În această perioadă s-a discutat foarte mult despre Unirea Republicii Moldova cu România, totul plecând de la un incident care a avut loc în Bucureşti, în Piaţa Victoriei, când liderii unei manifestaţii unioniste au decis să schimbe traseul, iar Jandarmeria a intervenit, i-a reţinut printr-o demonstraţie în forţă şi i-a „condus” la o secţie de poliţie pentru a-i amenda.

Prin acest exces de zel al Jandarmeriei, autorităţile de la Bucureşti au vrut să dea un semnal neinspirat. Scopul a fost acela de a demonstra tuturor că în spatele celor care promovează acest obiectiv nu se află nicio instituţie a statului român. 

Eu am organizat un miting anti-Ponta în 2015 şi, în mod similar, am fost luat pe sus de Jandarmerie, dar nu m-a dus nimeni la secţie. Am primit o amendă pe loc şi la asta s-au rezumat lucrurile. 

De asemenea, când Antena 3 a organizat o „plimbare” la Palatul Cotroceni fără autorizaţie, organizatorii Gâdea şi Badea n-au fost urcaţi în dubă şi nici amendaţi. 

Recunosc că eu nu sunt adeptul mişcărilor de stradă, dar am participat din convingere la multe proteste şi manifestări antiguvernamentale sau destinate promovării unor obiective în care cred. 

După scenă din marja marşului unionist, au început speculaţiile, cu atât mai mult cu cât febra electorală le-au dat un iz politic, ceea ce se justifică, întrucât Unirea celor două state româneşti este un subiect profund politic. 

Alegerile prezidenţiale din R. Moldova din data de 30 octombrie suscită foarte puţin interesul clasei politice româneşti, pentru simplul fapt că partidele ignoră acest subiect din laşitate. Cu excepţia Partidului Mişcarea Populară, nimeni nu vorbeşte despre Unire sau despre situaţia românilor de peste Prut. 

Aşa cum au anunţat organizatorii evenimentului, s-a dorit încurajarea unui dialog cu partidele politice româneşti, care să-şi asume agenda apărării românilor din Basarabia nu doar cu scop electoral, dar şi instituţional, pe plan parlamentar şi guvernamental, acolo unde implicarea lipseşte cu desăvârşire. 

Faptul că partidele au avut o abordare deschisă faţă de tinerii unionişti şi au dat curs acestei solicitări este un lucru bun. 

Partidul Naţional Liberal este singurul partid care nu a dorit să-i primească, fie pentru că nu este interesat de voturile celor care cred în Unire, fie pentru a nu-l deranja pe preşedintele Iohannis, care a specificat deja că nu este un susţinător al acestui obiectiv politic. 

Dincolo de aceste evidenţe, trebuie să conştientizăm că persoana care a comandat Jandarmeriei un act atât de ostentativ a executat un ordin din partea unui decident de la Bucureşti, care nu are nimic în comun cu apărarea intereselor româneşti, pentru că le-a dat suficientă muniţie celor care sunt împotriva Unirii, atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău şi nu numai. 

Unii „analişti” susţin că discuţiile despre Unire îl ajută pe Dodon, candidatul susţinut de Kremlin la alegerile prezidenţiale din R. Moldova, iar alţii că discuţia despre Unire este dirijată de Rusia. 

Cei mai periculoşi sunt cei care fac evaluări după ureche şi spun că nu avem nevoie de R. Moldova pentru că este un stat sărac, de parcă am vorbi despre o companie în prag de faliment şi nu despre soarta unor români abandonaţi de statul român, în urma unui ultimatum primit de la Moscova. 

Foarte puţini sunt cei care înţeleg că aceasta este o discuţie identitară, nu utilitară, astfel încât să o abordăm din perspectiva beneficiilor. 

Despre Unire trebuie să discutăm fără a cădea în capcane întinse de cei care, în mod deschis, o combat cu toate instrumentele pe care le au la dispoziţie. 

Nu este un secret pentru nimeni că Germania şi Federaţia Rusă nu susţin apropierea celor două state româneşti, deşi de la Berlin şi Moscova, printr-un act adiţional secret, s-a decis anexarea Basarabiei la URSS. 

Atât timp cât discutăm deschis despre acest subiect, cu argumente politice realiste, nu avem de ce să pierdem în faţa provocătorilor care insuflă sentimentul că este greşit să discuţi despre Unire. Cine lansează discursuri antiunioniste fie nu cunoaşte realitatea de peste Prut, fie este pur şi simplu un simpatizant al celor care vor ca elementul românesc să dispară în R .Moldova. 

Unirea se poate produce printr-o acţiune politică mult mai curajoasă şi mai constantă a statului român, nu prin mişcări spectaculoase. 

Sunt trei măsuri care pot fi luate chiar şi mâine pentru a aduce Basarabia mult mai aproape de România: 

1. Să eliminăm taxele în procesul de redobândire a cetăţeniei române pentru basarabeni. În prezent, acestea sunt de aproximativ 500 de euro. 

2. Să eliminăm restricţiile pe piaţa forţei de muncă pentru cetăţenii R. Moldova. 

3. Să creăm un spaţiu audio-vizual comun. Nicio televiziune din R. Moldova nu emite în România, iar piaţa media de peste Prut este dominată de elementul rusesc, care în mod constant promovează un mesaj direct antiromânesc. 

Cine nu discuta despre Unire în mod cinstit face direct sau indirect jocul Rusiei, întrucât Moscova tocmai asta îşi doreşte, să fugim de acest subiect pentru că este incomod. 

Aceasta este cea mai mare provocare pentru noi: să evităm teama de a discuta despre anularea pactului Ribbentrop-Molotov. 

Eugen Tomac, politician, istoric şi jurnalist român, deputat în Parlamentul României din anul 2012 şi preşedinte executiv al partidului Mişcarea Populară.