Oamenii au avut întotdeauna o înclinaţie către conspiraţii, iar civilizaţia umană nu a dus lipsă de incidente neelucidate în ultima sută de ani. REALITATEA.NET vă aduce o colecţie a celor mai cunoscute şi dezbătute teorii conspiraţioniste. Luna ne-a fascinat mereu, chiar dacă o vedem constant. Există însă o teorie interesantă care afirmă că satelitul nostru natural este mai mult decât se crede şi se susţine în cercurile ştiinţifice.

„Luna este goală” este probabil una dintre cele mai interesante teorii care a reapărut constant în ultima sută de ani. În prezent, o asemenea afirmaţie este încadrată la pseudo-ştiinţă şi considerată aiuristică de către cercetători, dar nici o teorie a conspiraţiei nu ar fi interesantă dacă nu s-ar crede că cineva, un grup sau o organizaţie, ascunde adevărul şi date ştiinţifici palpabile care ar provoca, probabil, panică la nivelul populaţiei.

Oficial, părerea predominantă a oamenilor de ştiinţă este că structura internă a Lunii este solidă, cu o crustă foarte subţire, o manta de grosime mare şi un nucleu mic şi foarte dens. Aceste afirmaţii se bazează pe observaţii seismce. În afară de Pământ, Luna este singurul corp planetar care are instalate o reţea de senzori seismici. Analizele rezultatelor acestor senzori a stabilit că mantaua şi crusta au o grosime de circa 45 de kilometri, iar raza nucleului este de 350 de kilometri.

Prima menţiune a unei Luni goale pe dinăuntru a fost în cartea lui H.G. Wells, „Primii oameni în Lună”, în 1901. El a fost urmat, în următorii 60 de ani, de mai mulţi autori internaţionali, dar toate materialele sunt ficţiune.

Există însă mai multe probleme care nu au fost lămurite, nici în ziua de astăzi, de către comunitatea ştiinţifică. În primul rând orbita nu este potrivită pentru un corp de asemenea mărime. Cea mai probabilă cauză ar fi densitatea mult mai scăzută a Lunii faţă de Pământ, dar momentan nimeni nu poate fi sigur.

Cea mai puternică dovadă invocată de cei care susţin această teorie ciudată este că Luna sună a gol atunci când asteroizii lovesc satelitul sau chiar în cazul expediţiei Apollo 11, când în urma impactului modulului lunar, senzorii seismici au înregistrat vibraţii timp de o oră. La fel s-a întâmplat la fel şi în cazul Apollo 13, când una dintre etapele rachetei a produs vibraţii timp de trei ore.

Doi oameni de ştiinţă ruşi, Mikhail Vasin şi Alexander Shcherbakov, şi-au petrecut o mare parte din viaţă studiind această ipoteză şi au ajuns la concluzia că Luna nu provine din sistemul nostru solar şi că ar fi fost plasată artificial, pe orbita planetei noastre. Teoria este susţinută şi de alte date contradictorii cu privire la mostre aduse de pe Lună care prezintă difereţe mari de vechime. Unele sunt vechi de trei miliarde de ani, dar altele ar avea chiar şi peste cinci miliarde de ani, fapt ce ar face Luna mai veche decât propriul nostru sistem solar.

Toate aceste teorii sunt completate întotdeauna de rapoarte (neverificate de NASA) în care astronauţii menţionează întâlniri frecvente cu OZN-uri în cadrul expediţiilor Apollo, dar poate cel mai important fapt, care nu poate fi negat de NASA este că din motive, cel puţin ciudate, Statele Unite au întrerupt în urmă cu 30 de ani orice acvitate cu privire la propriul nostru satelit. Chiar şi în acest moment, discuţiile cu întoarcerea pe Lună sunt în urmă celor cu prima vizită pe Marte, o planetă care va necesita mult mai multe resurse.