Tortura şi relele tratamente sunt în continuare frecvente în R. Moldova, arată raportul Amnesty

adăugat 28 mai 2008, 11:09, la Social

Guvernul Republicii Moldova a continuat să afişeze disponibilitatea de a alinia sistemul judiciar al ţării la standardele internaţionale şi europene, dar această disponibilitate nu s-a regăsit în practică, arată raportul organizaţiei Amnesty International despre drepturile omului în lume pe 2008, informează NewsIn. Tortura şi relele tratamente au rămas larg răspândite, iar victimele au întâmpinat greutăţi atunci când au încercat să depună plângeri sau să solicite asistenţă, arată raportul Amnesty pe 2008, care se referă însă la ceea ce s-a întâmplat în 2007, mai recizează sursa citată.

Deţinuţii petrec adesea lungi perioade în detenţie în condiţii precare, iar lipsa de resurse şi presiunile la care sunt supuşi anchetatorii pentru a trimite în instanţă cât mai multe cazuri, îi determină să smulgă mărturisiri cu forţa. Anchetele pentru acuzaţii de tortură nu au fost desfăşurate eficient şi imparţial, conducând la un climat de impunitate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a găsit vinovat statul moldovean în cinci cazuri pentru tortură şi rele tratamente.

Raportul Amnesty arată că în iulie Parlamentul a aprobat amendamente pentru instituirea unui organism independent care să monitorizeze centrele de detenţie, în conformitate cu obligaţiile ţării ce decurg din protocolul de aderare la Convenţia ONU împotriva torturii, dar amendamentele nu au reuşit să garanteze independenţa operaţională şi financiară, nici finanţarea adecvată a acestuia.

Amnesty face trimitere la un raport din noiembrie al Comitetului european pentru prevenirea torturii, care arăta că o treime dintre persoanele intervievate de reprezentanţii săi au adus acuzaţii credibile de tortură sau rele tratamente. Raportul descrie apoi cazul unei femei acuzate de furt care a fost lovită în tălpi şi privată de aer în arest, înainte de a încerca să se sinucidă. Femeia a depus o plângere la biroul procurorului general şi a obţinut deschiderea unei anchete, dar poliţiştii în cauză nu au fost suspendaţi şi au proferat ameninţări la adresa ei. La sfârşitul anului, doi dintre poliţişti au fost condamnaţi la şase ani de închisoare, iar un al treilea a primit o pedeapsă cu suspendare.

Un alt caz este cel al lui Vitalii Colibaba, pentru care Republica Moldova a fost condamnată la CEDO pentru că nu a investigat relele tratamente aplicate de poliţie şi a încercat să intimideze victima pentru a nu se adresa justiţiei internaţionale. Organizaţia vorbeşte şi despre cazul a opt deţinuţi seropozitivi care şi-au tăiat venele în semn de protest faţă de condiţiile în care erau ţinuţi, într-o celulă aglomerată şi în pericolul de a se îmbolnăvi de tuberculoză. Protestul a fost înăbuşit cu bastoane de caucic, iar unii dintre participanţi au fost trimişi la carceră, ceea ce le-a afectat şi mai mult sănătatea.

În pofida eforturilor organizaţiilor internaţionale şi locale de a populariza pericolele traficului de fiinţe umane, acesta a continua, iar anchetele au fost îngreunate de programe inadecvate de protecţie a martorilor. Victimelor li se oferea protecţie numai dacă puteau dovedi că există riscul de a fi atacate. Raportul Departamentului de Stat american privind traficul de persoane din iunie a semnalat cazuri de complicitate gravă la traficul de persoane din partea unor oficiali guvernamentali, cazuri în care autorităţile nu au luat măsuri.

În aprilie, pentru al treilea an la rând, primăria capitalei a respins cererea organizaţiei Gender Doc-M de a organiza o paradă gay, deşi Curtea Supremă decisese că un refuz anterior a fost ilegal. Într-o rezoluţie adoptată în octombrie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a cerut autorităţilor moldovene să "consolideze toate garanţiile necesare pentru a asigura respectul libertăţii de expresie definită în Articolul 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului".

În ceea ce priveşte Transnistria, raportul menţionează că autorităţile de la Tiraspol au împiedicat desfăşurarea alegerilor locale organizate de Chişinău în satul Corjova, unul dintre cele nouă aflate geografic în Transnistria, dar sub controlul Guvernului central. Valentin Beşleag, care candida la primărie, a fost reţinut la secţia de poliţie din Dubăsari timp de 15 zile şi inculpat pentru distribuire de materiale electorale din străinătate. Iurie Cotofan, care a încercat să voteze în 3 iunie, ar fi fost bătut de poliţiştii transnistreni, dus la secţia de la Dubăsari şi eliberat după câteva ore fără nicio explicaţie.

Raportul organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului menţionează şi că ultimii doi membri ai grupului Ilaşcu, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa, care fuseseră condamnaţi la închisoare în Transnistria în 1993 pentru terorism, au fost eliberaţi în 2 şi 4 iunie 2007, la încheierea sentinţelor. Ei fuseseră menţinuţi în detenţie în pofida unei decizii CEDO din iulie 2004 care declara detenţia lor drept arbitrară şi contrară Convenţiei europene a drepturilor omului. Amândoi au fost eliberaţi şi expulzaţi din Transnistria. Andrei Ivanţoc a încercat să se întoarcă în Transnistria, dar a fost urcat cu forţa într-o maşină şi dus la Chişinău.

Autor: Newsln
Sursa: www.unimedia.md