere sunt cernute de timp...nicidecum de gradul isteriei de moment!
http://www.flux.md/articole/ 5430/
Sa judecam la rece un conflict de presa tipic.
Si sa nu uitam ca NU toti cei care tipa acum, in aceste momente negre, devin astfel si ei valorosi. El da, el a fost o valoare. Unii doar se hranesc lacom din maretia omului care a fost Grigore Vieru...caci valorile si adevaratele caractere sunt cernute de timp...nicidecum de gradul isteriei de moment!
http://www.flux.md/articole/ 5430/
din acest articol putem vedea ca nu conteaza ce nationalitate seti ca sa poti aprecia un om valoros ca Gr. Vieru, iar conflictele intre etnii sunt intr-o oarecare masura artificiale, pentru a intelege acest lucru, mi-a fost dat sa petrec cativa ani in Timisoara - un oras de care am ramas indragostita si unde pe langa multe alte lucruri importante pe care le-am invatat, am primit si o lectie adevarata de convietuire etnica, nu conteaza ce origini etnice ai din momentul in care ai puterea sa recunosti niste adevaruri (spre ex: Basarabia este pamant romanesc)
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}