Anul Nou este un moment remarcabil in existentele oamenilor de pretutindeni, marcat de optimism, sarbatoare si spectacol. Mai putin cunoscute sunt probabil semnificatiile simbolice care se ascund in spatele acestui moment tranzitoriu. Am putea incepe de pilda prin a va spune ca, in cadrul vechilor civilizatii agrare, Anul Nou era sarbatorit nici mai mult, nici mai putin decat la inceputul primaverii sau toamna.

Babilonienii, mari cunoscatori ai calendarului, impartisera anul in 12 parti, dupa mersul Soarelui si al Lunii. Ei acordau o importanta deosebita sfarsitului lunii de dinaintea inceperii anului nou, manifestata prin credinta ca, in acest rastimp, fortele misterioase ale naturii se pun in miscare, fiind in stare sa provoace atat bine, cat si rau. Acest lucru se petrecea, potrivit credintelor lor, in momentul in care ziua devenea egala cu noaptea, respectiv in timpul echinoctiului. Drept urmare, vechii babilonieni sarbatoreau anul nou toamna.

La romani, dupa randuiala vechiului calendar, anul incepea la 1 martie, si numai in anul 153 i.Hr se fixeaza oficial la Roma o noua data: 1 ianuarie. Dupa caderea Imperiului Roman, data oficiala a sarbatoririi se schimba iarasi. Potrivit informatiilor oferite de folcloristul Mihai Pop in cartea Obiceiuri traditionale romanesti, Biserica Crestina porneste o adevarata lupta impotriva acestei sarbatori considerate pagane, incercand de-a lungul secolelor sa o inlocuiasca cu data nasterii lui Isus - 25 decembrie. Cu toate acestea, data oficiala bisericeasca de sarbatorire a noului an nu este recunoscuta peste tot, continuandu-se celebrarea acestuia la 1 martie in diferite locuri.

Conform informatiilor obtinute din lucrarea citata, in Europa occidentala data inceperii anului la 1 ianuarie se introduce oficial in 1691, iar la noi in 1701. Celebrarea anului nou la inceputul primaverii pare sa aiba legatura cu innoirea naturii, cu inceputul unei noi perioade de vegetatie, dar si al muncilor agricole. De altfel, un obicei extrem de raspandit precum Plugusorul are la baza un stravechi obicei agrar. Versurile sale nu reprezinta altceva decat o prezentare dramatica a practicilor agricole, iar urarea care se face este in primul rand menita sa aduca belsug in agricultura.

Plugul folosit in timpul ceremonialului era altadata unul adevarat, impodobit cu crengi de brad si panglici colorate. Bazat la origine pe o practica rituala destinata sa protejeze eforturile si munca plugarului, Plugusorul si-a schimbat in timp functia, ajungand la forma spectaculara de azi, menita sa provoace mai degraba distractia decat sa aduca belsug si rodire.

Insa vechile sale semnificatii inca transpar din versurile ce alcatuiesc urarile contemporane. In folclorul romanesc, ciclul celor 12 zile care formeaza sarbatorile de iarna ramane cel mai important ansamblu de obiceiuri traditionale. Pe langa urarile de belsug de tipul Plugusorului sau al Buhaiului, repertoriul obiceiurilor de An Nou cuprind, printre altele, colinde de copii, colinde de ceata, urarea sorcovei, jocuri cu masti (Turca, Brezaia, Capra) si dansuri (Caiutii, Bumbienii, Caluserii). Toate acestea stabilesc un soi de opozitie intre existenta cotidiana, obisnuita, si momentul special al sarbatorii, capabil sa relaxeze temporar ordinea sociala, permitandu-le astfel oamenilor trairi si manifestari deosebite.

Anul Nou ramane in esenta o sarbatoare a trecerii, in timpul careia constiinta umana inregistreaza la unison credinta si speranta ca viitorul va aduce cu sine ceva mai bun, mai imbelsugat, mai pozitiv, mai frumos.