Încă pândit de jurnalişti, Vladimir Voronin este totuşi, politiceşte vorbind, o stea care apune. De nu ar purta după sine trena lungă, densă şi urât mirositoare a ilegalităţilor pe care le-a comis pe timpul cât s-a aflat în fotoliul de şef al statului, fostul preşedinte ar fi fost încă din vară exponat de muzeu. Dar aşa, cu această „bogăţie" asupra-i, numitul va fi încă mult timp înainte, cel puţin până atunci, când va intra după gratii, în topul personajelor căutate de jurnalişti. După debarcarea de la Putere, interesul faţă Voronin nu este unul strict politic. El atrage mai mult prin echilibristica lui verbală, prin stilul haios, tupeist şi obraznic de a vorbi, aproape identic cu jargonul interlop. Fie vorba despre partide, despre foştii săi tovarăşi sua despre adversarii politici.

Deunăzi, venit la prima şedinţă a parlamentului din acest an, jurnaliştii, pe lângă multe alte lucruri cu care au umplut jurnalele de seară, l-au întrebat pe Voronin dacă nu cumva s-a gândit între timp şi la un succesor la cârma partidului. Voronin a încercat să fugă de răspuns în stilul său de mare aghiuţă. Jurnaliştii au insistat, însă, sugerându-i directiva: „Au nu cumva e Mark Tkaciuk, alesul dumneavoastră?" „Nu", a răspuns prompt fostul. „Noi activăm în Moldova, iar Tkaciuk nu va putea fi promovat în pofida capacităţilor pe care le are, a zis, dus în sine, Voronin, referindu-se, probabil, la faptul că Tkjaciuk nu conoaşte limba română şi nici respect faţă de localnici nu prea manifestă. „Următorul preşedinte al partidului comuniştilor va fi cu 40 de ani mai tânăr ca mine" - a strecurat şăgalnic ex-ul. Sigur, Voronin minte că succesorul lui va fi cu 40 de ani mai tânăr şi înzădar lumea s-a apucat de socoteli. Următorul preşedinte al celei de-a cincea coloane în Republica Moldova va fi cel, care va avea binecuvântarea patriarhului moscovit. Voronin nu vorbeşte de pe pereţi despre succesor.

Ca rezident al intereselor ruseşti în Republica Moldova, el nu poate pleca fără să dea postul unui om controlat şi acceptat de Centru. Iar acum treaba asta este ca şi aranjată. Ceea ce nu ştie mass-media este că pe Kiril l-a vizitat, incognito, cam în acelaşi timp cu Marian, un alt ins. Unul care a făcut parte din guvernele comuniste, care încă nu este comunist, dar care a promis că va fi, de mirare, chiar acum, când partidul se află în plin proces de disoluţie. Acest ins se numeşte Igor Dodon şi este doar cu 34 de ani mai tânăr decât patronul său. Deci succesorul nu va fi nici întrun caz Tkaciuk, ci mai degrabă Dodon. Se şte bine că  acolo unde sunt puse în joc interesele Rusiei, implicarea Bisericii Ortodoxe Ruse este greu să o deosebeşti de cea direct politică a Kremlinului sau de cea mai piuin apostolică a „serafimilor" de pe Liubeanka. De mai bine de 60 de ani Moscova a lucrat în Moldova folosind material local, autohton.

Fiindcă lucrarea făcută aici trebuie să pară ţâşnită din inima localnicilor, trebuie să fie credibilă, măcar în faza ei iniţială. Dodon este perfect bun pentru acest rol. Este tânăr, dar chel ca să pară şi înţelept, este „de-al nostru", de-al moldovenilor, destul de obtuz în problema naţională şi cu ambiţii cunoscute de a ieşi în faţa rivalilor săi de haită - Tkaciuk, Stepaniuc, Ţurcan. Resuscitându-i pe comunişti prin Dodon, Moscova arată că nu a pus cruce pe partidul lui Voronin. Chiar dacă este în profundă dezintegrare. Ea pur şi simplu pune ouăle în mai multe coşuri: de ce să nu aibă la următoarele alegeri anticipate o alianţă categoric pro-rusă, una pe dos faţă de cea europeană de astăzi, compusă din partidele lui Voronin-Dodon, Ţurcan- Stepaniuc şi, de ce nu, a lui Lupu-Diacov? Ca să nu mai vorbim de Braghiş care este gata să sară şi peste Marea Neagră ca să demonstreze că este încă util în cauza antiromânească. Şi încă. Să reţinem cum a motivat Voronin respingerea lui Tkaciuk. El a zic - „ noi activăm în Republica Moldova", adică ei lucrează aici în nişte condiţii specifice de care trebuie să ţină cont pentru ca să aibă şi rezultate.

Este aceeaşi cu vorba lui Klimenko, că în Basarabia ei se află în misiune de lungă durată. Nimic de zis, gura nebunului adevăr vorbeşte: ei de multă vreme lucrează, activează, trimişi în misiuni speciale în Republica Moldova. Să recunoaştem că au făcut treabă bună de vreme ce de douăzice de ani nu putem scăpa de jugul colonial sovietic, stăm pe loc şi ne bălăcim în sărăcie. Trebuie să ne dăm seama, în sfărşit, că Republica Moldova este în continuare lucrată pe la spate de elemente avide de putere, aparent d-ale noastre, naţionale, care completează din mers coloana a cincea, coloană care are misiunea să contracareze mersul nostru spre Uniunea Europeană, spre Alianţa Nord-Atlantică, spre adevărata independenţă, spre bunăstarea şi prosperitatea poporului ei. De vor avea sau nu izbândă şi de data aceasta depinde de noi.

Post Scriptum:

Am semnat împreună cu mai muţi colegi de breaslă scrisoarea deschisă adresată preşedinteluiu parlamentului şi preşedindelui interimar al Republcii Moldova, dl Mihai Ghimpu, pe marginea insultelor pronunţate de dl Ion Muruianu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în adresa jurnalişltilor în cadrul Adunăprii Generale a judecătorilor din 13 februarie. Noi, jurnaliştii, cerem cu insistenţă demisia acestuia.

În caz contrar suntem gata să declanşăm greva generală de protest a instituţiilor mass-media.

AUDIO