Radu Grecu are 25 de ani. După ce a absolvit Facultatea de Inginerie şi Management în Electronică şi Telecomunicaţii la UTM, a lucrat concomitent la mai multe companii de telecomunicaţii pentru a-şi asigura un trai decent. Câştiga în medie 8000 de lei pe lună.

Întrucât nu reuşea să-şi acopere cheltuielile sale şi ale familiei, a expediat CV-ul unei companii internaţionale, iar de un an se află în Nigeria. Cum s-a schimbat viaţa lui Radu şi ce oportunităţi i-au fost oferite, aflăm din interviul de mai jos.

Ce meserie ai practicat în Republica Moldova?

Radu Grecu: Iniţial am lucrat într-un Internet Cafe, în calitate de manager. Mai apoi m-am angajat într-o companie de securitate. Eram inginer în electronică. Am lucrat vreo opt luni acolo. Cel mai mic salariu a fost de 1200 de lei pe lună. Acum nu pot să explic cum reuşeam să mă descurc. Mă mai salva bursa pe care o primeam de la facultate. Ulterior, am lucrat în cadrul unei companii de brokeraj vamal. La un moment dat m-am plictisit de ceea ce făceam acolo.

Înainte de a pleca, am muncit la o altă companie de securitate. Erau condiţii destul de favorabile. La început, am fost administrator de reţea. Între timp, am fost avansat în funcţia de inginer superior în sectorul tehnologiilor informaţionale. Aveam în echipă trei băieţi. Îmi plăcea ceea ce făceam. Ne ocupam cu stocarea datelor, informaţii video, securitate. În perioada aceea eram student în anul III şi câştigam 5000 de lei. Mi se părea o avere. Pe urmă am început să lucrez, concomitent, la două companii, la fel specializate în securitate. Aveam un regim foarte dinamic. Eram solicitat şi în afara orelor de muncă. În schimb, atunci eram remunerat mai binişor. 8000 de lei era venitul mediu lunar.

Era un salariu bunicel. Chiar şi aşa, ai renunţat la el şi ai plecat tocmai în Nigeria. Cum ai găsit oferta de muncă?

Radu Grecu: Mi-am făcut un cont pe reţeaua LinkedIn. Acolo veneau tot felul de oferte de muncă, atât din ţară, cât şi din afara ei. La un moment dat a venit din Israel un anunţ. O companie de telecomunicaţii recruta persoane în Nigeria, la muncă. Căutau persoane care să posede experienţă în domeniul IT, proiecte guvernamentale, cunoştinţe în domeniul electronicii, experienţă în construirea şi managementul sistemelor de securitate, automatizarea clădirilor, precum şi alte cerinţe.

Multe dintre acestea nu le ştiam. Totuşi, am formulat un CV. Cam modest, ce-i drept. După trei zile de când expediasem CV-ul, reprezentanţii companiei mi-au fixat un interviu pe skype. Au mai urmat câteva. La început cunoşteam engleza superficial. Cu reprezentanţii companiei am comunicat în rusă. Mi-au dat mai multe sarcini, teste, calcule din fizică. Le-am susţinut cu brio pe toate. Mi-au expediat contractul pe poşta electronică şi mi-au zis să-l citesc de cel puţin două ori.

Care erau condiţiile indicate în contract?

Radu Grecu: Mi s-a spus că îmi vor oferi casă, maşină, şofer, menajeră, bucătar şi bani de buzunar. Adică puteam să pun salariul la ciorap. Iniţial, mi s-au propus două concedii anuale plătite. Acum am trei concedii pe an. Compania achită costul biletului tur-retur atunci când revin acasă.

La început am ocupat postul de inginer în sisteme de tensiune joasă. Acum sunt şef al Departamentului construcţii de sisteme cu tensiuni foarte joase.

În perioada de testare, care a durat şase luni, am fost remunerat cu 3000 de dolari. Ulterior, s-a majorat cu 500 de dolari, iar acum salariul meu se negociază.



Contractul l-am încheiat pentru o perioadă de doi ani. Un an deja a trecut, aşa că mi-a mai rămas unul. Dacă condiţiile contractului sunt îmbunătăţite, cred că îmi sunt apreciate performanţele.

La început nu-mi venea să cred că mi se oferă atâtea. Aveam impresia că trăiesc un vis. Acum simt că CV-ul meu e bogat şi că am obţinut foarte multă experienţă utilă. Şi engleza o vorbesc mai bine. Am cunoscut mulţi oameni. Oameni diferiţi, de la care aş avea ce învăţa. Am şi o iubită de origine africană. (zâmbeşte).

Există şi angajaţi de alte naţionalităţi care muncesc la această companie?

Radu Grecu: Cei din management şi inginerie sunt israelieni. Mai sunt patru români, doi ruşi şi un ucrainean. Din Republica Moldova sunt doar eu. Important este că toţi suntem trataţi egal. Nu se face nicio diferenţă. Ori mai ales să spună cineva că eu vin dintr-o ţară unde nivelul sărăciei este ridicat.

A fost greu să te adaptezi condiţiilor din ţara africană? Cum a fost prima perioadă când ai plecat de acasă?

Radu Grecu: Am simţit o schimbare când am aterizat. Simţeam o căldură insuportabilă în aeroport. Aer umed. Aproximativ o lună mi-a trebuit ca să mă adaptez la condiţiile climaterice. De fapt, nu-i zi să nu fiu frapat de ceva. Nu credeam că există state slab civilizate. Am fost foarte şocat când am văzut oameni care îşi fac nevoile fiziologice în stradă. La tot colţul stau cerşetori, iar dacă observă vreun european, îl consideră bogat şi insistă să-i dai câţiva bănuţi. Nu se respectă absolut regulile de circulaţie rutieră. Semafoarele sunt ignorate în totalitate. Şi aici corupţia s-a răspândit foarte mult. Se simte o lipsă acută de cadre în diverse domenii. Din cauza unui electrician care-şi cunoştea meseria superficial am fost electrocutat. Am văzut moartea cu ochii.

E o ţară cu potenţial, plină cu petrol, dar în care oamenii mor de foame, la modul cel mai serios. Localnicii au un salariu mizer. Abia ajunge la 200 de dolari pentru cei care lucrează în domeniul construcţiilor, iar condiţiile de trai sunt destul de costisitoare. Chiar mai mari decât în Republica Moldova.

Eram aici când s-a răspândit virusul Ebola. Lumea devenise foarte agitată, alarmată. Controlul la frontieră era mai riguros. Dacă temperatura corpului era un pic mai ridicată decât normele stabilite, persoana era luată sub supraveghere şi izolată. Din august nu s-a mai auzit nimic de Ebola.

Ce le-ai povestit nigerienilor despre Republica Moldova?

Radu Grecu: Ei nici nu ştiu unde se află pe hartă. N-au auzit de Republica Moldova. Le spuneam că este o ţară mică, care se învecinează cu România şi Ucraina, că produce vinuri. Am găsit aici mai multe branduri de vin. Le-am arătat, însă nu este calitativ. Cel de acasă are cu totul alt gust. S-ar putea ca cel de aici să fie contrafăcut.



Ce vei face atunci când îţi va expira contractul? O să revii în ţară?

Radu Grecu: Nu cred c-o să revin curând acasă. Mi-au promis că-mi vor prelungi contractul. Mi-aş dori să câştig bani pentru a-mi permite să-mi achiziţionez o casă în Republica Moldova. Să am posibilitatea să-mi dezvolt o afacere în domeniul IT. Doar în aceste condiţii m-aş întoarce.

Mi-e dor de cei de acasă. Ţin legătura cu cei dragi prin reţelele de socializare. Urmăresc ştirile de la noi din ţară. Aici îmi lipsesc plimbările prin parc. Şi de produsele fast-food mi-e poftă (râde). Acasă şi aerul e mai prielnic. Mă simt liber în ţara mea. Totuşi, n-aş pleca dacă băncile n-ar fi jefuite, dacă situaţia social-politică, dar şi cea economică s-ar schimba şi dacă s-ar ţine cont de legi. Să fie pedepsiţi cei care iau mită sau comit alte infracţiuni.