(AUDIO) Maria Bulat-Saharneanu: Dar cu identitatea ce facem?
adăugat 11 ianuarie 2011, 07:04, la Interviu / Reportaj • Articol publicat de Vlad Durnea
Republica Moldova este un stat cu toate atributele. Chiar de azi se convoacă o sesiune extraordinară de 7 zile a Parlamentului "în legătură cu necesitatea depăşirii crizei politice şi asigurării integrării sistemului de organe ale puterii de stat prin urgentarea constituirii autorităţilor publice exponente ale puterii de stat", citat încheiat. Şi, probabil, aţi şi sesizat că informaţia venită de la Parlament "a însuşit" cu succes stilul lui Marian Lupu. Multe cuvinte şi puţină noimă. Dar nu acesta este subiectul nostru.
Precum se arată, făuritorii statului Republica Moldova îşi iau în serios misiunea. Ei se avântă în edificarea "statului fără de naţiune" (vorba lui George Friedman), fără să le tremure cel puţin bărbia că în acest fel pun o bomba cu efect întârziat sub picioarele poporului pe care şi-au asumat responsabilitatea să-l conducă, inclusiv sub picioarele lor. Merg semeţ înainte, împărţind şi reîmpărţind fotolii şi influenţe, merite şi favoruri, fără să sesizeze că, mai devreme sau mai târziu, când nu vor mai avea cui şi pentru cine edifica statul Republica Moldova, poate să li spargă târgul. Or, pe nimeni din noua-veche elită politică de la Chişinău nu-i atinge nici întrun fel poate cea mai mare problemă existenţială a populaţiei dintre Nistru şi Prut - lipsa identităţii sau legarea de gât a identităţii false, inventată de Stalin. Nu mă mai refer aici la populaţia din raioanele de est ale Republicii Moldova care suferă de aceeaşi "boală", fiindcă oricum de 20 de ani nu controlăm acest teritoriu.
În paralel, însă, cu această bezmetică partajare de putere, care îi face pe politicieni să uite de unde vin şi încotro se duc, să neglijeze, voit sau poate şi nu, subiecte de importanţă strategică pentru supravieţuire în această lume, se întâmplă lucruri, care, nu am comite nici o greşeală, dacă vom zice că sunt rezultatul prestaţiei lor publice. Or, cum altfel ar fi putut să aibă loc ieri la Chişinău, chiar sub nasul autorităţilor, cu tedeum la Catedrala Naşterii Domnului, cu defilări în armură, steaguri şi arme medievale, închiriate din străinătate, cu depuneri de flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt - manifestări organizate de Asociaţia "Scutul Moldovenesc" şi Federaţia de lupte sportive "Voievod" cu prilejul împlinirii a 536 de ani de la bătălia de la Vaslui, când oastea condusă de Ştefan cel Mare a învins oastea otomană. Sigur, victoria de atunci a lui Ştefan cel Mare este un bun prilej de comemorare pentru întreaga societate, dar cine a făcut-o şi ce mesaj a fost transmis prin această festivitate, iată aici apare întrebarea.
Cunoaştem cu toţii istoria acestor organizaţii. Ultima lor ispravă a fost ameniţarea cu răfuială a tinerilor care au dorit să defileze la 1 decembrie, Ziua Naţională a României, pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Probabil, din cauza gerului şi ninsorii din acea zi nu au făcut acest lucru împotriva tinerilor, care învingând ameninţările, au defilat totuşi pe strada centrală din Chişinău, amintind conaţionalilor prin sloganele lor că sunt parte din naţiunea română.
Dar nu acesta este pericolul major pe care l-au enunţat organizaţiile respective. Altul este pericolul promovat de către ele. Urmăriţi relatările de la eveniment, mai cu seamă a mediilor proruseşti şi veţi descoperi scopul şi obiectivele lor. Una dintre medii zice şi arată: "istoricii susţin că acest eveniment este un eveniment important în consolidarea statalităţii moldoveneşti", am încheiat citatul. Vedeţi exprimarea - istoricii susţin. Şi continuă această media: " Ziua de astăzi este de asemenea importantă. Societastea civilă a demonstrat că există oameni care doresc ca ţara lor să fie independentă, înfloritoare, să fie o ţară de succes", iarăşi am încheiat citatul.
Şi totul ca la o paradă sovietică, unde fastul deşert ţinea de paravan minciunii şi falsului cras. „Vievozii" care au defilat ieri la Chişinău nu aveau elementare cunoştinţe despre Ştefan cel Mare, când a domnit, spre exemplu, iar alţii deşi au mărşăluit sub steagul moldoveanul român Ştefan cel Mare, au răspuns în ruseşte la întrebări, adică nu au răspuns că nu ştiau ce să răspundă.
Ce a vrut să ne spună acest eveniment, organizat, în mod evident de forţe politice apropiate conceptului ideologic comunist, în care a fi moldovean este neapărat antagonist etnonimului de român. Sau au vrut să demonstreze cum va arăta pe viitor conform acestui concept aşa numita naţiune moldovenească, pe care forţe din coloana a cincea ar vrea să o plămădească în perimetrul statului Republica Moldova: scofâlcind o limbă fără de noimă, ruptă, zdrenţuită din graiul moldovenesc, care urmează să fie înlociută şi aceasta de vorba rusească, limba natală a celor care s-au ascuns ieri în spatele „scutului moldovenesc", elogiindu-l pe Ştefan cel Mare, dar purtând în sân piatra despărţirii de neamul românesc.
Parcă privind la această realitate, analistul american George Friedman menţiona cu puţin timp în urmă: „Moldova este prinsă între rădăcinile sale româneşti şi trecutul său sovietic. Nu a dezvoltat o identitate naţională proprie, independentă de aceşti poli". Şi încă un citat din George Friedman: „Moldova are sens atunci când face parte din ceva. Uniunea Sovietică a dispărut. Europa are mai multe probleme decât poate rezolva şi nu caută altele noi. România este încă acolo. Nu este o soluţie perfectă şi cu siguranţă nu foarte mulţi moldoveni ar fi mulţumiţi, însă este o soluţie, oricât de imperfectă ar fi".
Şi mai spune George Friedman că Moldova e „o ţară exportatoare de femei", „un semn al unei ţări disperate". Iar, eu ca femeie zic, că aşa păţesc nu femeile, că din foamea copiilor pornesc pe drumuri, ci bărbaţii, îndeosebi politicienii, care nu au toţi gărgăunii acasă, iar de asupra la toate nu ştiu sau nu vor să ştie cine sunt.
De atâta şi construiesc surogate. De ţară, de stat, de naţiune. Cu toate derivatele lor - sărăcie, trafic de persoane, şomaj, instabilitate, corupţie, incoerenţă, etc. De la ei curge aceeaşi apă, gen evenimentul de ieri. Nu de comemorare a victoriei de la Vaslui, ci de demonstrare de forţă, de rămânere în minciună şi fals, păcat neiertat până şi de Dumnezeu, fiindcă, aşa spune Biblia, doar cu neamul ne vom mântui.
AUDIO
Pentru radio Vocea Basarabiei,
Maria Bulat-Saharneanu
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲