Relaţiile româno-canadiene au avut parte, de curând, de o revigorare, prin vizita pe tărâm canadian a lui Mircea Geoană, preşedintele Senatului Parlamentului României. Temele abordate sunt subiecte de cursă lungă şi se referă atât la eliminarea vizelor pt cetăţenii români, cât şi la raporturile economice, militare şi la cooperarea bilaterală în regiunea Mării Negre.
Interviu cu Excelenţa Sa, doamna Elena Ştefoi, ambasador al României la Ottawa realizat de corespondentul Romanian Global News in Canada, jurnalista si scriitoarea Cristina Mihai.

R : Pe când vor avea românii dreptul la liberă circulaţie în ţara frunzei de arţar?

ES : Problematica vizelor se află, din 2007 încoace, atât pe agenda dialogului bilateral România-Canada, cât şi pe agenda  relaţiilor UE-Canada. Autorităţile de la Ottawa şi-au exprimat  angajamentul politic privind uniformizarea regimului vizelor pentru cetăţenii europeni  la Summit-ul UE-Canada de la Berlin (2007) şi au reiterat acest angajament la următoarele reuniuni anuale  similare, organizate  în Quebec City (în 2008), Praga (2009) şi Bruxelles (2010). Dincolo de decizia politică,  e însă vorba de un proces  tehnic extrem de complex, pe bază de criterii şi exigenţe stricte, cu paşi care trebuie îndepliniţi de  fiecare ţară şi guvern în parte şi care implică  o minuţioasă colaborare în plan bilateral.

În mod treptat, începând din 2006, Ottawa a ridicat obligativitatea vizelor pentru majoritatea statelor care au aderat la UE după 1990. Cum era şi firesc, noile state membre  integrate în UE înaintea României au beneficiat cu un pas mai devreme de acest drept. Din păcate, în iulie 2010 Canada a reintrodus vizele de călătorie pentru cetăţenii cehi şi a decis să "îngheţe" procesul decizional privind România şi Bulgaria până la legiferarea şi implementarea noii legislaţii în materie de refugiaţi şi imigraţie. Bucureştiul şi Ottawa au colaborat însă strâns în toţi aceşti ani - şi continuă s-o facă -, în vederea îndeplinirii criteriilor tehnice, iar progresele părţii române au fost  şi sunt recunoscute ca atare de instituţiile  canadiene de resort. Ca şi celelalte capitale europene care au finalizat acest dosar, România a găzduit misiuni de evaluare ale experţilor din Canada, iar Ambasada s-a aflat în contact permanent cu Ministerul Imigraţiei şi Cetăţeniei pe această temă. Evaluările şi rapoartele sunt pozitive, vom continua să acordăm atenţie ratei anuale de refuz a cererilor de viză, considerată de partea canadiană drept criteriu-cheie şi aflată încă peste  limita de 4%. Orizontul de timp depinde, aşadar, de un complex de factori, important e să ne pregătim temeinic pentru încheierea acestui proces.

R : Ce elemente susţin şi împrospătează relaţiile economice româno-canadiene? Domnul Geoană vorbea şi de probabile sfaturi canadiene pentru ieşirea României din criza economico-financiară, ştiut fiind faptul că strategia bancară a acestei ţari este una dintre cele mai apreciate, pentru că a reuşit să treacă aproape « neatinsă » în timpul ultimei furtuni financiare.

ES : Reglementarea sistemului bancar şi disciplina bugetară  canadiană - cu atât mai eficiente cu cât ele funcţionează în condiţiile stabilităţii politice, necesară pentru a face posibilă proiectarea inteligentă şi gestionarea corectă a unor  programe de stimulare economică -,  ar putea fi un  model  pentru orice ţară care vizează ieşirea din criză. Se pune însă întrebarea cât şi cum  se poate asuma la nivel parlamentar  adoptarea unui astfel de model, iar abia după aceea ar avea probabil sens şi problema sfaturilor ...

Cât  priveşte relaţiile economice româno-canadiene, ele se află, în pofida crizei, pe un trend ascendent şi se întrevăd noi oportunităţi în contextul integrării europene a României.  La 1 ianuarie 2010, în România  erau  înregistrate 1494 societăţi mixte româno-canadiene, cu un volum al investiţiilor de 106,7 milioane dolari SUA. În  august 2010 s-a înregistrat o evoluţie a schimburilor comerciale, prin creşteri semnificative, faţă de anul trecut, atât la export, cât şi la import (7%, respectiv 32%). Desigur, acest nivel nu exprimă nici pe departe potenţialul existent şi acordăm atenţie specială valorificării cât mai multor oportunităţi, în domenii precum energia regenerabilă sau insfrastructura, în sectorul agro-alimentar sau cel al tehnologiei informatice.

R : Sursele de energie rămân o piatră de grea încercare pentru secolul de-abia început. Ce loc va ocupa energia nucleară în colaborarea dintre cele două state?

ES: Sectorul nuclear civil a fost considerat "cordonul ombilical" al colaborării româno-canadiene şi continuă să ocupe locul principal în tabloul relaţiilor  economice bilaterale. Primele două unităţi ale Centralei Nucleare de la Cernavodă constituie de fapt prima poveste de succes a cooperării dintre cele două ţări. Unităţile 3 şi 4,  a căror intrare în funcţiune  va avea loc cel mai probabil în 2017, vor folosi tehnologie de tip CANDU 6. În octombrie 2010, preşedintele companiei Atomic Energy Canada Ltd. (AECL) s-a aflat la Bucureşti pentru noi consultări cu partenerii români pe această temă. AECL este interesat să fie furnizor de echipamente nucleare şi asistenţă tehnică, iar  Agenţia Canadiană de Dezvoltare  (EDC) participă la negocieri în vederea finanţării proiectului.

R : Abordarea interesului canadian în regiunea Mării Negre este un subiect bogat, cu multe elemente de noutate. Care sunt punctele de interes pentru cei de aici şi cele de forţă ale părţii române?

ES : Atu-urile şi potenţialul economic al Zonei Mării Negre sunt bine cunoscute şi ele  atrag, inevitabil, atenţia părţii canadiene. Interesul pentru o eventuală cooperare între autorităţile portuare din Halifax şi cele din Constanţa a fost exprimată de preşedintele Senatului canadian, Noel Kinsella, cu ocazia vizitei sale în România din mai 2009. Din punctul de vedere al părţii române, se pot avea în vedere, într-o primă fază, schimburi de experienţă în domeniul tehnic şi al modernizării porturilor, instruirea personalului din cele două unităţi sau facilitarea expertizei privind securitatea şi siguranţa portuară conform reglementărilor internaţionale. Vizita preşedintelui Senatului României în Canada (2-6 noiembrie a.c) a fost o bună ocazie pentru reluarea acestei teme, inclusiv în dialogul cu ministrul pentru Agenţia de Promovare a Oportunităţilor Economice în Canada Atlantică, Keith Ashfield. Delegaţia senatorilor care l-a însoţit pe liderul Senatului a vizitat şi portul Halifax, având întâlniri cu reprezentanţii Autoirtăţii portuare şi convenindu-se continuarea dialogului la nivel de experţi.

R : România şi Canada sunt membre ale NATO. Colaborarea bilaterală a inclus, o vreme, şi stagii de perfecţionare lingvstică (engleză/franceză) pentru militarii români. Cum arată acum, acest « joc de doi »?

ES : Militarii celor două ţări cooperează deja de câţiva ani buni în teatrele de operaţii, ca aliaţi, pe picior de egalitate, iar autorităţile canadiene au doar cuvinte de laudă la adresa profesionalismului partenerilor români, de care s-au convins  mai ales în repetatele lor vizite în Afganistan. Canada a contribuit la modernizarea Armatei române şi a susţinut constant programele de integrare şi de adaptare a acesteia  la exigenţele Alianţei Nord-Atlantice fiind, deci, cu atât mai în măsură să aprecieze  reuşita acestui proces. Ottawa a sprijinit din start şi fără rezerve organizarea Summit-ului NATO la Bucureşti în 2008, după ce, cu doar câţiva ani mai devreme, Canada fusese prima ţară care ratificase Protocolul de aderare a României la această organizaţie.

R : Legăturile româno-canadiene nu se fac numai la nivel politico-diplomatic, dar şi la nivelul relaţiilor individuale, a felului în care comunitatea româneasca de aici a ştiut să se integreze. Acest dialog intercultural înseamnă şi ridicarea, în Canada, a unui monument dedicat victimelor comunismului din lumea intreagă. 

Vă rog să detaliaţi acest subiect.

ES : Comunitatea românească din Canada e bine integrată în plan social, iar în ultimii ani se manifestă din ce în ce mai dinamic în plan asociativ,  găsind resurse să se implice  în proiecte multiculturale de anvergură.

Pe 9 octombrie am participat, la invitaţia Asociaţiei Române din Canada şi a publicaţiei Pagini româneşti, la un picnic organizat la Val-David în vederea  strângerii de fonduri pentru ridicarea unui monument dedicat victimelor regimului totalitar comunist.  

Iniţial, ideea Memorialului dedicat victimelor dictaturii comuniste a fost avansată de reprezentanţii unor comunitati est-europene din Toronto, care au adus-o la cunoştinta altor grupuri etnice de pe spaţiul canadian. Cercul susţinătorilor acestei iniţiative s-a lărgit treptat, după ce, în primăvara lui 2008, aceştia au adresat mesaje ambasadelor statelor respective, cerându-le sprijin. Împreună  cu mai mulţi colegi din ţările fostului bloc sovietic  am decis să adresăm o scrisoare comună premierului canadian Stephen Harper, cerându-i implicare politică pentru ridicarea unui monument la Ottawa. Textul semnat alături de alti 13 ambasadori şi expediat sefului guvernului canadian la 29 aprilie 2008, dublat de mesaje similare din partea unor asociaţii comunitare, a avut efectul scontat. La scurt timp, oficialităţile federale au răspuns solicitării, asigurându-ne că pro­iec­tul va avea întregul suport necesar. Treptat, demersului nostru i s-au asociat în mod firesc reprezentanţii altor ţări, nu doar din Europa, ci şi din Asia, iar presa naţională a început să se intereseze de proiect şi să-l promoveze. Pentru a putea demara o campanie de strângere a fondurilor, conform legislaţiei canadiene, comunităţile implicate din start au decis crearea Fundaţiei Tribute to Liberty, cu sediul la Toronto. In octombrie 2009, cu ocazia unei ceremonii dedicata căderii Zidului Berlinului, în prezenţa corpului diploma­tic acreditat la Ottawa, premierul Harper a anunţat public, pentru prima dată, angajamentul guvernului sau privind ridicarea unui Memorial care să omagieze victi­mele regimului comunist. Proiectul avea să fie înscris ca atare în programul de guvernare din martie 2010 (Discursul Tronului). Comisia Naţională a Capitalei a desemnat, între timp, locul unde va fi ridicat Memorialul şi a demarat - conform normelor canadiene privind monumentele publice -, organizarea unui concurs  în vederea realizării lui. El e conceput în aşa fel încât să încorpereze, în fiecare cărămidă, o poveste individuală şi o dedicaţie în memoria fiecăruia dintre cei care şi-au pierdut viaţa în anii totalitarismului comunist şi de care urmaşii lor îşi aduc aminte.

Cu mijloacele aflate la dispoziţie, Ambasada a popularizat proiectul şi va continua să le stea alături tuturor celor dispuşi să contribuie la finalizarea lui. Implicarea unor segmente comunitare româneşti în acţiunea strângerii fondurilor, după modelul celorlalte comunităţi etnice care doresc să contribuie la ridicarea acestui Memorial merită salutată ca un prim pas şi ca un exemplu pentru alte asociaţii ale românilor-canadieni.   

R : O catedră universitară pentru studiul Limbii şi Civilizaţiei Româneşti este un subiect pe care l-am mai pus pe tapet în discuţile noastre. Atât la Carleton University, cât şi la Ottawa University, există centre de studiere a istoriei şi civilizaţiilor din Europa de Est, dar România... nu apare.

Deci, când vom avea bucuria unei astfel de prezenţe în universităţile din Canada?

ES : Din păcate, partea română însăşi a trebuit să amâne, din raţiuni care ţin de criza financiară, finalizarea acestui proiect. Într-o primă fază, deschiderea unui lectorat de limbă română la Ottawa fusese prevăzută pentru anul 2010, conform  calendarului întocmit de Institutul Limbii Române, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale. Întrucât deschiderea unui lectorat presupune negocierea şi încheierea unui Protocol, Ambasada a iniţiat, în 2009, demersuri în acest sens şi a obţinut acordul de principiu al Universităţii Carleton, care îşi exprima disponibilitatea  pentru demararea încheierii  documentului respectiv. Protocolul prevede însă obligaţii şi repsonsabilităţi pentru ambele părţi, inclusiv financiare, iar restricţiile impuse de actualul context economic au determinat Bucureştiul să renunţe, momentan, la negociere. E de aşteptat ca odată depăşite dificultăţile bugetare, proiectul să fie reluat. Ne bucurăm însă că în acest an dificil s-au găsit totuşi fonduri pentru deschiderea unei catedre similare la Toronto, care fusese, la rândul ei, negociată în 2009 şi amânată  din  aceleaşi motive mai sus amintite.

R : Orice sfârşit de an înseamnă bilanţuri şi proiecte de viitor.

Cum a arătat 2010, ce va aduce 2011 în agenda diplomatică românească de la Ottawa ?

ES : Ministrul canadian al afacerilor externe, Lawrence Cannon, a adresat  omologului său român, Teodor Baconschi,  invitaţia de a vizita  Canada şi concretizarea acesteia e unul dintre  obiectivele programului de activităţi pentru anul viitor. Redinamizarea dialogului e o prioritate pentru 2011 : consolidarea dialogului parlamentar şi stimularea cooperării economice. Pentru luna februarie, pregătim deplasarea în România a unei delegaţii de parlamentari şi oameni de afaceri canadieni. În luna martie, vom fi, ca de obicei, prezenţi în programele cultural-artistice dedicate săptămânii Francofoniei la Ottawa. Proiectul acţiunilor pentru întregul an  e în curs de structurare, urmează să fie definitivat şi validat de Centrala MAE, dar, în mod sigur, el va urmări principalele dosare de interes în relaţia româno-canadiană. Sperăm, printre altele, să demarăm negocierile pentru încheierea unui Memorandum  de Înţelegere privind schimburile pe linie de tineret, să încheiem negocierile pentru Acordul de Securitate Socială cu provincia Quebec, (demarate în toamna lui 2010) şi să anunţăm intrarea în vigoare a Acordului de Securitate Socială România-Canada,  care a fost semnat în 2009, ratificat de Parlamentul României în octombrie 2010 , fiind deja  înscris pe agenda Parlamentului canadian pentru  procedurile ratificare.