Fiodor Tanasov, ţăran gospodar de etnie bulgară, a fost condamnat la 15 ani de GULAG, ca „duşman de clasă", pentru că ar fi îndemnat oamenii din sat să nu livreze la stat norma de pâine.

Fiodor Tanasov s-a născut în 1883 în actualul sat Valea Perjei din raionul Taraclia. A făcut serviciul militar în armata ţaristă, iar în timpul Primului Război Mondial a fost încadrat în flota rusă de la Odesa.

În perioada interbelică, atunci când Basarabia a fost parte a României, devine membru al Partidului Naţional Ţărănesc. În august 1946 este arestat de NKVD, iar în decembrie este condamnat la ani grei de GULAG.

GOSPODARII, „DUŞMANI DE CLASĂ"

Din materialele de arhivă aflăm că Fiodor Tanasov era căsătorit, urmase trei clase, avea o gospodărie ce includea 13 hectare de pământ arabil şi unul de vie, doi cai, o vacă, doi boi, un porc, 12 oi şi 30 de stupi de albine.

Suficient cât să fie etichetat cheabur şi „duşman de clasă" de către regimul sovietic comunist. Şi asta deşi nu era decât un ţăran gospodar, respectat de lumea din sat, care mai crea şi locuri de muncă. Avea o băcănie şi o presă pentru olane, unde lucrau câţiva oameni.

Totodată, angaja zilieri la muncile agricole, pe care îi plătea bine.

Din perspectivă comunistă, Tanasov era însă un element periculos şi urma să fie eliminat din societate, pentru că putea crea obstacole în politica de colectivizare a agriculturii, care era, de fapt, o expropriere forţată a ţăranilor.

ARESTAT CĂ N-A DAT GRÂUL LA STAT

În URSS nu s-a făcut ca în România, unde în cadrul reformei agrare din 1921 marii proprietari funciari au primit recompense băneşti pentru averea redistribuită altor categorii sociale, mai ales ţăranilor cu puţin pământ care fuseseră înrolaţi în armată în timpul războiului.

La fel s-a întâmplat în alte state europene după primul război mondial - Polonia, Ungaria, Bulgaria, nu şi în Uniunea Sovietică, unde naţionalizarea pământului a reprezentat un jaf organizat al statului împotriva ţăranilor gospodari.

Fiodor Tanasov este arestat de către secţia raională Ciadâr-Lunga a Securităţii sovietice la 12 august 1946, fiind învinuit că a făcut agitaţie antisovietică împotriva livrărilor obligatorii de pâine către stat. În realitate, Tanasov livrase la momentul arestării 280 de kilograme de cereale din norma anuală de 2.200 de kilograme pe care i-o stabilise sovieticii.

La interogatoriu, Tanasov a recunoscut că se face vinovat doar de faptul că nu a dat pâinea la stat la timp, dar nu pentru c-ar fi refuzat din principiu, ci pentru că nu avea de unde da mai mult.

Din dosar reiese că Tanasov ar fi îndemnat ţăranii din sat să nu livreze norma de pâine la stat, spunându-le că în curând în Basarabia vor veni englezii şi americanii şi că puterea sovietică va fi alungată. Astfel de zvonuri circulau la acea vreme, fiind alimentate de posturile de radio străine, dar şi de speranţele oamenilor că sovieticii vor pleca.

ACUZAT CĂ RĂSPÂNDEA ZVONURI ANTISOVIETICE

Este dificil de stabilit dacă şi Fiodor Tarasov ar fi răspândit astfel de zvonuri. Cert este însă că averea deţinută şi trecutul său de ţărănist îl plasau în categoria „duşmanilor de clasă" ai puterii sovietice, iar ceea ce i se incrimina era o încercare de a legaliza actul de represiune împotriva sa.

Să nu uităm şi faptul că în 1946 a început foametea în masă, iar arestarea unor oameni ca Tarasov avea menirea să inoculeze societăţii ideea că planul de pâine stabilit de Moscova trebuie îndeplinit cu orice preţ, chiar şi prin înfometarea populaţiei locale, şi că cei care nu se vor supune vor fi pedepsiţi aspru.

Drept urmare, Fiodor Tanasov a fost condamnat la zece ani de lagăr şi alţi cinci ani de decădere în drepturi civile. A dispărut fără urmă în Siberia. În 1990 a fost reabilitat.

EXTRAS DIN ACTUL DE REABILITARE:

„Tanasov a fost condamnat pentru că, având o atitudine îndreptată împotriva puterii sovietice, făcea agitaţie antisovietică în sat manifestată în îndemnul de a nu livra statului pâine şi clevetea contra Puterii. Sentinţa judecăţii este neîntemeiată şi urmează a fi anulată."