Ruşii au motive să cânte astăzi ceva de genul “Ce bine îmi pare ca ai luat ţeapă!”. Şi nu întâmplător. Chişinăul a muşcat momeala Moscovei. Kremlinul a arătat cum poate destabiliza o putere politică indezirabilă fără să-i declare oficial război. Fără focuri de artilerie şi fără bombardamente de la mică înălţime.

O ŢEAPĂ ÎN STIL KAGHEBIST

Nu încape îndoială că tot tapajul iscat în jurul participării Chişinăului la parada militară de la 9 mai a fost o ordinară cursă în care clasa politică de la noi a căzut cu succes. Marţea trecută, în cotidianul Kommersant, a apărut un articol insinuant în care se susţinea cum că delegaţia Republicii Moldova ar fi refuzat să vină la Moscova de Ziua Victoriei, întrucât la eveniment n-a fost invitată România.

Tot acolo, sub acoperirea anonimatului, era citat un înalt demnitar rus care declara că Bucureştiul nu poate să ia parte la festivităţile de la 9 mai, deoarece în timpul războiului a luptat contra URSS. În aceeaşi zi, mass-media de la Moscova scria, făcând trimitere la surse oficiale din administraţia prezidenţială, că oficialităţile ruse i-ar fi dat de înţeles preşedintelui georgian, Mihail Saakaşvili, că nu ar avea ce căuta la paradă.

Toate aceste atacuri concertate şi provocatoare nu aveau cum, desigur, să fie întâmplătoare. A fost o diversiune în pur stil kaghebist. Chiar dacă vi se pare comparaţia exagerată, anume aşa au speculat ruşii protestele din decembrie 1989 de la Timişoara şi Bucureşti, când serviciile secrete sovietice, profitând de faptul că românii se săturaseră de Ceauşescu, s-au implicat în revolta populară pentru a-şi atinge propriile obiective. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Chişinău.

LANŢUL DE ERORI

Intuind că dacă vor întinde prea tare coarda participării Republicii Moldova la parada de la 9 mai, aceasta se va rupe, Kremlinul, prin scurgeri de informaţii în presă, a căutat să împingă situaţia până la extrem. Din păcate, autorităţile moldovene n-au remarcat pericolul ce plana asupra lor. N-au dat dovadă nici de prudenţă, nici de dexteritate politică. Au tratat subiectul cu superficialitate şi până la urmă au înghiţit hapul strecurat de ruşi.

A urmat un lanţ de erori. A greşit şi Mihai Ghimpu, când încă acum o lună a promis că va participa la Sărbătoarea Victoriei din capitala Rusiei fără să ia în calcul eventualele reacţii ale publicului. A turnat gaz -n foc Vlad Filat, când l-a contrazis public, la şedinţa Guvernului, pe ministrul Apărării, Vitalie Marinuţă, care anunţase anterior că militarii noştri nu vor lua parte la paradă. A dat cu oiştea-n gard şi Dumitru Diacov, când a spus că dacă nu vrea preşedintele interimar să ne reprezinte la Moscova, să se ducă primul ministru. În fine, a păcătuit întreaga AIE care nu comunică suficient şi nu dezbate cu promptitudine şi regularitate problemele politice de stringentă actualitate şi cu un puternic impact asupra societăţii.

ŞI-AU APRINS PAIE-N CAP

Dacă aborda cu seriozitate chestiunea 9 mai, Alianţa şi-ar fi dat seama că riscă să-şi aprindă paie-n cap. Dacă era conectată la starea de spirit din societate, puterea democratică ar fi observat că lumea începe să iasă din întunericul totalitar. Evenimentele din 7 aprilie 2009 au demonstrat o dată în plus că în societatea noastră se face iar dimineaţă care ne vesteşte, la rândul ei, o nouă deşteptare naţională. În aceste împrejurări, prezenţa noastră la parada din Rusia, extrem de sensibilă pentru tineretul studios, o mare parte a populaţiei urbane sau a celei şcolite, urma să fie tratată cu maximă atenţie şi delicateţe.

De bună seama, Republica Moldova nu a fost eliberată de Armata Roşie. Din contră. Basarabia, care în 1944 făcea parte din statul său naţional, în urma invaziei trupelor sovietice a fost separată de restul ţării, ocupată de o putere bolşevică străină şi supusă unui supliciu al cărui scop era desproprietărirea, deznaţionalizarea şi sovietizarea brutală a majorităţii româneşti.

În aceste împrejurări, prezenţa noastră la Moscova în ziua de 9 mai 2010 trebuia să fie modestă şi îmbrăcată într-o formă decentă. Nu sunt de acord cu unii colegi care afirmă că orice participare la paradă ar fi însemnat decesul AIE. Urma însă să luăm o distanţă de precauţie şi să nu jucăm rolul de figuranţi obedienţi în piesa propagandistică înscenată de Kremlin.

Cum ruşii ne-au tras clapa, totuşi, şi au provocat cercurile guvernante de la noi să intre cu capul în zidul unui scandal ameninţător care poate să arunce republica în penibilul ei trecut autoritar şi comunist, lucrurile trebuie îndreptate cât mai curând posibil. În caz contrar, nu-i exclus ca situaţia să scape de sub control şi să degenereze primejdios.

Acum când Republica Moldova se zvârcoleşte în capcana ruşilor, să nu ne mai agităm la modul nepermis, pentru că riscăm să ne rănim grav. Urmează să fie căutate soluţii pentru a ieşi cu demnitate din acest impas. Mihai Ghimpu a făcut bine că, sub presiunea evenimentelor şi opiniei publice, a renunţat la vizita anunţată la Moscova. Deşi tardiv, a dat dovadă de bărbăţie politică. Este nevoie să-şi revizuiască poziţia şi întreaga Alianţă, dacă nu vrea să fie strivită de tăvălugul ideologic al Rusiei.

ELIBERAREA DE FANTOMELE TRECUTULUI COMUNIST

Invitaţia Moscovei poate fi, fireşte, onorată. Dar fără complexe de victime incurabile. Trebuie să spunem pe şleau că nu suntem câştigători de pe urma conflagraţiei mondiale. Că pentru noi sfârşitul războiului a fost începutul unei noi faze de ocupaţie sovietică. În aceste condiţii, la paradă să se ducă o delegaţie reprezentativă, dar de rangul doi. Fără şeful statului sau al guvernului. Dar şi fără militari pe post de paiaţe defilând pe Piaţa Roşie într-un spectacol regizat de alţii.

Ursul nu trebuie enervat, desigur. Dar şi mai rău e să te linguşeşti în faţa lui. Capul plecat nu-l îmblânzeşte, ci dimpotrivă, îl ispiteşte şi îl face mai pofticios.

El nu ne va invada, bineînţeles, ca pe georgieni acum aproape doi ani, pentru că este oploşit deja pe o parte a teritoriului nostru. Dar nici nu va pleca de aici atâta timp că nu vom înceta să-l scărpinăm ori de câte ori îl mănâncă între coarne sau sub coadă. De aceea, e contra-productiv să ne prosternăm în faţa lui.

Ca să iasă din încurcătură, AIE trebuie să dea societăţii un semnal mobilizator. Să facă politică, în sfârşit, cu fruntea sus! Lumea este gata să se elibereze de fantomele cotropitoare ale trecutului comunist. Aşteaptă doar un îndemn coerent.