Actualitatea "Principiului Trotki": nici pace, nici razboi!

adăugat 19 septembrie 2008, 22:03, la Opinii / Editoriale

Ianuarie 1918: Lenin il insarcina pe Trotki sa initieze la Brest-Litovsk o manevra politica ce avea sa ramana in istorie. "Nici pace, nici razboi" era doctrina strategica ad-hoc cu care Trotki incerca sa tergiverseze indeplinirea promisiunii facute de Lenin celor care, la schimb, il lasasera deja sa traverseze nestingherit teritoriul Germaniei in celebrul vagon sigilat. N-a fost sa fie asa, iar Rusia era nevoita pe 3 martie sa semneze tratatul de pace care impunea conditii cu mult mai grele decat cele propuse la negocierile din februarie: pierdea Polonia, Finlanda, tarile baltice, Belarus si Ucraina, obligata fiind sa restituie otomanilor orasele Kars, Ardahan si Batoumi.

Dar discursul pronuntat de Lenin la Congresul Sovietelor pe 21 ianuarie 1918 avea sa devina, istoric vorbind, o linie politica urmata de toti conducatorii de mai tarziu ai URSS, fiind de fapt formularea in jargon revolutionar a tezei imperiale, in linia directa a lui Petru cel Mare si a Ecaterinei. Ideea centrala sustinuta de Lenin era necesitatea semnarii unui tratat separat de pace "pentru a ne elibera total, pentru momentul actual, de presiunea celor doua grupari beligerante; ne folosim de ura lor reciproca, o lupta care face mai dificila realizarea unei intelegeri impotriva noastra; este o perioada in care vom avea miinile libere si pe care o vom folosi pentru a continua si intari revolutia socialista". Exact termenii pe care avea sa-i foloseasca si Stalin pentru a argumenta ratiunile Pactului Ribbentrop-Molotov... Dar, mai spunea Lenin, pentru ce sa continuam razboiul? Pentru Polonia, Lituania sau Letonia? "Nici un marxist nu poate nega, fara a se rupe de fundamentele insesi ale marxismului si socialismului, ca interesele socialismului sunt cu mult superioare dreptului natiunilor de a dispune de ele insele... Daca situatia este de asa natura incat existenta republicii socialiste poate sa fie pusa in pericol din cauza violarii dreptului unor natiuni (Polonia, Lituania, Letonia, etc) de a dispune de ele insele, atunci interesul conservarii republicii socialiste trebuie sa primeze asupra tuturor celorlalte interese...".

Pentru conducAtorii tuturor Rusiilor, acesta a fost principiul urmat cu o precizie absoluta in toate momentele istoriei: pe de o parte, in momente de criza, retragere strategica si abandonarea teritoriilor in scopul obtinerii unei perioade de liniste necesara refacerii puterii militare, perioada in care adversarul trebuie sa primeasca imaginea unei tari aflate in ruina, cu toate mecanismele de putere distruse, aspirand doar la o pace cat se poate de convenabila, chiar cu riscul ostilizarii unei parti a populatiei. Pe de alta parte, continuarea fara ezitare a incercarilor de a mentine sub control iesirile la mare si initierea unui proces rapid de reinarmare a unitatilor ofensive pentru a fi gata, la un moment dat, pentru o confruntare care sa ia prin surprindere adversarii, profitand la maximum de disensiunile dintre ei, recuperand teritoriile pierdute sau restabilind sferele anterioare de influenta.

"Nici pace, nici rAzboi" este teza transformata mai apoi in formula Razboiului Rece si reconstituita acum in relatia ciudata dintre Rusia, UE si NATO. Nimeni nu a vrut sa ia in serios avertismentul dat de Gorbaciov in ultimul sau discurs din 25 decembrie 1991: "fostul sistem s-a prabusit inainte ca cel nou sa se puna in miscare... schimbarile au provocat o tensiune enorma. S-au produs in conditiile unei lupte feroce, pe fondul unei opozitii crescande a fortelor unui trecut muribund si reactionar, al fostelor structuri ale partidului, ale statului si aparatului economic, precum si al obiceiurilor noastre, prejudecatilor noastre ideologice, psihologiei noastre egalitariste si parazitare". De partea cealalta, NATO si UE au pornit de la premisa disparitiei "problemei ruse" odata cu prabusirea comunismului. Iar acum sunt obligate sa gaseasca de urgenta un raspuns in timp ce Rusia deja a intrat in faza urmatoare, anuntand programul militar national prioritar.

Autor: Cristian Unteanu
Sursa: www.ziua.ro