Si de aceea am hotarit sa-mi amintesc…Nu sunt nici cea de azi, nici cea care m-am nascut acum 30 de ani. Sunt altfel si nu-mi mai place de mine (poate ca-mi trece, daca ma satur de somn). Traiesc cea mai frumoasa virsta din toate pe care le-am trait pina acum si nu apuc sa ma bucur de ea. Mi-e frica… In curind voi incepe sa ma gindesc tot mai des la photoshop.   Noroc de Valentin, băiatul de la make up. În afară de aranjare superbă în 2 timpi și 3 mișcări, vine peste mine și fără să mă întrebe nimic, își dă seama ca o cafea în cească mea cu văcuță e tot ce-mi trebuie ca să încep să vad culorile.

Am avut  o escapada de citeva ore la București. Am plecat noaptea din Chișinău și exact în noaptea următoare din București. Am plecat cu echipa de la Deșteptare. Cred că n-aș găsi cele mai potrivite cuvinte ca să povestesc cît de bravo au fost colegii mei. Timp de cîteva ore au filmat 10 povești și de-abia aștept să le vedeți la Deșteptare, la JurnalTV.

La petrecerea basarabenilor mă așteptam să văd fețe  europenizate. Eram foarte entuziasmată. Mi se părea atât de frumos să fim împreună și să le arătăm și celor de acasă cum sărbătoresc Zilele Basarabiei copiii noștri rătăciți .

Am cunoscut cîțiva oameni de care mi-a fost foarte dragă. La care cînd  te uiți, nu-ti dai seama de unde vin.Vorbesc o română frumoasă,  gândesc liber,  zîmbesc mult, au foc în ochi și energie molipsitoare. Vlad Durnea, Vlad Bolocan, actorul Doru Boguță,pictorul Iulian Mîță,am cunoscut-o pe viitoarea stomatoloaga Ana Jugurt(aflînd că venim în vizită a pregătit în 30 de min cele mai gustoase clătite) și am petrecut cîteva ore absolut fenomenale cu Alexandrina Hristov. Ei niciodată nu se vor mai întoarce acasă ca să dea drumul aici la rădăcini.

Am văzut și altfel de lume,de care încerc să uit cînd plec din țară. Lume care nu știe ce înseamnă să zîmbești fără motiv. Lume care te măsoară din cap pînă în picioare și te sfredelește cu privirea. Lume care știe cine ești, dar nu prea te place și de aceea are grijă să-ți transmită mesajul  “i dont like you” prin privirile tăcute.

Am cunoscut basarabeni foarte zîmbăreți, care s-au uitat la ChișTv și așteaptă cu nerăbdare continuarea….și eu aștept…și o să vină…așa ca la moldoveni…cind nu voi mai aștepta….

Mai multe vă vor spune pozele….

Apropos, nu pot trece peste un super băiat. L-am redescoperit pe Cătălin Josan. Vocea lui incontestabil este una dintre cele mai bune, dar nu în fața vocii mă închin. Am remarcat , ca spectator, că îmi place cînd artiștii comunică cu mine. Îmi spune ceva inteligent, cald și înduioșător,care să mă agațe de suflet. Cătăline, nu știu cine te-a învățat să faci asta, dar știi să vrăjești și te laud pentru asta. Arunc în acest fel o piatră în curtea artiștilor care încă nu au înțeles că scena este una dintre acele posibilități să cucerești teren nou și să-i îndrăgostești pe oameni de tine. Prin comunicare, sinceră…