Pentru un popor cu demnitate tot aurul de pe glob nu valorează cât o zi de libertate, fiindcă Majestatea Sa, Libertatea, este Împăratul adevărat al ţării, este alfa şi omega oricărei naţiuni, este dreptul sfânt al fiecărui neam de a avea aripi şi de a zbura cât mai sus, spre înălţimile albastre, de unde se vede mult mai bine chipul şi lumina lui Dumnezeu. Libertatea este antipodul robiei, comunismului, dictaturii şi umilinţei. Popoarele care luptă pentru libertate şi trăiesc din Ea sunt popoare măreţe, indiferent dacă numără zeci de milioane sau câteva sute de mii de oameni. Libertatea, adevărul, credinţa, limba, tradiţiile şi memoria istorică sunt pietrele de temelie, chiar temelia însăşi, pe care se înalţă un popor spre demnitatea individuală şi colectivă, spre conştiinţa şi solidaritatea naţională, spre afirmarea şi împlinirea sa. Libertatea nu cade ca un fulger peste o ţară sau alta, ea se cucereşte cu mari sacrificii, se transmite şi se păstrează ca un foc divin prin voinţa comună a generaţiilor care vin şi pleacă, oricât de devastatoare ar fi furtunile străine ce tot dau năvală să stingă sau să răpească flacăra sacră.

Din timp în timp se fac încercări disperate, din interior şi exterior, de a ne schimba substanţa românească, de a ne înstrăina şi învrăjbi, de a ne ţine despărţiţi şi de a substitui valorile perene ale naţiunii cu surogate şi kitchiuri. Se înşiră minciuni cu nemiluita despre caracterul nostru mioritic şi se cultivă complexele de inferioritate, se persiflează şi se loveşte ruşinos în înaintaşii pe care ne sprijinim, se zmulg file din istoria noastră adevărată, manechinele analfabete urlă sălbatic la limba română, la Eminescu şi Vieru, dar e limpede că e peste puterea regimurilor, dictatorilor şi nulităţilor să atingă rădăcinile veşnice ale unui neam vivace, care îşi poartă cu sfinţenie dorul de libertate şi unitate naţională. Priviţi, nu în adâncimi de veacuri, unde găsim mii de pagini de glorie naţională, ci la evenimentele din „Moldova socialistă” din 1987-1991, când basarabenii au spart zidurile închisorii sovietice şi au înălţat Tricolorul peste un teritoriu trecut la pierderi, uitaţi-vă în ochii celor peste o mie de fraţi ucişi în decembrie 1989 şi o să vedeţi un cer liber deasupra României, priviţi chipul zecilor de mii de tineri care au adus în aprilie 2009 duhul libertăţii în inima Chişinăului şi o să înţelegeţi că nimeni, niciodată, nu va reuşi să taie aripile poporului român şi să-l prefacă într-o târâtoare. Când în aprilie 2009, călăii şi lingăii i-au vânat pe tineri de pe străzi, i-au închis şi i-au schinguit pe coridoarele morţii, închisorile lui Voronin au sărit în aer de dorul lor de a fi liberi. Celor cu pofte nesăbuite le dăm un sfat paşnic: nu vă atingeţi de altarul în care păstrăm focul divin şi lucrurile sfinte ale unui neam! Nu ne puneţi la încercare răbdarea. Luaţi aminte la lecţia de ieri: nu hoţiile şi sărăcirea ţării au dus la prăbuşirea regimului comunist de la Chişinău, ci faptul că Voronin şi ortacii săi s-au băgat cu cizmele murdare peste lucrurile sfinte ale moldovenilor – limba română, istoria naţională, credinţa, originea şi actul nostru de identitate. În aprilie 2009, tineretul a preluat ştafeta de la o generaţie maltratată şi minţită de comunism, o generaţie care, totuşi, a avut curajul să-şi păstreze fiinţa naţională în anii de ocupaţie sovietică, de deportări, teroare şi foamete organizată. Acest tineret nu mai poate fi minţit cum au fost minţiţi părinţii lor, acest tineret refuză să mai trăiască pe vechi, aşa cum au trăit părinţii lor. Ei au fost născuţi în libertate şi vor să trăiască liber. În R.Moldova 7 aprilie a devenit sinonim cu libertatea, cu renunţarea la dictatură, sclavie şi ideologia comunistă. Stafiile regimului, criminalii care au dat ordin, care au maltratat tinerii, provocatorii care au vandalizat edificiile, nu au unde se ascunde, indiferent de tăcerea procuraturii sau de decizia comisiei parlamentare. Ei vor purta întreaga răspundere pentru crimele lor aşa cum prevede codul penal.

Tinerii au respirat aerul adevărului despre identitatea noastră şi nu vor mai permite falsificatorilor de neam, de istorie, de ţară să ţină Moldova în minciună şi izolare. Ei îşi cunosc idealurile şi nimeni nu va reuşi să le stea în cale, ei sunt chiar libertatea care, la început de prier, aduc reînvierea şi speranţa.