Una dintre formele majore de manifestare a mişcării de emancipare naţională în teritoriile româneşti aflate sub ocupaţie străină a fost constituirea şi activitatea formaţiunilor politice cu o pronunţată orientare prounionistă, de comuniune cu fraţii din Vechiul Regat. 

În Basarabia, în pofida regimului dur de ocupaţie imperială rusă, au fost câteva încercări de înfiinţare a unor astfel de formaţiuni. Doar în decurs de doi ani şi ceva, 1905-1907, în provincia dintre Prut şi Nistru au fost întreprinse trei asemenea tentative.

În 1905, „Societatea Milcov” şi „Liga Românilor Basarabeni” (avându-l preşedinte pe B. P. Hasdeu), ambele cu sediul la Bucureşti, au întreprins prima tentativă de constituire a unui partid basarabean. Din aceste două organizaţii mai făceau parte: C. Stere, Z. Ralli Arbore, P. Cazacu, A. Frunză ş.a. S-a format astfel Partidul Naţional Român din Basarabia (remarcăm faptul că denumirea sa era inspirată de cea a Partidului Naţional Român din Transilvania), cu prima filială în România. Intenţia protagoniştilor acestui proiect era de a crea structuri ale partidului în stânga Prutului. Rolul de catalizator al procesului de constituire a partidului urma să-l joace o publicaţie periodică de limba română, care trebuia să fie distribuită în Basarabia. Ziarul Basarabia (1905) care, după unele menţiuni, s-ar fi tipărit la Geneva, a publicat în numărul 6 programul PNRB.

Noul partid înscria între revendicările sale, înainte de toate, autonomia administrativă a Basarabiei şi utilizarea limbii române în administraţie, în organele de justiţie, în şcoala primară şi secundară. Se cerea, de asemenea, libertatea conştiinţei, „libertatea cuvântului scris şi vorbit”, inviolabilitatea persoanei, votul universal, direct şi secret. Se preconiza ca tinerii basarabeni să-şi satisfacă serviciul militar în Basarabia. Împroprietărirea ţăranilor cu pământ urma să se efectueze prin răscumpărarea acestuia. Realizarea acestui proiect a eşuat şi din cauză că protagoniştii lui n-au reuşit să-şi creeze o reţea de structuri de partid în Basarabia.

O a doua tentativă de formare a unui partid politic, de coloratură naţională, au întreprins-o intelectualii grupaţi în jurul ziarului Basarabia. În nr. 12/1906 al gazetei fusese inserat programul viitorului partid. Se prevedea restabilirea autonomiei Basarabiei, recunoscută de autorităţile imperiale ruse încă din 1818. „Românii, care alcătuiesc peste trei pătrimi din locuitorii acestei ţări, sunt ei singuri, din toate neamurile aşezate în Basarabia, opriţi de a se folosi neîmpiedicaţi de limba lor în viaţa obştească, de a-şi trimite copiii la şcolile lor naţionale”. Românii basarabeni, se preciza mai departe, „stând neclintit pe temeiul marilor principii vestite de pe înălţimea tronului imperial, trebuie să ne întrunim cu toţii într-un Partid Naţional Democratic din Basarabia, ca să putem lupta pentru intrarea în fiinţă şi pătrunderea în viaţa obştească în Basarabia, potrivit cu împrejurările noastre deosebite”. În acest scop, „noi trebuie să ne alăturăm întregii societăţi ruseşti pentru a cere recunoaşterea prin lege, pentru toţi cetăţenii împărăţiei deopotrivă, fără osebire de naţiune şi religie, a libertăţilor politice şi individuale (omeneşti) [...], întemeierea unui adevărat regim constituţional şi democratic”.

Se preconiza naţionalizarea domeniilor mănăstirilor închinate (peste 300.000 de desetine) şi trecerea lor sub jurisdicţia Consiliului Provincial Superior, constituindu-se astfel Fondul Cultural Naţional. Pământul Fondului urma să fie oferit în arendă la un preţ avantajos numai ţăranilor „muncitori“. Limita suprafeţei oferite depindea de potenţialul braţelor de lucru al fiecărei familii ţărăneşti, excluzându-se exploatarea muncii străine. Mijloacele obţinute urmau a fi puse în serviciul culturii şi şcolii naţionale româneşti din Basarabia.
Pentru a crea o rezervă de pământ arabil, suficientă satisfacerii necesităţilor ţăranilor basarabeni, se prevedea completarea acestui fond cu pământ din contul marilor latifundii, care urma să fie răscumpărat de Consiliu prin intermediul Băncii Ţărăneşti.
Fondatorii Partidului Naţional Democrat pledau, totodată, pentru obţinerea unor libertăţi politice, sociale, civile. Partidul Naţional Democrat aşa şi nu a fost constituit, rămânând o simplă pledoarie a grupului de iniţiativă.

O altă tentativă de constituire a unei formaţiuni politice în Basarabia a întreprins-o un grup de boieri de viţă românească, în frunte cu Leonida Stamati (fiul lui Constantin Stamati-Ciurea şi nepotul clasicului literaturii române Constantin Stamati). Întemeietorii noii formaţiuni, preconizată a se numi Partidul Naţional Liberal (la fel ca şi cel din Vechiul Regat), au decis, pentru început, să lanseze o publicaţie periodică în limba română, ce urma să joace rolul de catalizator în procesul de constituire a organizaţiei politice. I-au dat numele de Basarabia reînnoită, care a şi început să apară de la 6 martie 1907, la Iaşi.

Programul noului partid prevedea ca „provinciilor din Rusia să li se acorde descentralizarea cea mai largă posibilă, care singura poate asigura libera dezvoltare a diferitelor naţionalităţi care locuiesc în Imperiul Rus”. Se cerea instituirea unei Diete similare cu cea din Bucovina, care urma să cerceteze chestiuni de ordin local şi să decidă în problema utilizării limbii române în biserică, în şcoală şi în organele judiciare. „Partidul Naţional Liberal - se arăta în program - aspiră ca forma de guvernare să fie o monarhie constituţională, când reprezentanţii poporului ar căpăta o influenţă activă şi folositoare asupra mersului afacerilor statului. Prin monarhie constituţională înţelegem o reprezentanţă constituţională cu alegeri constituţionale. Făcute după toate normele moderne, alegeri libere cu liste electorale bine şi drept înjghebate, aşa cum se urmează în toate statele civilizate. Mai înţelegem respectarea legilor, cinstea şi dreptatea [...], şi responsabilitatea celor puşi să aplice legile [...], reprezentanţa poporului”.

Acest organ reprezentativ, „Duma, cum o numim noi”, urma să fie alcătuită „din reprezentanţii tuturor păturilor sociale [...], fiecărui neam să i se respecte dezvoltarea şi drepturile sale naţionale [...] Sentimentele de iubire faţă de dinastie, de credinţa ţarului nu se vor altera - ţineau să precizeze preventiv autorii programului -, se vor manifesta tot atât de puternic, dacă neamurilor din Rusia li se va îngădui dezvoltarea lor naţională, li se vor respecta datinile, obiceiurile şi limba lor”. Se mai pleda în favoarea votului universal, direct, egal şi secret.

Programul Partidului Naţional Liberal mai prevedea: stoparea practicii implantărilor de colonişti străini şi „constituirea armoniei şi păcii sociale prin intermediul acordării unor libertăţi democratice pentru toate categoriile sociale”. Era condamnată, de asemenea, politica de rusificare aplicată în învăţământ şi, în special, în procesul de instruire a cadrelor teologice.

Autorităţile ţariste au făcut însă tot posibilul pentru a paraliza activitatea grupului de iniţiativă şi a împiedica acţiunile de constituire a Partidului Naţional Liberal din Basarabia. Ceea ce s-a şi reuşit. Partidul nu s-a mai constituit. În felul acesta, şi respectiva tentativă de constituire a unei formaţiuni politice naţionale a românilor basarabeni a fost anihilată de autorităţile ţariste.