30 iulie 2011, s-a mai înfiripat (sperăm noi) o legătură sufletească puternică între românii maramureşeni din România şi fraţii noştri de dincolo de Tisa, din Maramureşul istoric aflat în prezent sub stăpânirea ucraineană.

O delegaţie formată din membri şi simpatizanţi ai Asociaţiei noastre, „Eternul Maramureş", a vizitat meleagurile moroşenilor din Ucraina, aducând un modest cadou copiilor acestor oameni minunaţi, cadou constând în câteva zeci de cărticele şi acatiste religioase ortodoxe pentru cei mici şi pentru cei mari (prea puţin contează numărul lor), dar mai presus de asta aducând multe gânduri bune şi speranţe într-un viitor mai bun pentru conaţionalii noştri din Transcarpatia.

Prin deosebita grijă şi amabilitate a partenerilor şi prietenilor noştri din cadrul Asociaţiei „Speranţa" din Slatina (Solotvino) – Maramureşul de peste Tisa, din Ucraina, în persoana domnului profesor Mihai Tocar – preşedintele asociaţiei şi a doamnei Elena Şiman cărora le mulţumim încă o dată şi pe această cale, am putut vizita orăşelul Slatina, primăria acestei localităţi şi împrejurimile, luând contact nemijlocit cu viaţa reală, de zi cu zi, a românilor noştri din aceste locuri. Ne-am străduit să înţelegem problemele cu care se confruntă ei, aspecte ale vieţii economice şi culturale din zonă, aspiraţiile, nădejdile şi dezamăgirile lor referitor la comportamentul oficialităţilor române şi ucrainene faţă de ei, am discutat în mult prea scurtul răgaz pe care l-am petrecut acolo despre viitorul comunităţii româneşti din regiune şi am încercat împreună să găsim unele soluţii.

Un moment privilegiat care cu siguranţă ne va rămâne întipărit multă vreme în inimi l-a constituit reîntâlnirea cu domnul profesor ION HUZĂU, eminent istoric şi reputat lider intelectual şi cultural al fraţilor maramureşeni din Transcarpatia, care cu multă bunăvoinţă ne-a comunicat multe date şi informaţii istorice interesante cu vervă şi căldură sufletească intensă, transformând oarecum micuţa sală în care ne aflam în spaţiu de „conferinţă", desigur într-o atmosferă extrem de caldă, prietenească.

Scurta noastră vizită ne-a prilejuit dorinţa arzătoare de a reveni la gazdele noastre, cât mai curând posibil, şi de a ne revanşa la rândul nostru pentru ospitalitatea perfectă de care noi am avut parte.

Sperăm din suflet că cele discutate şi stabilite cu prietenii noştri să se concretizeze cât mai curând în proiecte palpabile şi să-si arate roadele în planul realităţii materiale, tangibile, atât prin strădania şi vrednicia noastră, cât şi prin implicarea dumneavoastră, a celor care citiţi aceste rânduri şi sunteţi dispuşi să ne sprijiniţi, după puterile şi posibilităţile dumneavoastră.

Fiindcă nu dintr-o măruntă vanitate deşartă v-am relatat cele de mai sus, ci am făcut-o cu credinţa de nezdruncinat că o coardă sensibilă din sufletul unora dintre dumneavoastră rezonează la problemele şi necazurile fraţilor români din Transcapatia. Noi vă primim cu totală deschidere, onestitate şi sinceritate.