Un nou eveniment important pentru comunitatea istoricilor, dar şi – cum s-ar dori, cel puţin - pentru marele public: la Chişinău a fost lansată o culegere de documente inaccesibile până acum. De fapt, o culegere de procese verbale sumare în baza cărora, peste şapte decenii în urmă, în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească au fost executate mii de persoane.

Cât de importante sunt aceste dezvăluiri şi cum, cu ce efect se regăsesc în cotidianul obişnuit al societăţii moldoveneşti? Vom vorbi în această dimineaţă cu unul dintre autorii acestei culegeri, domnul doctor în istorie Ion Varta.

Europa Liberă: Domnule Varta, aţi vorbit cu vizibilă emoţie la lansarea respectivei culegeri, care va fi urmată - cum spuneaţi - de alte patru volume. Au fost materialele cu care aţi lucrat – clasificate la Ministerul de Interne până acum – atât de emoţionante pentru dumneavoastră ca profesionist?

Ion Varta: „Nu doar eu dar toţi colegii mei care au făcut parte din Comisia Cojocaru atunci când am avut acces la aceste documente am avut un şoc, nici nu am bănuit de amploarea crimelor comise de regimul totalitar comunist în spaţiul fostei autonomii moldoveneşti dar şi în Basarabia. Ieri ne-am referit în mod special la atrocităţile comise de regimul totalitar comunist în perioada Marii Terori în autonomia moldovenească.

Crima este una imensă întrucât se ştie foarte bine că în ajunul declanşării acestei operaţiuni diabolice s-a specificat că pentru fiecare regiune era o anumită cotă de oameni care urmau să fie omorâţi, împuşcaţi. Iată că în Autonomia Moldoveneasă acea cifră care a venit de sus, de la Moscova, a fost depăşită de aproape 25 de ori, ca să ne dăm seama de amploarea atrocităţilor comise de călăii lui Stalin. Aici a acţionat aşa numita „troică specială” constituită din trei inşi care nu aveau nimic în comun cu justiţia, era vorba de secretarul Comitetului regional de partid, procurorul republicii şi şeful NKVD-ului. Toţi aceşti trei expediau la moarte cu miile oameni absolut inocenţi, care în urma unei interogări cu utilizarea torturii au reuşit să smulgă din gura acestor vicimte autodenunţuri absolut stupide. În baza acestor capate de acuzare oamenii erau expediaţi în faţa călăului care, cu sânge rece, noaptea, executa câte 50-60 de oameni. Avem şi aceste acte sinistre care reflectă şi acest episod final din destinile acestor victime.”

Europa Liberă: Cu tot respectul pentru febrilitatea cu care lucrează acum istoricii - şi se pare că există acum o oportunitate fără precedent pentru activitatea lor - dar cetăţenii simpli - şi nu numai cei moldoveni – sunt de obicei nişte captivi ai prezentului, în sensul că sunt preocupaţi aproape exclusiv de viaţa lor de toate zilele. De ce şi în ce măsură credeţi că i-ar interesa acum nişte atrocităţi comise şapte decenii în urmă, de exemplu?

Ion Varta: „Aveţi dreptate, nu toată lumea este preocupată de asemenea subiecte. Mai multă lume din societatea noastră are alte preocupări, poate chiar majoritatea covârşitoare. Parcurgem o perioadă nu chiar uşoară, criza economică, deci problema supravieţuirii este una prioritară, dar noi, istoricii care am fost implicaţi în această muncă extraordinară, pentru că am avut un mare noroc să accesăm fondurile care altădată erau secretizate, credem că este absolut necesar ca să se întreprindă măsuri absolut concrete pentru a recupera memoria, pentru că s-a şetrs memoria noastră, a fost deformată, a fost mutilată în perioada regimului comunist de ocupaţie. Noi avem obligaţiunea morală să contribuim la această recuperare a memoriei printr-o muncă migăloasă şi complexă. Ar fi absolut necesar să fie identificate o suită de acţiuni la nivel de stat pentru recupera această memorie. Mă refer la instituirea unui muzeu al crimelor regimului totalitar comunist şi al rezistenţei anti-sovietice.”

Europa Liberă: Domnule Varta, politicul a fost cheia care a închis odată şi-acum - iată - deschide mai multe arhive în care istoricii au intrat cu adevărată pasiune profesională. Secretele împachetate în mape îngălbenite de vreme se regăsesc aproape zilnic în talk show-uri, în abordări gazetăreşti, în rapoarte şi studii, dar şi – destul de strident – în retorica politică. Credeţi că discursul acesta istoric – tot mai energic – ajută cumva politicul?

Ion Varta: „Aţi remarcat corect, factorul politic are un anumit interes să exploateze aceste dezvăluiri pe care le face istoricul, întotdeauna a existat tentaţia factorului politic de a influenţa, unii profită în sens frumos, alţii au alte intenţii. Cum reacţionează de exemplu partidul de opoziţie, Partidul Comuniştilor? De o manieră nu chiar elegantă întrucât se contestă amploarea acestor atrocităţi. Am auzit şi asemenea opinii, am avut ocazia să discut chiar cu oameni care vin din această formaţiune, chiar repugnă o asemenea abordare. Nu poţi să conteşti, să negi ceea ce încă mai persistă în memoria persoanelor în etate. Într-adevăr, am trecut printr-un calvar greu de descris. Victimele acestei guvernări comuniste se ridică la peste jumătate de milion de oameni, mă refer la oameni care au murit în timpul foametei, care au fost împuşcaţi în grup, deportaţi în Siberia, etc. Crima este uriaşă, dacă rămânem indiferenţi faţă de asemnea atrocităţi riscăm, pe viitor, să avem probleme mari, aşa se spune: „Dacă nu însuşeşti bine lecţiile istoriei, rişti să repeţi greşelile”.”

Europa Liberă: Cum credeţi că poate fi explicată o situaţie aparent paradoxală: cu cât istoricii şi mai ales politicienii din această regiune încearcă să transforme – dacă acesta e cuvântul – istoria într-un fel de supliment alimentar zilnic pentru populaţie, cu atât efectul este mai dezamăgitor? În orice caz societăţile se remodelează, se schimbă mult sub aşteptări, iar politicienii preocupaţi în mod special de trecut cad în dizgraţia publicului. Exemplul Ucrainei şi Rusiei ar fi la îndemână în acest sens.

Ion Varta: „Nu cred că eşecul dlui Iuşcenco rezidă doar în faptul că a încercat să să readucă în actualitate mai multe pagini cutremurătoare din istoria dramatică a poporului ucrainean, aici cred că sunt mai mulţi factori care l-au scos din circuitul politic. Cred că în cazul Ucrainei tentativa pe care a întreprins-o el a fost apreciată de mai multă lume, poate pe alocuri s-a exagerat. Se cunoaşte că unele dintre deciziile domniei sale au fost anulate şi nu toţi ucrainenii au reacţionat adecvat. Dacă revenim la cazul nostru, nu consider că ar fi indicat să trecem sub tăcere toată această dramă cumplită pe care a suportat-o populaţia autonomiei Moldoveneşti, întrucât lucrurile acestea nu pot fi tăinuite în continuare. Abia acum datorită, într-adevăr a intervenţiei factorului politic, a acestui decret prezidenţial, am obţinut accesul la arhive. Pe noi mai puţin ne preocupă care vor fi efectele din punct de vedere politic a unor asemenea dezvăluiri.

Important este să ne facem meseria ca specialişti în materie de istorie. Cercetarea trebuie să aibă loc în orice circumstanţe, indiferent ce regim se află la putere într-o ţară sau alta. Noi facem abstracţie de conjunctura politică şi încercăm să aducem la lumină toată această dramă, aşa cum reuşim. Se poate întâmpla ca la un moment dat să ni se închidă arhivele, dar acum am prins momentul, e ca o gură de aer şi încercăm să transmitem acest mesaj către societatea civilă, rămîne de văzut care va fi efectul. Bănuim că va fi unul benefic.”

Europa Liberă: Şi ultima întrebare, dle Varta. Ştiţi cum se spune, trecutul actualei Republici Moldova a fost întotdeauna imprevizibil. Credeţi că va rămâne în continuare ?

Ion Varta: „Sperăm să ieşim din această zodie a imprevizibilului şi să intrăm în una a stabilităţii şi a viitorului dorit de toată lumea, la care aspiră populaţia Republicii Moldova. Din sondajele noastre reiese foarte clar că ne dorim o prosperitate şi o viaţă mai bună. E o dorinţă firească pentru toată lumea. O asemenea şansă ţi-o oferă aspiraţia de a te vedea în rîndul popoarelor europene, în marea familie europeană.”