S-a terminat şi cea de-a zecea ediţie a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului. Români de pretudindeni, uitaţi de propria ţară şi persecutaţi în ţările în care trăiesc, au venit la Izvoru Mureşului să-şi strige în gura mare disperarea. Din nefericire au fost foarte puţini decidenţi politici veniţi să-i asculte, transmite corespondentul Radio Targu Mures, preluat de Romanian Global News.

Dacă îi asculţi pe românii timoceni cum vorbesc limba română arhaică, pe care şi-au păstrat-o doar în familie, te încearcă un imens sentiment de indignare pentru că statul român nu este în stare să aibă grijă de proprii lui cetăţeni, fie ca sunt în ţară, fie în afara ei.

Aceşti oameni nu au şcoli, mass media sau serviciu religios în limba maternă şi sunt anchetaţi sau arestaţi doar pentru că sunt români- 300 de mii de români!. Se întâmplă la doi paşi de România, iar autorităţile din ţară fac prea puţine pentru ei.

La fel se întâmplă şi cu românii din Bulgaria, partenerul nostru în Uniunea Europeană, români care nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională şi sunt supuşi unui continuu proces de asimilare. Preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, dr. Ivo Gheorghiev, la viaţa căruia s-a atentat de câteva ori, a rostit o frază memorabilă, la Izvoru Mureşului- “Toată bucuria noastră de a fi români, la un moment dat, se rezumă la faptul că suferim pentru că suntem români. Nu pentru că merităm, ci pentru că existăm”.

Şi românii din Ucraina suferă din cauza presiunii enorme puse pe ei de autorităţi, care doresc să-i deznaţionalizeze, în vreme ce românii din Basarabia întâmpină, încă, dificultăţi în obţinerea cetăţeniei.

Ce face România? Alocă celor zece milioane de români dinafara graniţelor doar un milion de euro, în vreme ce minorităţile care trăiesc în România primesc 20 de milioane de Euro.

Fără a avea nimic cu minorităţile, mă întreb de ce nu sunt trataţi la fel de bine românii din afara graniţelor, precum minorităţile din ţara noastră? Răspunsul îl au doar autorităţile, aceleaşi autorităţi care ar trebui să răspundă şi de ce nu se face nimic pentru românii din Harghita şi Covasna.

Cursanţii de la Izvoru Mureşului au cerut statului român să deschidă ochii, să le finanţeze proiectele, să ceară ferm respectarea drepturilor lor, să nu îi mai abandoneze! Dacă se va întâmpla asta, rămâne de văzut…numai că eu am început să fiu pesimistă pentru că, în ultimii zece ani, lucrurile nu s-au mişcat mai deloc.