Spionajul şi terorismul - cele mai dese acuzaţii pentru tinerii care gândesc altfel în regiunea transnistreană În regiunea transnistreană, zeci de tineri sunt arestaţi, ţinuţi în detenţie şi condamnaţi pentru... terorism, trădare de patrie şi spionaj. În detenţie sunt torturaţi, li se înscenează executări prin împuşcare, sunt lăsaşi să se îmbolnăvească de tuberculoză sau alte boli grave. Locuitorii din stânga Nistrului rămân ostaticii unei situaţii grave: deşi sunt cetăţeni ai R. Moldova, autorităţile constituţionale ale statului nu-i pot proteja de abuzurile regimului ilegal de la Tiraspol. De la începutul anului, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului au pus pe rol în regim de urgenţă două cauze, similare cazului Ilaşcu, în care a fost condamnată Federaţia Rusă. Experţii Asociaţiei „Promo-LEX”, care monitorizează drepturile omului în regiunea transnistreană, spun că în stânga Nistrului oamenii sunt foarte uşor reţinuţi, privaţi de libertate, condamnaţi. Toate deciziile sunt ilegale, fiind emise de aşa-numite „instanţe de judecată” şi „organe de drept” neconstituţionale, ce nu pot înfăptui justiţia. Organele constituţionale ale R. Moldova sunt obligate să se autosesizeze pe fiecare caz, însă acest lucru de multe ori nu se întâmplă.

Arestat pentru terorism
Pavel Juicov, în vârstă de 37 de ani, este jurist de profesie şi anul acesta a reuşit să deschidă la Tighina un birou de avocaţi. În luna martie s-a înscris în cursa electorală pentru Consiliul orăşenesc Tighina. Avea ambiţii mari. Vroia să schimbe multe în oraş. Însă n-a ajuns să participe la alegeri, pentru că într-o noapte a fost arestat de miliţia transnistreană şi încarcerat. A doua zi, părinţii săi aveau să afle la ştirile de la o televiziune locală că feciorul lor ar fi liderul unei grupări teroriste.

„Au venit noaptea, l-au luat, fără să ştim de ce şi pentru ce”, spune Alexandru Juicov, tatăl lui Pavel. „Seara, la buletinul de ştiri apare ministrul de interne şi declară că a fost reţinută o grupare teroristă, iar pe fundal era arătat fiul nostru, escortat în cătuşe. Această secvenţă video a fost pusă de multe ori la televiziunea din Tighina, câteva zile la rând, iar după cadru se citea ştirea că a fost anihilată o grupare criminală”, povestesc părinţii tânărului. Soţii Juicov sunt ruşi de naţionalitate şi au cetăţenia Federaţiei Ruse. Au venit la Tighina cu 40 de ani în urmă, ca tineri specialişti. Tatăl său a lucrat până la pensionare în industria militară. Dezamăgit de ceea ce se întâmplă acum la Tiraspol şi Tighina, Alexandru Juicov spune că „nicio persoană nu se află în siguranţă şi că oricine poate fi arestat şi încarcerat. Iar acolo i se găseşte o vină, pentru că organele de drept trebuie să arate că lucrează şi nu primesc bani în zadar”. Aflat în detenţie, Pavel Juicov a ţinut greva foamei timp de 15 zile, în semn de protest pentru acuzaţiile ce i se aduceau. Părinţii sunt îngrijoraţi de starea sănătăţii lui. „Iată cazul lui Vardanian a bulversat opinia publică, multă lume îl apără, cere eliberarea lui, pentru că este jurnalist. Şi comunitatea armenească este puternică, dar pe Pavlic al nostru nu are cine să-l apere”, se tânguieşte tatăl tânărului.

A devenit dubios pentru că vorbea mai multe limbi
Şi familia unui alt tânăr, aflat în detenţie la Tiraspol, este îngrijorată de starea sănătăţii lui. Boris Mozer are 22 de ani şi se află deja de un an şi jumătate în arest, pentru că ar fi prejudiciat Compania de telefonie „Interdnestrcom” la care a lucrat ca manager de vânzări, dar şi Compania „Sheriff”, cu care nu a avut nicio legătură. Natalia Mozer, mama tânărului, cu care ne-am întâlnit la Tiraspol, ne-a povestit prin ce calvar trece feciorul său, deţinut fără vreo hotărâre de judecată din noiembrie 2008. Ea afirmă că li s-a cerut să restituie presupusa pagubă şi că au vândut deja apartamentul în care locuia băiatul, au adunat toate economiile şi încă au mai împrumutat bani, ca sa adune suma pretinsă, dar între timp dauna revendicată a crescut. „Ne telefonează acasă, de la Serviciul de pază de la „Sheriff” şi ni se tot cer bani. Nici nu ştim cui dăm aceşti bani. Şi cât o să mai dăm, dacă vedem cum copilul nostru se stinge…”, spune cu durere Natalia Mozer. „Am cerut să-l elibereze pe cauţiune, pentru că ne temem că va muri. Are hipertensiune şi astm. Chiar asistenţa medicală ne-a spus să facem ceva, pentru că e în stare gravă. Ni s-a refuzat. Ba mai mult, am fost ameninţaţi că vom fi daţi în urmărire internaţională ca terorişti. Când am auzit una ca asta am leşinat”. Părinţii cred că băiatul lor a fost arestat pentru că avea multe contacte cu străinătatea, el vorbeşte fluent câteva limbi şi comunica liber cu clienţii săi din străinătate, în special din SUA. După ce a reclamat autorităţilor din regiune încălcări ale mai multor drepturi, familia Mozer a ajuns să fie ameninţată. „I-am spus anchetatorului că vom căuta dreptate. La care el zice - dacă o să vă plângeţi, o sa fie şi mai rău”, adaugă Natalia Mozer.

I s-a înscenat execuţia cu moartea
Cauza lui Boris Mozer este a doua cerere comunicată în acest an, după cauza Matcenco, similară cauzei Ilaşcu (hotărârea din 24 iunie 2004), şi reclamă grave violări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană, susţin experţii „Promo-LEX”, organizaţie care a criticat de mai multe ori Guvernul R. Moldova şi pe cel al Federaţiei Ruse pentru ignoranţa cu care sunt examinate plângerile populaţiei din stânga Nistrului, inclusiv în cauzele de omor, răpiri, torturi, condamnări ilegale şi privare de libertate.
Iurie Matcenco a fost arestat în februarie 2010, privat ilegal de libertate şi deţinut în Penitenciarul nr. 3 din or. Tiraspol. În penitenciar i s-a înscenat executarea cu moartea de către agenţii MGB, a fost bătut în oficiile MGB-ului de către colaboratorii instituţiei, iar ulterior şi de către miliţie. Pentru că nu mai suporta maltratările, a fost nevoit să declare greva foamei, aceasta fiind unica posibilitate de a atrage atenţia asupra maltratărilor la care a fost supus şi a beneficia de ajutor din partea personalului medical.
La 15 martie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis examinarea în regim prioritar a cauzei Iurie Matcenco. „Acest caz ridică probleme importante de jurisdicţie şi responsabilitate vis-à-vis de situaţia drepturilor deţinuţilor din locurile de detenţie ale regiunii transnistrene a R. Moldova”, se arată într-o declaraţie făcută publică de Asociaţia „Promo-LEX”. În cazul Matcenco, guvernelor statelor pârâte - Rusia şi Moldova - li s-a dat termen până la 12 mai 2010 să explice cum a fost posibilă înscenarea executării cu moartea în cazul lui Iurie Matcenco de către agenţii MGB-ului, torturarea lui, privarea ilegală de libertate şi refuzarea asistenţei medicale pe parcursul grevei foamei ţinută de reclamant pe parcursul a 44 de zile.

În detenţie s-a îmbolnăvit de tuberculoză
Dumitru Simeniuc, un tânăr de 21 de ani, student la Colegiul de medicină din Tighina, a fost arestat, la fel, în toiul nopţii, pentru că ar fi încercat să cumpere produse alimentare cu o bancnotă de 25 ruble transnistrene falsificată, care valorează cât 2 euro. În izolatorul de detenţie preventivă, tânărul s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Acum boala a avansat, însă în penitenciar nu sunt medicamentele necesare pentru tratament. Părinţii au procurat o parte de medicamente de la Odesa, însă nu li se permite să i le dea. Eufrosenia Bunici, bunica băiatului, ne-a spus că au primit şi un certificat de la medicul care l-a examinat şi care scrie că tânărul este în pericol de moarte. Deşi, după cum susţin bătrânii, în timpul percheziţiei nu s-a găsit nimic ce ar confirma că nepotul lor ar avea vreo legătură cu falsificarea banilor, totuşi autorităţile refuză să-l elibereze măcar pentru a urma tratamentul necesar. „Nepotul ne-a spus că zilele trecute doi tineri din celulă au murit, tot cu tuberculoză. Noi am cerut să-i dea drumul să se lecuiască, dar nu am fost auziţi. Ei vorbesc de drepturile omului. Nu este nimic. Cum au ucis aşa şi ucid. Eu zic aşa: dacă este vinovat, el trebuie să răspundă, dar nu trebuie să-l ucizi în halul acesta”, se tânguieşte bătrâna. Ea şi cu soţul sunt de baştină din raionul Orhei. Au învăţat la Tighina şi au rămas să lucreze şi să locuiască acolo. Acum sunt disperaţi şi nu mai ştiu unde să caute dreptatea.

Procuratura neputincioasă
Procuratura R. Moldova are două subdiviziuni teritoriale care au sarcina să apere drepturile cetăţenilor din localităţile aflate sub jurisdicţia administraţiei de la Tiraspol. Procuratura raionului Dubăsari îşi are sediul în satul Ustia, localitate aflată în partea dreaptă a Nistrului. Cea de-a doua subdiviziune se află în municipiul Tighina. Aceste instituţii activează în condiţii dificile, colaboratorii având ei înşişi nevoie de protecţie. Procurorul de Dubăsari, Valentina Bradu, spune că la modul practic este imposibilă efectuarea urmăririi penale în localităţile aflate sub controlul regimului de la Tiraspol. „Pentru a instrumenta dosarele trebuie să ne deplasăm pe propria răspundere în Transnistria, riscând să fim reţinuţi şi umiliţi de miliţia transnistreană. Cu regret, dosarele intentate de noi nu ajung în judecată, fiind suspendate de cele mai multe ori, dar este important să facem investigaţii, atât cât putem”, spune procurorul de Dubăsari. Am avut cazuri când colaboratorii noştri au fost reţinuţi când mergeau la odihnă, încarceraţi şi judecaţi chiar, precizează procurorul.

Judecătorii au cetăţenia R. Moldova
Potrivit Valentinei Bradu, mulţi dintre cei bănuiţi - miliţieni, anchetatori, procurori sau judecători din Transnistria care şi-au uzurpat calităţi oficiale - au şi cetăţenia RM, a Rusiei sau Ucrainei şi, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest internaţional pe numele lor, însă aceasta nu se întâmplă, pe motiv că ar genera noi provocări din partea Tiraspolului. „Aceste persoane, care reţin abuziv tinerii noştri, îi judecă după legi care demult sunt depăşite, au cetăţenia Moldovei, circulă cu paşaport moldovenesc şi se bucură de toate privilegiile pe care le oferă cetăţenia Moldovei”. Acum procurorii speră că doar după reglementarea conflictului se va reuşi, poate, tragerea la răspundere a celor vinovaţi de multele fărădelegi în această regiune.

În acelaşi sediu cu miliţia transnistreană
Procuratura Tighina se află, încă din anul 1992, în aceeaşi clădire cu miliţia transnistreană. La intrare, miliţienii înregistrează riguros fiecare vizită la organele de drept moldoveneşti, iar ulterior fac presiuni asupra persoanelor care se adresează. Procurorul municipiului Tighina, Ion Tcaci, spune că autorităţile separatiste fac tot posibilul pentru ca cetăţenii să nu ştie că în localitate există Procuratura şi Comisariatul de poliţie ale RM, discreditând şi zădărnicind activitatea instituţiilor. „Oamenii sunt presaţi şi intimidaţi să nu se adreseze la noi. Anul acesta avem doar şapte cereri, pe trei din ele am pornit dosare penale. La adresările noastre în structurile din Transnistria sau ni se răspunde formal, sau nu ni se răspunde deloc”. Unul din cazurile pe care Procuratura Tighina a pornit dosar penal ţine de un tânăr care a fost răpit de reprezentanţii MGB-ului, dus la Nistru, unde i s-a pus pistolul la cap, cerându-i-se ultimativ să plece din regiune, în caz contrar va fi împuşcat.Cetăţenii nu ştiu că pot cere ajutorul structurilor constituţionale
Ion Manole, directorul Asociaţiei „Promo-Lex”, spune că aceste cazuri arată starea de lucruri din regiune, unde oamenii sunt arestaţi foarte uşor şi deţinuţi în condiţii inumane. „Invocarea unor aşa-zise crime gen terorism, trădare de patrie, sau spionaj este cea mai uşoară metodă de intimidare a populaţiei. Prin astfel de incriminări, populaţia devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face şi situaţia convine regimului pentru a-şi menţine influenţa şi a menţine frica, spaima în rândurile populaţiei. Am întâlnit cazuri, când persoanele au fost arestate şi condamnate pentru simplul fapt că aveau bunuri sau bani. Avem informaţii că unii au plătit bani grei pentru a fi scoasă persoana din închisoare, dar oricum aceasta rămâne după gratii”.

S-a ajuns la această situaţie din cauză că, pe parcursul acelor 18 ani de după războiul moldo-rus, din 1992, autorităţile constituţionale ale Moldovei au abandonat această regiune, lăsând regimul de acolo să-şi întărească structurile, spune expertul. Manole precizează că „în situaţia lui Vardanian, Matcenco sau Mozer s-au aflat şi se mai află numeroase persoane. Acestea însă nu mai solicită ajutorul autorităţilor constituţionale din cauza lipsei de credibilitate. Organele de drept din Moldova ignoră drepturile constituţionale ale persoanelor aflate în teritoriul controlat de administraţia de la Tiraspol şi îşi declină orice responsabilitate pentru starea de fapt din acest spaţiu. Rusia şi Moldova, ca părţi implicate direct în războiul din 1992, nu demonstrează voinţă reală pentru identificarea soluţiilor şi crearea unui mecanism eficient de protejare a drepturilor omului în Transnistria. Mecanismul creat în 1992 rămâne unul formal pentru autorităţi şi ineficient pentru drepturile locuitorilor regiunii”. Mai mult, o mare parte a cetăţenilor din stânga Nistrului nici nu ştiu că au dreptul să se adreseze la procuratură, că există judecătorii pentru raioanele de est ale Moldovei.

Soluţii fără soluţie
Cunoscutul militant pentru drepturile omului Stefan Urâtu, devenit de curând consilier al preşedintelui R. Moldova, consideră că organele de drept ale R. Moldova trebuie să pornească urmărirea penală pe fiecare caz de încălcare a drepturilor omului în regiunea transnistreană, să acumuleze probe, să invite persoanele care sunt implicate, iar în cazul în care acestea refuză să se prezinte, să emite mandat de arest şi să fie date în căutare internaţională. În momentul, în care au apărut la Chişinău, sau dacă Interpolul a dat de ele, acestea să fie aduse la Chişinău şi judecate, în conformitate cu legislaţia R. Moldova. Procurorii însă nu cred că aceasta ar putea fi o soluţie viabilă pentru asigurarea drepturilor în regiunea controlată de un regim neconstituţional. Părerea este susţinută şi de Ion Manole. „Este una când vii numai cu vorbe la negocierile în problema reglementării transnistrene sau în discuţiile cu diplomaţii străini şi e cu totul alta când pui maldăre de dosare pe masă”, accentuează expertul. Şeful Biroului pentru Reintegrare de pe lângă Cancelaria de Stat a R. Moldova, Ion Stăvilă, a declarat în cadrul unei şedinţe a Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie că respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului este o preocupare a biroului, dar în competenţa sa nu intră acţiuni de investigare din arsenalul organelor de drept. Biroul monitorizează în prezent vreo zece cazuri, între care cele ale lui Matcenco, Mozer, Vardanian, Cazac şi alţii, semnalate structurilor internaţionale, spune Stăvilă. Avocatul Alexandru Postică, care susţine la CEDO cauzele tinerilor aflaţi în detenţia organelor neconstituţionale de la Tiraspol, a declarat că „dacă autorităţile moldoveneşti şi cele ruseşti nu vor binevoi să găsească soluţii în impunerea respectului faţă de drepturile omului în regiunea transnistreană, îi vom obliga să o facă prin mecanismul Curţii Europene. Locuitorii din regiunea stângă a Nistrului au dreptul la o protecţie eficientă din partea statelor pârâte. Este obligaţia ambelor state să contribuie la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în acest spaţiu şi la respectarea Convenţiei Europene”.
Experţii „Promo-LEX” atestă în ultimul timp o creştere a numărului de adresări din partea cetăţenilor din regiunea transnistreană. Ei presupun că acest fapt se datorează, în special, mediatizării cazului Vardanian.