După 20 de ani de la declararea Independenţei şi 22 de ani de la adoptarea limbii de stat, constatăm că suntem departe nu doar de performanţele economice, ci şi de soluţionarea unor probleme despre care s-a vorbit şi s-a scris cel mai mult în aceste două decenii - cele lingvistice. Nu e de ajuns că pe stradă, în farmacii, magazine şi alte instituţii se vorbeşte mai mult ruseşte decât româneşte; la acest tablou sumbru se mai adaugă şi denumirile unor întreprinderi, firme, instituţii etc., scrise fie cu greşeli grave de română, fie doar ruseşte. 

De mult nu mai întâlnim asemenea mostre de incultură în ţările ex-sovietice. Acestea, imediat după ce au adoptat legi cu privire la protecţia limbilor lor de stat, s-au apucat să le implementeze. La noi nu s-a întâmplat la fel, şi poate nu atât din cauza mentalităţii generale, cât mai curând din cauza lipsei de verticalitate a celor care ne-au condus ţara. Începând de la agrarieni, care au lansat „perla”, precum că nu limba ar trebui să ne intereseze, dar „ceea ce punem pe limbă”, şi terminând cu mai noua conducere, democrato-pragmatică, în ale cărei preocupări nu prea vedem să intre şi limba română. Dacă aceştia ar avea o atitudine mai responsabilă faţă de promovarea limbii de stat, astăzi, conducerea autonomiei găgăuze nu ar mai pune la îndoială necesitatea de a o studia, după toate rigorile, şi nu ar aştepta să primească de la administraţia centrală documentaţia tradusă în limba rusă…

În cei 22 de ani, mediul lingvistic poluat a devenit un brand autohton, un fel de „specific naţional” al moldovenilor – despre asta vorbesc şi pozele alăturate, care dezvăluie o realitate dură, cu care ne confruntăm zilnic atât în capitală, cât şi în centrele raionale şi chiar la sate. Publicându-le, am dorit să batem încă o dată clopotul: dragi cetăţeni, nu este o situaţie normală, chiar dacă de ani de zile ne-am obişnuit cu ea şi unora nici nu le mai pasă… 

Foto: Liviu Dumitru/Muligambia.com