Textul este redat pentru libera apreciere a cititorului

Alexandr Zasciuk, “Materiale privind geografia si statistica Rusiei. Regiunea Bessarabia.”, vol. II, Sankt-Petersburg, pp. 170-176:

“or. Soroca
Micul oras judetean Soroca este situat langa raul Nistru, intr-o vale adanca a malului sau drept, la 48’36’ grade latitudine nordica si 46 grade longitudine estica, la 175 ½ verste de la orasul-centru regional Chisinau, pe cale postala.

In prezent un oras neimportant si neingrijit, orasul Soroca, in timpul dominatiei Genovezilor asupra litoralului Marii Negre, a constituit una din emporiile genoveze, avand denumirea de Olhonia (a se vedea istoria de Veltman, p.48, si articolul d-lui Stamati in volumul II al Notitelor asociatiei privind istoria si vechimea din Odessa, precum si a se vedea Cantemir) si servea drept localitate de depozit pentru marfurile din prezentele Podolia si Bessarabia, precum si o fortareata pentru calea comerciala Genoveza intre or. Moncastro (in prezent Akkerman) si or. Suceava (din stapanirea Austriaca).

De fapt, chiar si mai devreme, in timpul stapanirii Dacilor, actualul oras Soroca si imprejurimile sale au servit pentru primii Crestini drept loc de refugiu impotriva prigonirilor la care au fost supusi. Stancile din imprejurimile orasului sunt sapate cu locuinte ascunse, subterane, iar in una din astfel de locuinte, in cartierul Gorodesti, sunt vizibile urmele unei vechi biserici Crestine.

Odata cu cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed al II-lea, cand coloniile Italiene de pe litoralul Marii Negre si de pe vechiul Tiras (in prezent Nistru) a inceput sa decada una dupa alta, Olhonia a disparut din lumea politica si comerciala.

In secolul al XV, unica personalitate proeminenta din istoria Moldovei – voevodul Stefan al IV-lea, deviza caruia toata viata a fost recucerirea libertatii patriei sale si eliberarea acesteia de sub influenta Poloniei si Ungariei, in timpul apararii hotarelor sale, si-a indreptat atentia catre vechea Olhonie, in care a reinnoit vechea fortareata Genoveza sau a construit una noua (ultimul fapt este sustinut de catre dl Stamati in notitele asociatiei din Odessa, de fapt, insa, modul de constructie a cetatii din Soroca este indentic cu al altor cetati Genoveze, localizate in Crimeea si pe malurile raului Nistru in Bessarabia).

Se pare ca in acest timp fosta colonie Genoveza Olhonia a fost renumita in «Saraki» (1), iar ulterior aceasta denumire a fost modificata in Soroca, sub aceast nume orasul se face cunoscut in secolul al XVIII-lea.

In urma tuturor relelor si nefericirilor din istoria medievala a Moldovei, in timpul careia Bessarabia era o arena sangerosa pentru Polonia, Ungaria, Turcia, Tatati si Zaporojie, oroarea invaziei straine se rasfrangea si asupra locuitorilor din Soroca, care, printre altele, au fost jefuiti de «polkovnicii» hatmanului Bogdan Hmelnitki (din 1634 pana in 1654), pentru refuzul domnitorului Moldovei Lupu de a-si casatori fiica cu fiul hatmanului.

Cavalerii libertatii si abuzului salbatic, cazacii au ars si au jefuit Moldova pana cand nefericitul Lupu nu a pus capat acestui rau, casatorindu-o pe Ruxandra cu Timos Hmelnitki.

Apoi, Soroca a fost jefuita si arsa de Valahi si Transilvaneni, dupa ce l-au invins pe Lupu care a fugit la ginere in Cighirin.

In anul 1654, Timos Hmelnitki, impreuna cu 8 mii de cazaci, i-a invins langa Soroca pe dusmanii lui Lupu si i-a intors acestuia domnia Moldovei.

In anul 1692 Polonezii stapaneau Soroca si se aparau in cetatea de la asediul lui Mustafa-pasa (G. Paluzov, Moldova si Valahia, Note, 1858).

In anul 1711 Petru cel Mare si-a transportat forta principala a armatei pe malul drept al raului Nistru, langa Soroca, si s-a oprit aici in tabara la data de 17 iunie, armata sa ocupandu-se de coacerea painii. A fost creat in spital de camp in care au fost amplasati toti bolnavii, iar orasul Soroca a fost numit depozitul principal pentru rezervele armatei. Petru a pornit spre Prut pe drumul catre Iasi, lasand pentru apararea or. Soroca 4 regimente de calareti, sub conducerea general-maiorului Ghesov (Istoria lui Petru cel Mare de Golikov, vol. IV, p. 238).

In anul 1738, Soroca a fost cucerita si devastata de colonelul Kapnist din Mirgorod (…). Alte amintiri Soroca nu are.

(1) Domnul Hanatki, in numarul 61 al Curierului de Odessa din 1859, analizand denumirea orasului Soroca, explica ca in vremurile tulbure in Bessarabia locuitorii saraci isi cautau adapost in crapaturile din stanci, in locurile ascunse, de neatins pentru ochiul si lacomia oaspetilor nepoftiti. Acesta este si motivul crearii catorva lacase, a multor pesteri subterane si vizuini sub pamant in stancile de la Nistru si de-a lungul raului Raut in judetele Orhei si Iasi. Cetatea Genoveza, avand 11 beciuri, servea drept un refugiu desi nu prea sigur, dar totusi acceptabil pentru saraci (sarac este un cuvant moldovenesc cu semnificatia de om sarman, orfan), impotriva dusmanilor si climei. Acolo era adus ajutor saracilor, sarmanilor batrani, copiilor minori si femeilor. Dupa plecarea dusmanilor, cuvantul «saraca» a fost atribuit nu doar cetatii, insa si imprejurimilor populate. De la cuvantul «saraca» s-a ajuns la denumirea «Soroca», precum este denumit in prezent orasul.»

Traducere din limba rusa: basarabia91