Am citit Declaraţia domnului deputat Cristian Rizea din PSD prin care domnia sa cere demisionarea domnuluiSecretar de Stat Eugen Tomac din fruntea Departamentului pentru românii de pretutindeni.

N-aş fi luat atitudine faţă de această ieşire belicoasă a domnului deputat, dacă ar fi fost vorba despre oricare alt departament sau minister din Guvernul României.

Dar deoarece este vorba despre Departamentul creat în special pentru relaţii cu românii de pretutindeni, nu pot rămâne indiferent la o asemenea declaraţie politică distructivă şi să nu vin în apărarea Departamentului şi a conducerii acestuia când sunt atacaţi pe nedrept.

Şi ca să nu fiu bănuit de partizanat, declar de la bun început că nu mă număr printre  membrii familiei domnului  Secretar de Stat Eugen Tomac. Nu-i sunt nici frate, nici cumnat, nici văr. Nici măcar rude îndepărtate nu suntem. Nici băştinaşi nu suntem. Eu m-am născut în regiunea Cernăuţi, el, după câte ştim, e originar din în regiunea Odesa. Aceasta-i, de fapt, unica noastră legătură: că ambii suntem români născuţi în teritoriile care până la război au aparţinut patriei noastre istorice comune – România, că vorbim aceeaşi limbă şi că ambii cunoaştem nu din auzite ci pe propria piele, “binefacerile” pe care ni le-au adus aşa-zişii “eliberatori” ai ţinuturilor noastre de sub jugul “ocupaţiei burgezo-moşiereşti române”.

Nu mă număr nici printre prietenii lui (e prea mare diferenţa de vârstă între noi). Nici printre “partenerii lui de afaceri”, dacă are vre-o afacere. Nici printre membrii “grupurilor clientelare ale domniei sale din ţara sa de origine” nu mă număr, dacă există asemenea grupe sau grupări, dar mă îndoiesc de aşa ceva.

Dimpotrivă, aş avea motive să fiu supărat şi eu pe domnia sa. Ca si pe alţi lucrători ai Departamentului. Pentru faptul că mi-au respins două proiecte pe care, considerându-le importante şi necesare, le-am înaintat conform cerinţelor în anii trecuţi, ele fiind refuzate  din  aceeiaşi lipsă de fonduri.

Dar acest motiv nu m-a determinat să fac declaraţii pripite la stânga şi la dreapta prin care să cer demisionarea conducerii Departamentului sau măcar să le port pică pentru faptul că, chipurile, n-ar gestiona bine mijloacele băneşti destinate românilor de peste hotare, că ar fi incorecţi sau părtinitori în distribuirea mijloacelor, că domnul Eugen Tomac ar “tăia şi spânzură” şi ar cheltui banii publici, acuzaţii destul de grave, făcute la mânie sau supărare.

Eu, dimpotrivă, cred că distinsul domn Cristian Rizea, s-a grăbit să facă o declaraţie politică electorală, vrând sa câştige şi el ca Wiliam Branza voturile electoratului român din diaspora. Cu atât mai mult că e responsabilul pentru diaspora al unui partid puternic, pe mulţi dintre membrii de vârf ai căruia îi cunosc personal şi le port tot respectul.

Poate că printre cunoscuţii mei psd-iştii s-ar fi numărat cu timpul şi domnul deputat Cristian Rizea, dacă l-aş fi cunoscut şi n-ar fi făcut această declaraţie neîntemeiată. Deşi pe mine, ca român din afara graniţelor actuale ale României nu mă interesează partidele, ci oamenii. Or, în fiecare partid sunt fel de fel de oameni, fel de fel de deputaţi. Unii intra în partid ca să facă o anumită carieră, alţii, sperând că vor reuşi să schimbe lucrurile în ţară spre bine.Cea de a treia categorie sunt lichelile. Dar despre ele nu vorbim.

Ca “roman de pretutindeni”, care în calitatea mea de ziarist sunt la curent cu acţiunile, manifestările, forurile, organizate  cu sprijinul DRP-ului şi cu sprijinul acordat diverselor societăţi, asociaţii, publicaţii, şcoli, biserici din Ucraina, n-aş îndrăzni să fac asemenea Declaraţii neîntemeiate cum este cea a domnului deputat cum că lucrătorii Departamentului, conducerea lui nu şi-ar face cinstit şi conştiincios datoria.

Pe mine mă nedumereşte în genere poziţia domnului deputat, care, la drept vorbind, cam încurcă iţele, trăgând o linie de egalitate între românii din teritoriile lor strămoşeşti înstrăinate şi românii din diaspora (Italia, Spania, America, Portugalia etc).

 În primul caz românii sunt supuşi decenii la rând unui amplu proces de deznaţionalizare, de asimilare, de ştergere forţată a identităţii lor naţionale la ei acasă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu românii din zonele compact locuite de importante comunităţi româneşti cum sunt cei din Bulgaria şi Serbia. Şi unii şi alţii fără sprijinuil ţării, oferit atât cât e posibil, prin intermediul Departamentului ar dispărea ca etnici români.

Cu totul alta este însă situaţia românilor din diaspora, a celor care au emigrat din România în Occident din diverse motive, mai mult sau mai puţin întemeiate până la revoluţie

Cât priveşte actuala migraţie de muncă din România (ca şi din Ucraina, şi din Republica Moldova), care a făcut să sporească numărul românilor peste hotare, ea, după părerea mea n-ar trebui să fie obiectul preocupărilor Departamenului şi ţină de conducerea acestuia. De actuala emigraţie de muncă, de extinderea sau resrângerea diasporei române ar trebui să răspundă alte structuri cum sunt Ministerul Muncii, Ministerul de Externe, actualii şi viitorii guvernanţi, preşidenţia ţării, inclusiv deputaţii.

Iată de ce cred că distinsul domn deputat Cristian Rizea n-ar trebui să să-şi cheltuiască energia, spiritual său combativ şi capacităţile mintale cântărind şi numărând cât ajutor se acordă românilor din nordul şi sudul Basarabiei, din actuala Republică Moldova, din nordul Bucovinei şi din fostul ţinut Herţa, şi cât românilor din Italia şi Spania. Sunt lucruri şi situaţii diferite. Ne pare rău dacă nu înţelege acest adevăr crud. 

Şi mai cred că domnia sa ar proceda mai bine dacă ar face tot posibililul ca în ţară să fie create asemenea condiţii de muncă şi de retribuţie a acesteia încât nimeni dintre români să nu mai plece peste hotare în căutarea unui câştig mai bun, ci să rămână la ei acasă şi să muncească pentru binele său, al familiei sale şi al ţării în ansamblu. Atunci votul românilor i-ar fi garantat.  Chiar ca independent. Precum suntem noi în această luare de atitudine faţă de o nedreptate pusă la cale nu se ştie după care uşi capitonate. Şi nu se ştie în interesele cui.

Oare nu în interesul naţionaliştilor ucraineni sau a serviciilor acestora care de mai multe ori şi-au înfipt colţii în Departamentul pentru românii de pretutindeni şi în şeful acestuia? Pentru că îi susţine pe românii din Ucraina să reziste deznaţionalizării. Pentru că, chipurile, ar vrea să refacă Romania Mare. Şi pentru câte încă alte păcate/acuzatii la fel de neîntemeiate ca şi declaraţia lui Cristian Rizea, care parcă ar fi scrise de aceeaşi mână, la indigo, sau dictate de aceeaşi profesori.