Ziua de 30 noiembrie este trecută în calendarele bisericești ortodoxe cu literă roșie, ca o adevarată sărbatoare a creștinismului românesc. Ea premerge zilei de 1 Decembrie, Ziua Naționala sau a unității românilor de pretutindeni. Astfel, se unește spiritual  sărbătoarea Bisericii române cu sărbătoarea României. 

Creștinismul  românilor este de origine apostolică, iar aceasta i se datorează Sfântului Andrei.  Așa se explică și faptul că el este unul dintre cei mai populari sfinți ai nostri și că numele lui este viu nu numai în evlavia, ci și în folclorul românesc.

Povestea Sfântului Andrei

Potrivit Bisericii, tradițiile locale legate de cultul Sfântului Andrei au îmbogățit tezaurul popular românesc, păstrându-se, din generație în generație, până astăzi. Pentru ca strămoșii noștri geto-daci au primit cuvântul Evangheliei și au fost botezați de Sfântul Apostol Andrei, il cinstim ca ocrotitor și cel dintâi părinte spiritual al românilor.

Sfântul Andrei a fost  frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre "ucenicii" Sfântului Ioan Botezatorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăința și proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). A fost și el martor, alaturi de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, întărindu-se în convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.

A doua zi dupa botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezătorul stătea pe țărmul acestui râu cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36). Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorința de a-L cunoaște. Iisus I-a observat și I-a întrebat: "Ce căutați?" La care ei au zis: "Învățătorule, unde locuiești?" El le-a zis: "Veniți și veți vedea". Au mers deci și au vazut unde locuia și au rămas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anunțat apoi și pe fratele său Simon Petru că "a gasit pe Mesia" (Ioan 1, 41).

Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Este relatată de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: ”Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).

Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfântul Andrei doar de doua ori: la inmultirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înștiințat pe Mântuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pâini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9), iar a doua oară, dupa învierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).

Alături de ceilalti ucenici, a fost trimis și Andrei de către Mântuitorul la propovăduire (Matei 10). L-a însoțit pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătura și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor, a suferit alături de ceilalti apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile, apoi la aratarea din Galileea, când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).

În urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, după pogorarea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, în ziua cincizecimii din anul 30, Sfinții Apostoli și apoi ucenicii lor, au început să predice noua învățătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos.

Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Dar până a ajunge aici, el a predicat în Asia Mica, de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunăre și Marea Neagră. Trebuie sa notăm că în aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au așezat coloniști greci, care au întemeiat cunoscutele cetăți de pe țărmul apusean al Mării Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), și altele. Spre sfârșitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au așezat aici triburi de sciți, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat însă teritoriului respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai târziu, teritoriile de pe țărmul apusean al Mării Negre, până înspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar în anul 28 cetățile grecești de aici au acceptat protectoratul statului roman. În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar în anul 297, în timpul împăratului roman Dioclețian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).

Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetăților grecești amintite mai sus -, în cultura și formele de viață grecești și apoi romane, a oferit condiții prielnice pentru predica Sfântului Apostol Andrei. Așa cum aratam mai sus, tradiția despre predica sa în Scitia apare în câteva lucrări scrise în primele veacuri creștine.

În așa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol "a predicat în Pont, Tracia și Scita". În același Sinaxar se afla o altă știre, potrivit căreia, Sfântul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, în Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il sărbătorește în fiecare an la 31octombrie. Mult mai târziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria că Sfântul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "în pustiurile scitice", care puteau fi situate fie ca în Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuită de greci, romani și geto-daci. De altfel, istoricii bisericești ruși socotesc că Sfântul Apostol Andrei a predicat și in nordul Mării Negre.

Învățatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, în cartea sa Viața și petrecerea sfinților, scria că "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, și sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunare, și acestea toate le-a umblat".

Tradițiile sărbătorii Sfântului Andrei la români

Peste tot în lume există datini și obiceiuri populare, însă parcă niciunde tradițiile nu cunosc „fastul” și semnificațiile celor românești. Legendele spun ca în noaptea Sfantului Andrei (29/30 noiembrie) se practică ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele și gospodăriile. Este noaptea în care spiritele negre bântuie locurile pământești. De aici traditia că de Sfantul Andrei se dezleagă secrete, se găsesc autorii unor crime, ale unor furturi. Acest obicei se desfășoară la miezul nopții, în cimitir cu apă sfințită, lumânări, un vas nou cu gura largă și câțiva bănuți de argint care se pun pe un mormânt părăsit. Dupa ce se spun câteva rugăciuni, se poate vedea în apa turnată în vas firul evenimentelor.

Traditiile de Sfantul Andrei sunt variate și multiple, poate nicio altă sărbatoare nu este așa plină de simboluri ca aceasta. Legendele din Bucovina spun ca în noaptea Sfantului Andrei lupii încep să vorbească și își mișcă gâturile înțepenite. Cel ce vrea să audă vorbele lupilor, va muri repede, iar daca un om este atacat de lupi acesta se va transforma în vârcolac.

De Sfantul Andrei femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos sau scot din soba cenușa caldă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldura sau împrăștie prin curte bucăți de pâine pe care strigoii să le mănânce și să nu mai intre în casă. Ca să se apere de vârcolaci atârna siruri de usturoi la intrare și lăsa candela aprinsa (în unele zone există obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile ușilor si ferestrelor). Animalelor li se amesteca în hrană câte un fir de busuioc sau li se pune o picatura de aghiasma în apă. În trecut exista „descântecul sării”: un drob de sare descântat era îngropat în fața grajdului. El era dezgropat la primavara de Sfantul Gheorghe când sarea era amestecată în hrana animalelor ca să le ferească de farmece.

Sarbatoarea Sfantului Andrei este prevestitoarea ursitului pentre fetele tinere nemăritate. Se spune că un fir de busuioc așezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. În alte părți se foloseste metoda „făcutului cu ulcica”: singura în fața sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni. Rostind o incantatie ea roteste usor vasul și atrage atenția celui iubit. Un alt obicei pentru a ghici viitorul constă în a privi un pahar cu apa neîncepută în care arunca o verigheta sfintită de preot în mijlocul căruia apare chipul ursitului.

De Sfantul Andrei se poate afla prognoza pentru anul urmator. Tradiția spune că se iau 12 cepe care se duc în podul casei și se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecarei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindina, iar cele care au încolțit, luni favorabile pentru recoltă. La fel se face și cu grâul care este pus la încolțit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos și înalt se spune că va avea un an bun cu bani și sănătate. Daca în noaptea Sfantului Andrei este senin și cald, atunci vom avea o iarna blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.

130 000 de români își sărbătoresc ziua onomastică

Cinstirea de care se bucură sfântul în evlavia populară  a făcut ca peste 130 de mii de români să se afle sub patronajul spiritual al Sfântului Andrei, purtându-i numele care înseamnă „bărbăție", „curaj" și serbându-și, astăzi, ziua onomastică.