Zilele trecute la Bucureşti a avut loc premiera piesei „Avant de mourir", semnată de dramaturgul basarabean Val Butnaru. Şi regizată de Petru Hadârcă. În distribuţie: Emilia Popescu şi Mircea Rusu. "Avant de mourir" abordează „problema emigraţiei" într-o manieră inedită. Se poate dansa tangou când eşti emigrant? Ei bine se pare că da. Cel puţin asta încearcă să ne convingă drgamaturgul basarabean Val Butnaru, autor din prima linie a dramaturgiei româneşti, nu numai a celei basarabene, în piesa "Avant de mourir". Un spectacol care abordează „problema emigraţiei" într-o altă manieră. Prin acest text, Val Butnaru, realizează o analiză subtilă a proceselor psihologice prin care trec doi emigranţi într-un subsol parizian. Cuvintele, replicile, scenele, emoţiile personajelor se înlănţuie în acordurile tangoului lui Georges Boulanger. O piesă despre rostul iubirii şi al artei în lume, asta ne propune dramaturgul basarabean. Val Butnaru ne explică esenţa efortului său dramaturgic şi felul în care vede această piesă.

Regizorul basarabean Petru Hadarcă, cel care montează piesa, ne împărtăşeşte cum a încercat să intre în pielea personajelor, doi oameni care se iubesc, se dispreţuiesc, se urăsc, dansează şi visează. Emigratia si instrainarea este o tema continua în viata basarabenilor. De aceasta parere este regizorul Petru Hadirca, iar istoria se repeta chiar daca altfel.

"Primul personaj al piesei "Avant de mourir" este muzica", cel putin asa consideră Valentina Butnaru, jurnalist si om de cultură basarabean, dar si sotia dramaturgului Val Butnaru. Ea mai spune ca romanii din stanga Prutului au prea des senzatia incremenirii in proiect, iar emigratia este una dintre consecintele acestei crize.

Intrebarea de final este dacă mai dansează astăzi emigrantii basarabeni, asa cum o fac in piesa personajele lui Val Butnaru.

AUDIO

Stela Popa