Există o realitate pe care doar... politicienii (era să zic „nebunii") încearcă să o mai conteste: în estul Europei se află două state româneşti, care cuprind în frontierele lor politice acelaşi popor, cu (una şi) aceeaşi limbă, istorie, aspiraţii identice ş.a.m.d. Acest adevăr a triumfat încă o dată vineri în cadrul ceremoniei de inaugurare a Centrului Cultural în cadrul Restaurantului-Muzeu „Vatra Neamului" organizată de Uniunea Culturală a Românilor Basarabeni (UCRB) în parteneriat cu Ambasada Republicii Moldova în România. (Vezi amănunte aici) Pentru cei care nu ştiu, precizez că preşedintele Uniunii este compozitorul Nicolae Caragia, originar din Nisporeni, iar preşedintele de onoare, actorul Florin Piersic.

În limbajul sec al comunicatelor de presă, acest Centru este doar un locaş de cultură destinat susţinerii, promovării şi perpetuării valorilor naţionale culturale din România şi Moldova. În realitate e vorba despre ceva mai mult: evenimentul desfăşurat vineri în cadrul Restaurantului-Muzeu „Vatra Neamului" m-a convins că acolo unde politicul nu poate (sau nu vrea) să mişte lucrurile în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti se implică spiritul comun, cultura comună a românilor din cele două state româneşti. Dacă oamenii politici trec mai greu Prutul (în ambele sensuri), o fac cu mult mai operativ şi eficient oamenii de cultură. Dacă în cazul politicienilor şi al şefilor acestor două state româneşti există protocoale rigide şi „sensibilităţi", acestea nu există în relaţiile dintre oamenii de cultură. M-am convins încă o dată de acest adevăr urmărindu-i pe invitaţii la eveniment: actori, cântăreţi, compozitori, jurnalişti. Urmăream reacţia compozitorului român (din primul stat românesc) Horia Moculescu la nebuniile de frumuseţi şi ritmuri ce ieşeau din naiul artistului român Vasile Iovu (din cel de-al doilea stat românesc) şi mă convingeam a câta oară că în realitate, cu adevărat, există doar un singur Stat Spiritual Românesc.

Odată ce vorbesc despre politică şi politicieni nu pot să nu remarc un lucru: la evenimentul în cauză practic au lipsit politicienii... activi. Spun aceasta având în vedere prezenţa la eveniment a ex-preşedintelui României Emil Constantinescu, care, orice am zice, nu mai face parte din selecţionata politică activă a României. M-am gândit că organizatorii evenimentului (în frunte cu inimosul şi extrem de talentatul Nicolae Avram, patronul instituţiei, originar din Lozova) în mod intenţionat n-au „abuzat" de politicieni, pentru a nu „politiza" evenimentul. Şi cred că au procedat just şi înţelept, fiindcă unde apar politicienii, apar şi problemele, nevoia de „nuanţări", grija de a nu „jigni nişte sensibilităţi", într-un cuvânt, lucrurile încep a merge prost. Dacă la începutul ultimului deceniu al secolului trecut la Bucureşti ar fi fost ales preşedinte Gheorghe Zamfir, iar la Chişinău Vasile Iovu, altfel ar fi arătat harta politică a sud-estului Europei. De două decenii urmăresc ce se întâmplă în relaţiile dintre cele două state româneşti şi m-am convins că unde apar politicienii („pragmatici") parcă îşi bagă dracul coada. Când dracul vrea să-i încurce poporului român (de pe ambele maluri ale Prutului) să-şi rezolve o problemă vitală, îi trimite în ajutor un politician („pragmatic"). Evenimentul de vineri de la Bucureşti de aceea a şi reuşit - fiindcă nu şi-a băgat nimeni coada.

In loc de P.S.

Centrul Cultural din cadrul Restaurantului-Muzeu „Vatra Neamului" (opera minţii şi sufletului lui Nicolae Avram) este o replică excelentă celor care se miorlăie că românii din România se comportă „rece" cu noi, românii basarabeni, şi că peste Prut „locurile sunt ocupate", n-ai cum face afaceri. Realitatea e alta şi de aceea închei cu îndemnul: oameni de afaceri din R. Moldova, treceţi Prutul!