Lungul drum al drepturilor omului in Republica Moldova

adăugat 01 septembrie 2008, 18:58, la Social

Sub-comisia de Drepturile Omului din cadrul Parlamentului European a organizat, la inceputul saptamanii trecute, o audiere privind situatia drepturilor omului in cateva tari, printre care si Moldova. Au fost prezenti doamna Marianne Mikko, presedinta Delegatiei PE-Republica Moldova, ministrul adjunct al Justitiei si cativa experti din partea unor organizatii neguvernamentale active in Moldova (asociatia "Juristi pentru Drepturile Omului", Centrul pentru Jurnalism Independent-Moldova, Amnesty International-Moldova), care au prezentat rapoarte privind situatia drepturilor omului.

Prezentarile au avut in vedere felul in care prioritatile din Planul de actiune UE-Moldova au fost indeplinite. Mai bine spus, nu au fost indeplinite. Ideea centrala, in prezentari si discutii, s-a referit la alegerile care vor avea loc in martie 2009, la garantiile (sau la lipsa garantiilor de drept si de fapt) ca acestea vor fi alegeri libere si corecte, nu doar in ziua votului, ci inca de acum, permitand tuturor fortelor politice sa se prezinte in mod egal electoratului. Miza e mare, pentru ca mandatul presedintelui Voronin se incheie, iar viitorul Parlament va alege urmatorul presedinte; care in Moldova si legal, dar mai ales de facto, are puteri uriase.

Premisele unor alegeriâ€¦libere?

In acest context, aproape ca nu mai e ciudat ca, nu demult, Codul electoral a fost amendat de comunistii lui Voronin impreuna cu crestin-democratii lui Rosca, marind pragul electoral de la 4% la 6 %, interzicand crearea blocurilor pre-electorale, precum si detinerea unor functii publice de catre cei cu dubla cetatenie. Acestia din urma pot candida, dar pentru a fi validati trebuie sa renunte la cea de-a doua cetatenie.

Faptul ca aceste amendamente au fost criticate de Comisia de la Venetia nu pare sa impresioneze autoritatile de la Chisinau, indiferent de ideologiile la adapostul carora se ascund, singurul interes fiind prezervarea puterii si eliminarea concurentei.

Pentru asta au modificat si Legea partidelor politice, care obliga la o re-inregistrare a partidelor deja existente, dupa ce-si modifica statutele, proces care s-ar putea prelungi luni de zile, dat fiind ca noile documente trebuie aprobate de Ministerul Justitiei. Aceeasi lege precizeaza ca partidele parlamentare sunt indreptatite sa primeasca fonduri de la buget, dar numai incepand cu 1 iulie 2009, deci dupa ce pericolul alegerilor va fi trecut. Intr-un asemenea mediu vor fi alegerile libere si corecte?

Libertatea presei? O gluma...

legatura cu libertatea de exprimare in Republica Moldova.

La inceputul lui 2008, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si comisarul pentru relatii externe, Benita Ferrero-Waldner, au sustinut ca lipsa de progres in asigurarea unui mediu pluralist in ceea ce priveste libertatea presei este un esec major in implementarea Planului de actiune.

Raportul prezentat pe 25 august la Bruxelles, in Parlamentul European (Liliana Vitu, Centrul pentru Jurnalism Independent Chisinau) subliniaza ca mai multe ONG-uri au atras atentia de mai multa vreme asupra Codului audiovizualului care da posibilitatea partidului aflat la guvernare sa pastreze controlul asupra Consiliului de Coordonare, ceea ce explica privatizarea Antenei C si a Euro TV Chisinau in favoarea unor persoane apropiate comunistilor lui Voronin si crestin-democratilor lui Rosca, exact inaintea alegerilor locale din 2007.

Si tot asa, Vocea Basarabiei n-a primit nici un raspuns favorabil la cele zece solicitari facute in 2007 pentru alocarea frecventei, in vreme ce NIT TV, favorabil guvernului, a primit toate frecventele disponibile. In plus, TRM - cel mai vizionat canal de televiziune, cu audienta nationala - ramane un instrument de propaganda si nu un canal independent deschis si catre opozitia politica din tara.

De altfel, Misiunea OSCE in Moldova si-a exprimat ingrijorarea in legatura cu ritmul reformei TRM, considerand ca din august 2004 n-a inregistrat practic niciun progres pentru a deveni un serviciu public cu adevarat independent, OSCE cerand Board-ului TRM sa initieze schimbari fundamentale si vizibile pentru a reflecta viata publica si politica din tara.

In plus, e simplu sa hartuiesti legal jurnalistii cata vreme "defaimarea statului si a natiunii" exista in Constitutie (mai stiu o Constitutie cu acelasi text stupid!!), iar Codul penal pedepseste strangerea ilegala si raspandirea neautorizata a informatiilor protejate de lege privind viata privata. Ce usor e, in astfel de conditii, sa condamni pentru articole care dezvaluie afaceri ale unor membri de familie sau tot felul de alte nereguli si abuzuri. In plus, Codul administrativ prevede inchisoare pana la 30 de zile pentru calomnie si abuz verbal, plus daune materiale si morale, fara sa tina cont de buna credinta a jurnalistului sau de interesul public pentru alegatiile formulate.

Evident, la toate acestea se adauga diferitele forme de presiune economica, pierderea publicitatii comerciale strict pe baza influentei politice, fara nicio legatura cu numarul de cititori, ascultatori sau telespectatori. Cat priveste monopolul distributiei, acesta are drept consecinta plata unor taxe discriminatorii, in functie de cum sunt considerate ziarele: pro-guvernamentale sau nu.

Toate aceste combinatii de presiuni au dat rezultat, pentru ca multe ziare si posturi de radio sau tv au disparut, iar altele si-au impus o auto-cenzura pe placul autoritatilor.

Iar cand metodele "mai subtile" nu functioneaza, se trece la cele directe. Cu ocazia vizitei comisarului Benita Ferrero-Waldner (in 2008) si a intalnirii acesteia cu un grup de studenti de la Universitatea de Stat din Chisinau, unui reporter cunoscut pentru atitudinea sa mai critica pur si simplu fortele de ordine nu i-au permis accesul in sala. Nu conteaza ca intalnirea era publica, nu conteaza ca alti jurnalisti erau prezenti, mesajul de intimidare era cel mai important.

O situatie asemanatoare e cea prin care a trecut reporterul de la ziarul Timpul de Dimineata in februarie 2008 cand, aflat in parcarea Guvernului, a fost violentat de un bodyguard al premierului. Normal, de vreme ce inainte de asta ziarul Timpul publicase articole privind neregulile in privinta achizitiilor masinilor guvernamentale. Iar faptul ca, in urma procesului de calomnie intentat si a daunelor morale la care a fost obligat, ziarul a dat faliment a fost considerat probabil o victorie, iar condamnarea Moldovei in 2007 de catre CEDO n-a impresionat nici guvernul, nici autoritatile judiciare. De unde si initiativa Procurorului General, dupa violentarea jurnalistului, de a deschide un proces penal impotriva redactorului-sef, acuzat de instigare la ura nationala, rasiala si religioasa!

Se pare insa ca autoritatile de la Chisinau se pregatesc sa faca fata si metodelor moderne de comunicare, prin internet, ca sa fie sigure ca nimic nu le poate scapa de sub control. Asa se explica faptul ca, in iunie 2008, procuratura a confiscat computerele unui grup de adolescenti pe care i-a interogat si acuzat ca s-au exprimat critic la adresa guvernului si ca ar fi cerut rasturnarea prin violenta a regimului constitutional, lichidarea statalitatii si a integritatii teritoriale a Moldovei.

18 condamnari la CEDO pentru tortura si tratamente inumane

Ar fi insa gresit sa ne imaginam ca, in acest climat, incalcarile drepturilor omului sunt determinate doar de jocurile politice. Protectoratul politic, insa, asigura impunitatea fortelor de ordine atunci cand acestea comit grave violari ale drepturilor omului. Si vorbim aici de tortura, de rele tratamente, fapte ramase nepedepsite, desi Republica Moldova a semnat si ratificat cele mai importante conventii juridice europene si internationale.

Din 2004 si pana azi, CEDO a condamnat Republca Moldova in 18 cazuri pentru tortura si rele tratamente, 9 dintre aceste decizii fiind din 2007. Este evident ca obligatia asumata de guvern - prin Planul de actiune UE-Moldova - de a eradica tortura si tratamentele inumane, Plan care trebuia realizat pana in martie 2008, este mai departe decat oricand de fi indeplinit.

Pentru ca eradicarea nu se face numai prin semnarea unor texte internationale, ci prin pedepsirea consecventa a celor care comit asemenea fapte. Nu e suficient sa existe obligatia legala de a prezenta un inculpat in fata judecatorului. E necesar ca acesta din urma sa decida o investigatie independenta atunci cand ii sunt raportate cazuri de tortura sau tratamente inhumane.

Numeroasele semnale de alarma trase de diferite organisme europene sau de Amnesty International nu au impresionat autoritatile de la Chisinau, tortura si aplicarea tratamentelor inumae ramanand o grava problema in materia violarii drepturilor omului.

Iar cazurile de uriase diferente intre ce e pe hartie si in practica sunt mult mai multe. De exemplu, Moldova are probabil una din cele mai permisive legislatii in materia libertatii de intrunire, elaborata dupa consultari serioase cu structurile societatii civile.

Laudata de multa lume, de cand a intrat in vigoare, in aprilie anul acesta, numarul incalcarilor libertatii de intrunire este mai mare decat oricand inainte. De altfel, chiar si ministrul adjunct al Justitiei, prezent la audierea din PE, a recunoscut ca marea problema e cu implementarea legislatiei si ca si-ar fi dorit si el ca Moldova sa fie altundeva acum.

Ce urmeaza?

Ce se poate face? Reprezentantii ONG-urilor cu care m-am intalnit la Bruxelles ma intrebau cum ar putea folosi experienta romaneasca in materia respectarii drepturilor omului? O intrebare dificila. Sau cu un raspuns dificilâ€¦ Pentru ca in realitate, un stat e preocupat de felul in care institutiile internationale il trateaza numai daca exista vointa politica necesara si interesul de a fi considerat un partener de nadejde.

Republica Moldova pare sa joace tot timpul Â« la doua capete Â». De aceea de criticile OSCE ii pasa doar intre niste limite, iar de deciziile CEDO mai degraba nu tine cont. Uniunea Europeana ar parea sa ramana singura speranta a celor care, in interiorul tarii, doresc schimbarea acesteia si transformarea ei intr-o democratie functionala si un stat de drept. Cat de reale sunt insa perspectivele de aderare ale Moldovei la UE? Cum poti sa exerciti presiune asupra guvernului propriu solicitand indeplinirea obligatiilor asumate fata de Comisia Europeana, cand guvernul insusi se uita neincrezator la UE si e suficient de sceptic cu privire la sansele reale de integrare.

Una din recomandarile facute constant de ONG-urile prezente la Bruxelles era aceea a conditionarii fondurilor pe care Moldova le primeste. Nu in sensul privarii populatiei de ele, ci in sensul unei monitorizari a felului in care sunt cheltuite, pentru a evita situatia - perfect posibila azi pentru guvern - de a-si face campanie electorala pe bani europeni.

Dar, intr-o tara saraca, in care informatia ajunge filtrata la cetateni, e foarte simplu sa spui: Guvernul a construit atatea scoli, sau a refacut atatea camineâ€¦ fara a mai preciza ca fondurile sunt din partea UE. Si daca s-ar mentiona, cata lume ar intelege? Si oare chiar ar interesa pe cineva?

Ce poate face Romania? Ce putem face noi? In Romania se vorbeste de Moldova, dar aproape exclusiv despre regimul politic, despre situatia limbii romane, despre Transnistria. Cred ca ar trebui sa mergem mai departe si ar merita sa ne gandim impreuna la formule prin care sa ne solidarizam cu cei care doresc si lupta pentru respectarea drepturilor omului dincolo de Prut.

Si pentru ca tocmai a fost ziua limbii romane in Moldova nu pot sa nu relatez o situatie insolita: una din persoanele prezente la audierea din PE mi-a povestit ca, enervata de faptul ca la mai toate restaurantele din Chisinau meniurile sunt doar in rusa si in engleza, s-a oferit sa le faca gratuit versiunea si in limba romana. La cateva restaurante chiar a avut succes.

Autor: Hotnews
Sursa: www.unimedia.md