R. Moldova optează pentru integrarea în UE, dar rămâne în CSI: pragmatism sau o soluţie de moment

adăugat 15 octombrie 2009, 14:15, la Alegeri 2009

*Transcriptul emisiunii radiofonice, din 11 octombrie, realizată de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize Imedia şi cu asistenţa Fundaţiei germane Friedrich Ebert Stiftung (FES). Emisiunea este difuzată la Radioul Vocea Basarabiei în fiecare duminică. Principalele Teme ale Emisiunii:

1. Summit-ul CSI de la Chişinău: aşteptări şi rezultate

2. Argumente pro şi contra rămânerii R. Moldova în CSI: Este părăsirea CSI invitabilă?

3. De ce Preşedintele rus Dmitrii Medvedev s-a întâlnit cu dl Marian Lupu?

4. Relaţia Chişinău - Bucureşti: un parteneriat, deocamdată, inexistent

5. Drumul R. Moldova spre UE trece prin România

Asociatia pentru Politice Externe - 11.10.09

Corneliu RUSNAC, moderator Imedia: Bună ziua, stimaţi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi, ca de obicei, la această oră, vă invit la o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politica Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert. Astăzi vom discuta despre recentul summit al CSI, care s-a desfăşurat la Chişinău, şi despre aşteptata întrevedere dintre miniştrii de externe ai Republicii Moldova şi României. I-am invitat în studio pe domnii Victor Chirilă şi Radu Vrabie, analişti la Asociaţia pentru Politică Externă.

1. Summit-ul CSI de la Chişinău: aşteptări şi rezultate

Aş vrea să începem discuţia noastră cu reuniunea CSI de la Chişinău şi primul lucru care aş vrea să vă întreb este ce semnificaţie a avut pentru Republica Moldova summit-ul respectiv? Dl Chirilă? Victor CHIRILĂ, Director Executive interimar APE: Nu cred că a avut o semnificaţie deosebită. Este un summit care va rămâne în istorie ca multe altele care s-au perindat până acum. Cu alte cuvinte, practic, nimic important nu aduce în viaţa Comunităţii Statelor Independente şi, mai ales, pentru Republica Moldova. S-au discutat multe subiecte, care, în aparenţă sunt importante pentru toate statele membre ale CSI, inclusiv pentru Republica Moldova, precum ar fi subiecte legate de depăşirea crizei economice şi financiare. Totuşi, în ciuda efortului pe care îl depune Comunitatea, nu cred că ea are capacităţile necesare pentru a implementa angajamentele asumate.

Pentru a fi eficientă în acest sens, comunitatea trebuie să aibă nişte instituţii supra-naţionale, pe care nu la are, trebuie să aibă şi un buget necesar pentru a face faţă acelor probleme cu care se confruntă fiecare din statele membre ale CSI, ori nu există un astfel de buget. În plus, statele membre ale CSI au obiective de politică externă diferite, se confruntă cu probleme interne, în mare parte diferite, au nivele de dezvoltare

diferite şi atunci sigur că nu poate exista o unitate în acţiuni. De aceea, cred că foarte curând acele angajamente, acele documente semnate aici la Chişinău vor trece în istorie şi vor fi mai degrabă uitate, vor rămâne mai mult pe hârtie, decât implementate în practică. Radu VRABIE, Coordonator de programe APE: Eu sunt de acord cu colegul referitor mai mult la simbolica acestui summit. Însă, în acelaşi timp, cred că, într-un fel, Republica Moldova, cu instituţiile încă nu foarte bine formate, ar avea nevoie de această simbolică. Aici mă refer şi la conflictul transnistrean. Au existat multe discuţii despre faptul că noua guvernare este adepta unirii cu România, mai ales în Transnistria, şi una prin definiţie anti-rusă. Petrecerea acestui summit la Chişinău la un nivel înalt şi dovada de pragmatism de care a dat dovadă noua conducere a Republicii Moldova poate tempera un pic discuţiile despre acest subiect sensibil atât în Transnistria, cât şi la populaţia ruso-lingvă din Republica Moldova, care din varii motive este îngrijorată de noua guvernare. În acelaşi timp vedem că, totuşi, tematicile abordate în cadrul CSI-ului au mai mult o importanţă pentru Rusia, care se află în căutarea noii sale politice identitare, care încearcă să promoveze anumite subiecte cum ar fi cea de-a 65-a aniversare a victoriei asupra fascismului, care are o încărcătură mai mult emoţională şi mai multe pentru uz intern şi pentru poziţia internă a preşedintelui Medvedev şi a premierului Putin, decât o importanţă mare pentru restul statelor din Comunitatea Statelor Independente.

2. Argumente pro şi contra rămânerii R. Moldova în CSI: Este părăsirea CSI invitabilă?

Corneliu RUSNAC: Domnule Vrabie, există şi unele voci care insistă ca Republica Moldova să părăsească CSI-ul. Ce ar avea de câştigat Chişinăul şi ce ar avea de pierdut, în cazul în care ar părăsi CSI-ul? Radu VRABIE: În opinia mea, declaraţii în acest sens, sunt în măsură să prejudicieze imaginea Moldovei şi să întărească acele voci care vorbesc despre o politică anti-rusească a Republicii Moldova, să întărească aripile tari, aripile extremiste din Rusia, din Transnistria, unele voci din Moldova. De aceea, eu cred că pragmatic, acum, pentru moment, este important să evităm discuţiile despre ieşirea din CSI, să reuşim să întărim în plan bilateral relaţiile cu toate ţările membre ale CSI, dar, în acelaşi timp, să continuăm să lucrăm de facto în vederea integrării Europene a Republicii Moldova, să promovăm reformele, să curăţim aceste restanţe pe care le avem în relaţia cu Uniunea Europeană. În cele din urmă, treptat vom vedea că aflarea concomitent în CSI şi Uniunea Europeană este dificilă, din cauza diferitor standarde, diferitor acorduri. De aceea, Republica Moldova ar putea, deocamdată fără conflicte, să promoveze agenda europeană în continuare. Victor CHIRILĂ: Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră cred că este necesar să ne referim un pic la istoria Comunităţii Statelor Independente (CSI). CSI a fost creată în primul rând pentru a asigura destrămarea paşnică, fără conflicte, a Uniunii Sovietice. Acest lucru a fost realizat în mare parte, chiar dacă unele conflicte locale, precum cele în Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Republica Moldova au existat, iar în urma lor avem actuale conflicte îngheţate, pe care încercăm să le rezolvăm fără succes.

Cea de-a doua raţiune a creării CSI a fost dezvoltarea unei organizaţii regionale, care să ajute statele membre ale comunităţii să facă faţă acelor probleme economice, politice, care au apărut odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. Anume în acest context, comunitatea şi-a propus crearea spre exemplu a zonei libere de comerţ în cadrul organizaţiei, şi-a propus crearea uniunii vamale, şi-a propus crearea unei arii economice unice, şi-a propus să elaboreze politici comune în domeniul transportului, comunicaţiilor, agriculturii, politicii sociale etc.. Dacă analizăm tot ce s-a făcut în acest sens, vom constata că, de fapt, nu s-a realizat prea mult. Nu avem o uniune vamală, nu avem o zonă liberă de comerţ în cadrul organizaţiei, nici pomină de o eventuală arie economică unică, nici chiar politici comune nu avem. De fapt, toate aceste obiective trebuiau să ajute CSI să devină o a doua Uniune Europeană în Europa de Est. Desigur, acest lucru nu s-a realizat. De ce? Pentru că pe parcursul ultimilor 18 ani a ieşit la iveală că statele fostei Uniuni Sovietice nu mai au aceleaşi obiective de politică externă, se dezvoltă diferit în domeniul economic, au diferite sisteme politice, diferite standarde democratice, interpretează diferit valorile şi principiile democratice. Toate aceste elemente subminează însăşi raţiunea existenţei CSI. Aproape toţi politicienii care au guvernat statele membre ale comunităţii, inclusiv actualii politicieni de la Moscova, recunosc că CSI nu este o organizaţie viabilă şi că ea nu şi-a atins scopurile propuse iniţial. CSI mai exista în mare parte datorită interesului Rusiei de a menţine această organizaţie, pentru că prin ea, Rusia îşi asigură, cel puţin simbolic, dominaţia asupra acestui spaţiu, în speranţa că, ulterior, ar putea ca statele membre ale organizaţiei să fie convinse să revină la ideea iniţială, să găsească acele interese comune pentru a resuscita organizaţia. Ori acest lucru, de fapt, tărăgănează moartea inevitabilă a acestei organizaţii. Dacă ne referim la Republica Moldova, ea şi-a exprimat de la bun început dorinţa doar de a participa doar la cooperarea economică. Aici vedem că obiectivele, aşteptările sale nu au fost îndeplinite. În acelaşi timp, Bruxelles-ul, Uniunea Europeană devin tot mai atrăgătoare pentru ţara noastră. Atât din punct de vedere al valorilor democratice, politice, cât şi al standardelor de viaţă, a standardelor economice. 70% din cetăţenii Republicii Moldova văd viitorul ţării lor în cadrul Uniunii Europene. Acest lucru nu are cum să nu se reflecte asupra viitorului CSI. De ce? Pentru că CSI îşi propune exact aceleaşi obiective ca şi Uniunea Europeană. Pe măsură ce Republica Moldova îşi va aprofunda relaţiile cu Uniunea Europeană, pe măsură ce ţării noastre i se vor oferi perspective clare de integrare europeană, atunci contradicţiile aflării concomitente în CSI şi Uniunea Europeană, vor creşte, vor deveni evidente şi vom ajunge la un moment când politicienii de la Chişinău vor trebui să decidă dacă Moldova poate face, de exemplu, parte din două uniuni vamale? Realist vorbind este imposibil să faci parte din două uniuni vamale care au standarde diferite.

E imposibil, de asemenea, ca în cazul aderării la UE, Moldova să-şi trimită concomitent reprezentanţii săi în cadrul instituţiilor Uniunii Europene şi ale CSI, căci nu poţi să împarţi suveranitatea ta în două părţi. Prin urmare, nu poţi să faci parte din diferite organizaţii supranaţionale care au aceleaşi scopuri. Când vom fi puşi în faţa unor astfel de opţiuni, ieşirea din CSI sau abandonarea Uniunii Europene ar trebui să fie una din soluţiile alese de către politicienii moldoveni. Eu cred că anume abandonarea CSI va fi acea soluţie pe care vor alege-o politicienii noştri şi ea va fi impusă, în primul rând, de voinţa poporului. Deci, ca să concluzionez într-un fel, abandonarea CSI de către Republica Moldova este inevitabilă. Pentru că pe măsură ce Republica Moldova îşi va integra economia în spaţiul Uniunii Europene, pe măsură ce va face parte din tot mai multe instituţii din cadrul Uniunii Europene, pe măsură ce va fi liberalizat regimul de vize cu Uniunea Europeană, pe măsură ce vom avea un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană, un acord de liber schimb ce va presupune preluarea legilor europene aşa cum sunt ele, fără a le modifica, atunci abandonarea CSI-ului va fi un fapt împlinit şi în acel moment şi Rusia va înţelege că de fapt, acest lucru este inevitabil. Radu VRABIE: Vreau să revin la întrebarea dumneavoastră, referitor la ideea ieşirii din CSI sau păstrarea calităţii de membru al CSI. Aceste întrebări apar în opinia mea, datorită faptului că în ultimii ani am fost puşi în faţa unei gândiri foarte simple de a alege între alb şi negru, foarte stereotipic. Şi aceste discuţii, acest model de gândire care a fost introdus pe teritoriul Republicii Moldova a făcut ca, într-adevăr, multă lume să nu înţeleagă anumite procese care se produc în lume, actualmente. De aceea, eu cred că la subiectele părăsirii CSI-ului, aderării la NATO, avantajele şi costurile integrării în UE, este nevoie de o dezbatere largă la televiziunea naţională sau la alte mijloace de informare în masă naţionale, unde să fie prezenţi atât adepţii, cât şi adversarii unui sau altui curent de gândire. Să poată discuta şi să explice ce este Uniunea Europeană, ce este NATO, ce oferă Uniunea Europeană şi, după aceea, vom putea avea şi în sondajele de opinie anumite păreri clare. Pentru că de multe ori, uitându-ne la sondaje de opinie făcute în Republica Moldova, două întrebări care urmează una după alta sunt în contradicţie. Mă refer la populaţia care vrea integrarea în Uniunea Europeană şi, în acelaşi timp, cam acelaşi procentaj doreşte ca Federaţia Rusă să fie ţara care să ne ajute în procesul de integrarea europeană. Asta ar fi o idee care mi-ar place să fie implementată în Republica Moldova.

3. De ce Preşedintele rus Dmitrii Medvedev s-a întâlnit cu dl Marian Lupu?

Corneliu RUSNAC: Unul din elementele inedite ale acestui summit de la Chişinău, deşi un eveniment extra-summit, a fost întâlnirea preşedintelui rus, Dimitrie Medvedev, cu liderul partidului democrat, Marian Lupu. Cum trebuie interpretată această întrevedere a liderului preşedintelui de la Kremlin cu domnul Lupu, care oficial nu este decât candidat la funcţia de preşedinte? Dl Chirilă? Victor CHIRILĂ: Eu cred că domnul Medvedev trimite un semnal Partidului Comuniştilor că situaţia se schimbă în Republica Moldova, că Rusia este gata să iniţieze relaţii nu doar cu Partidul Comuniştilor, dar şi cu alte partide din interiorul ţării.

Domnul Lupu a trimis în ultimul timp semnale încurajatoare pentru Moscova şi anume că neutralitatea ţării va fi păstrată şi aceasta va fi unul dintre principiile alianţei, ale politicii externe pe care o va promova alianţa, că aderarea la NATO nu este un obiectiv major al actualei guvernări, chiar dacă vor fi iniţiate anumite parteneriate cu NATO, de exemplu, în domeniul reformei sectorului de securitate, pentru că aici NATO are cea mai bogată experienţă. De asemenea, a trimis semnale privind respectarea drepturilor minorităţilor rusofone din ţara noastră. Aceste mesaje nu puteau să fie ignorate de către Moscova. Moscova înţelege că acum, după alegerile din 29 iulie, în Republica Moldova au loc nişte transformări: elita politică se schimbă, apare o nouă elită mai tânără, care a fost educată în capitalele Uniunii Europene, în universităţile europene, au alte viziuni, sunt mult mai pragmatici, nu au stereotipurile şi preconcepţiile din timpul sovietic şi cu ei trebuie de găsit un limbaj comun. Pentru că politicienii actuali înţeleg că Rusia are anumite interese în această regiune, dar şi Republica Moldova are nişte interese naţionale la care ţine. Desigur, pentru a găsi un compromis, astfel încât să fie respectate şi interesele noastre naţionale, şi să fie luate în consideraţie şi îngrijorările Federaţiei Ruse este nevoie de dialog şi de o politică pragmatică. Cred că summit-ul actual, care, presupun eu, a fost conceput de domnul Voronin ca un forum unde s-ar sărbători victoria Partidului Comuniştilor în alegerile parlamentare din aprilie, s-a transformat în cele din urmă într-o oportunitate pentru noua guvernare, o oportunitate de a demonstra partenerilor din Est şi în special Rusiei că aici la Chişinău a apărut o nouă conjunctură politică, noi actori politici, noi politicieni, noi oameni de stat, care înţeleg ce înseamnă interesul naţional, care înţeleg ce înseamnă interesele marilor puteri şi partenerilor în această regiune, şi în acelaşi timp sunt dispuşi să promoveze o politică coerentă, predictibilă, transparentă pentru toţi partenerii şi, în acelaşi timp, o politică realistă, care nu e bazată pe confruntare, dar pe dialog. Consider că toţi actorii politici, care sunt parte a coaliţiei, au reuşit acest lucru de minune. Pentru că domnul Ghimpu şi domnul Filat, cu deplasările lor la Bruxelles, au dat de înţeles electoratului că integrarea europeană rămâne o prioritate, relaţiile pragmatice cu Rusia, însă, sunt la fel de importante şi integrarea noastră europeană nu trebuie să fie contrapusă relaţiilor pragmatice cu Federaţia Rusă şi cu partenerii din CSI. De asemenea, am văzut zilele acestea că ministrul de externe al Republicii Moldova a avut curajul să spună în cadrul întâlnirii sale cu miniştrii de externe ai CSI-ului că integrarea europeană, integrarea în Uniunea Europeană este un obiectiv esenţial pentru ţara noastră, dar în acelaşi timp Republica Moldova nu renunţă la parteneriatul cu Rusia şi la parteneriatul cu CSI, în special tot ce ţine de cooperarea economică, pentru că CSI, în ciuda tuturor problemelor, deficienţelor pe care le are, prezintă încă o oportunitate nevalorificată în domeniul cooperării economice şi aceasta va fi, de fapt, esenţa viitoarelor noastre relaţii în cadrul CSI

Cred că principalele partide ale coaliţiei pentru integrare europeană au reuşit să facă faţă acestei provocări de politică externă pe care le-a oferit-o cu grijă domnul Voronin în 2008. Dintr-o încercare politică, Summitul CSI a fost transformat într-o oportunitate politică pentru alianţă şi ea a fost valorificată cu succes. Radu VRABIE: Eu cred că întâlnirea dintre domnul Medvedev şi domnul Lupu era una previzibilă, ţinând cont de experienţa Rusiei pe care o are acum, iar ruşii şi-au schimbat strategia faţă de statele din CSI, deja nu mai pun miza pe cineva anume şi să-l ţină până la sfârşit, indiferent dacă el pierde alegerile sau nu, dar lucrează cu conducerea care este aici. Vedem relaţiile cu Iulia Timoşenco şi relaţiile cu preşedintele Kârghistanului. În acelaşi timp, aceasta este o oportunitate pentru Republica Moldova să ridice la nivel calitativ mai înalt relaţiile cu Rusia. Cum am mai spus, nu trebuie abandonate sau înrăutăţite relaţiile cu Rusia, dar pur simplu trebuie ridicate la un alt nivel, la nivel de comunicare transparentă, previzibilă. Avem nevoie de negocieri transparente în contextul reglementării transnistrene şi nu de discuţii secrete, necunoscute pentru restul partenerilor noştri. În cazul importului de energie, iarăşi, să fie nişte condiţii clare, previzibile, ca Republica Moldova să aibă o stabilitate, o claritate economică în raport cu Federaţia Rusă, ca relaţiile noastre să nu depindă de moftul al unor politicieni, care astăzi pot să voteze importul de vinuri, mâine pot să-l deblocheze, uitând de argumentele, de altfel, nostime, pe care le-au inventat atunci. Deci, aceasta este o oportunitate pentru Republica Moldova să discute mult mai demn cu Federaţia Rusă şi cu restul partenerilor noştri, cu care în ultimul timp am avut relaţii mai puţin prieteneşti.

4. Relaţia Chişinău - Bucureşti: un parteneriat, deocamdată, inexistent

Corneliu RUSNAC: Să vorbim acum şi despre relaţia Chişinău-Bucureşti. Ministrul de externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă a avut zilele trecute o discuţie telefonica cu ministrul interimar de externe al României, Cătălin Predoiu. Cei doi miniştri au discutat, cum se spune în comunicatul oficial, despre principalele priorităţi ale relaţiei bilaterale, despre perspectiva europeana a Republicii Moldova şi s-au referit la posibilitatea unei întâlniri, în perioada imediat următoare. Ce-ar putea aduce nou o asemenea întâlnire în relaţiile Bucureşti-Chişinău, domnul Vrabie? Radu VRABIE: Eu cred că Republica Moldova, acum, cum spuneam şi în cazul cu Federaţia Rusă, are o posibilitate de a remedia în general relaţia cu România, pentru că în ultimul timp, discuţiile moldo-române s-au redus la învinuiri reciproce, mai ales din partea Chişinăului, la discuţii pe teme ne-centrale, însă ideologice propagandiste. Noi, Republica Moldova avem, îmi permiteţi să spun aşa, mai multă nevoie de sprijinul României, decât România de sprijinul Republicii Moldova, am în vedere aici relaţiile economice, după cum ştiţi, România este principalul nostru partener economic, de aceea eu cred că în aceste condiţii există, iarăşi, o oportunitate unica de a restabili acele relaţii, de a ne concentra pe rezolvarea unor chestiuni reciproc avantajoase, şi avem nevoie desigur de sprijinul României şi de experienţa României în procesul nostru de integrare europeană.

Victor CHIRILĂ: După părerea mea, preluarea puterii de către Alianţa pentru Integrare Europeană creează condiţiile necesare pentru normalizarea relaţiilor cu Bucureştiul. S-au făcut deja unii paşi, de exemplu, a fost anulat acel regim discriminatoriu de trecere a frontierei pentru cetăţenii României, care sunt şi cetăţeni ai Uniunii Europene, un regim care încălca angajamentele noastre luate în cadrul acordului semnat cu Uniunea Europeană în 2007 de facilitare a regimului de vize. De asemenea, s-au făcut declaraţii încurajatoare privind perspectivele dezvoltării relaţiilor noastre cu Bucureştiul atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti. Există deschidere din ambele parţi, există mai multă flexibilitate din ambele părţi, există dorinţa de a depăşi acele probleme care s-au acumulat în ultimii ani. Criza politică de la Bucureşti, poate afecta ritmul dezvoltării relaţiilor noastre cu România, discuţiile cu privire la acordul politic de bază, care probabil va fi un acord de parteneriat european. De asemenea, pot fi afectate discuţiile între Bucureşti şi Chişinău referitoare la acordul de frontieră, care va fi mai curând un acord tehnic decât unul politic. Eu sper, însă, că evoluţiile politice de la Bucureşti nu vor afecta şi semnarea cât mai curând posibilă a convenţiei privind micul trafic la frontieră, pentru că acest lucru este aşteptat de foarte mulţi oameni în Republica Moldova. Totuşi, cred că pentru a pune relaţiile noastre cu România pe un făgaş normal, coerent, stabil, toate aceste momente importante, precum sunt semnarea acordului de frontieră sau semnarea acordului politic, trebuie sa facă parte dintr-o viziune mai largă de dezvoltare a relaţiilor noastre, o viziune care să fie împărtăşită atât de Chişinău, cât şi de Bucureşti. Ori o astfel de viziune nu există în prezent între Republica Moldova şi România. Ea nu a existat niciodată. Trebuie de spus de la bun început că deteriorarea Relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău se datorează doar într-o anumită măsură declaraţiilor făcute atât de domnul Băsescu cât şi de domnul Voronin, declaraţii care trezeau anumite neîncrederi între ambele capitale. Aceste declaraţii au fost doar aisberg-ul neînţelegerilor. Adevărata originea a recentelor şi mai vechilor animozităţi a constat anume în lipsa unei viziuni comune de dezvoltare a relaţiilor noastre. De aceea, discuţiile ce vor începe, în perioada următoare, între Chişinău şi Bucureşti, trebuie sa vizeze anume elaborarea acestei viziuni care ar putea să ia forma unui acord de parteneriat în domeniul integrării europene. Cred că odată elaborată această viziune, am putea să evităm încordarea relaţiilor noastre pe viitor. Pentru că trebuie să recunoaştem că în actuala alianţă pentru integrare europeana sunt partide care au viziuni nu tocmai identice. Nuanţele sunt foarte importante, detaliile sunt importante. De aceea, toate cele patru partide trebuie să convină de comun acord asupra unei viziuni comune de dezvoltare a relaţiilor noastre cu România. Acest lucru este de dorit sa fie realizat, cât mai în curând posibil.

5. Drumul R. Moldova spre UE trece prin România

Corneliu RUSNAC: În acelaşi context, aş vrea să vă întreb, care ar trebui să fie domeniile prioritare în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti?

Victor CHIRILĂ: În primul rând, trebuie de instituţionalizat relaţiile noastre în toate domeniile şi mă refer, în primul rând, la dialogul politic. A existat în trecut o comisie inter-guvernamentală între Chişinău şi Bucureşti de dezvoltare a relaţiilor noastre comune. Dar această instituţie nu a funcţionat întotdeauna aşa cum a trebuit. Ea a fost controlată, dominată de viziunea unui singur om. Funcţionarea ei în ultimii ani a depins de voinţa domnului Voronin. În momentul în care dânsul îşi schimba viziunea vis-a-vis de România, această instituţie nu mai funcţiona în mod normal. Astfel de disfuncţionalităţi instituţionale trebuie evitate. De acum în acolo Chişinăul şi Bucureştiul trebuie să se concentreze asupra unui obiectiv comun în dezvoltarea relaţiilor lor. Acest obiectiv comun trebuie să fie integrarea europeană. Ambele capitale trebuie să renunţe la viziunile de până acum, trebuie să se conformeze realităţilor. Există două state, care au două sisteme politice, două state care, în acelaşi timp, sunt legate de relaţii etnice comune, sunt legate de trecutul lor istoric, sunt legate de o cultură comună, dar în acelaşi timp două state care sunt suverane, independente şi momentul important pe care trebuie să-l reţină politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău este că aceste două state doresc să se regăsească împreună în Uniunea Europeană, ori pentru a materializa acest obiectiv, nu este de ajuns doar declaraţii şi nu este de ajuns doar de susţinerea reciprocă pe plan internaţional. Chişinăul şi politicienii de aici trebuie să aibă curajul să recunoască că drumul nostru către Uniunea Europeană trece prin România. Aceasta nu înseamnă doar că cetăţenii noştri vor avea acces liber în UE prin România. În primul rând, acest lucru înseamnă că Republica Moldova trebuie să fie conectată la spaţiul economic al Uniunii Europene prin infrastructuri concrete. Aici mă refer la poduri moderne peste Prut, la drumuri moderne - care să ne unească cu România şi prin România cu Uniunea Europeană, la căi ferate moderne - care să ne lege cu reţeaua de căi ferate din Uniunea Europeană, aici mă refer la gazoducte care să ne unească cu reţeaua de gazoducte din România şi prin gazoductele din România cu viitoarea conductă de gaze naturale Nabucco, de asemenea să fim conectaţi prin reţele electrice moderne cu reţelele electrice din Uniunea Europeană. Acestea sunt nişte proiecte concrete, care nu necesită multe discuţii politice, ci mai curând voinţă politică din ambele părţi şi dorinţa de a găsi resursele necesare pentru a construi această infrastructură. Avem deja promisiuni din partea Statelor Unite ale Americii şi a Uniunii Europene de a ne ajuta să finanţăm în parte anumite lucrări infrastructurale, cum ar fi reconstrucţia şi modernizarea drumurilor, cum ar fi modernizarea reţelelor electrice. Vorbim mereu că Moldova se leagănă între doi vectori - vectorul estic şi vectorul vestic - ori dacă dorim într-adevăr să ancorăm Republica Moldova pe vectorul vestic, al integrării în UE, avem stringent nevoie de aceste conexiuni infrastructurale despre care am vorbit aici. Şi actualul guvern trebuie să demonstreze că înţelege acest lucru şi găseşte bani necesari pentru a realiza aceste proiecte.

Radu VRABIE: Eu, cum am spus un pic mai înainte, noi avem nevoie de remedierea şi reluarea dialogului la toate capitolele, creşterea nivelului lor şi evitarea conflictelor inutile, conflictelor „mitologizate", cum le-aş zice eu, cu declaraţii pentru uz intern, care erau făcute la Bucureşti, cu declaraţii pentru uz intern care erau făcute la Chişinău. Trebuie să construim o relaţie, cum am spus, reciproc avantajoasă, să evităm propaganda aici, să evităm alte lucruri care ar putea într-un fel afecta sau răni orgoliul unei părţi a cetăţenilor din Republica Moldova, care ar putea turna apă la moară propagandei din Tiraspol şi această abordare pragmatică, această abordare raţională ar face ca într-un moment oarecare aceste probleme să dispară, practic, de la sine, prin procesul de lucru. Iată, ca un exemplu, vroiam să spun că România este a doua ţară ca partener economic pentru regiunea transnistreană, deci într-un moment oarecare, această abordare ar da o posibilitate şi cetăţenilor moldoveni din Transnistria sau locuitorilor din partea stângă a Nistrului să înţeleagă că România nu este NATO şi România nu vrea să cucerească acest teritoriu, care să-i înrobească pe toţi cei care nu vorbesc limba română. Astfel, eu cred că într-un termen mediu ar putea rezolva anumite probleme şi în domeniul conflictului transnistrean. Corneliu RUSNAC: Spre regret, timpul rezervat emisiunii noastre a expirat, eu vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa la acest program. Stimaţi ascultători, eu, Corneliu Rusnac, vă reamintesc că aţi ascultat o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politica Externă şi finanţată de fundaţia Friedrich Ebert. Aici vă spun la revedere şi vă aştept săptămâna viitoare la un nou program. Pe curând!