Vedeta indiscutabilă a Campionatelor Mondiale 2010 de kaiac-canoe de la Poznan (Polonia) a fost echipajul român de Canoe 2, format din Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi (originar din Republica Moldova), care a cucerit un nou titlu suprem la 500 m, după ce cu o zi înainte îşi adjudecase şi medalia de aur pe distanţa de 1.000 m, scrie jurnalul.ro.

Basarabeanul face performanţă pentru România din simplul fapt că în Moldova se promovează rudele celor care sunt la putere şi nu talentele.

Cu două medalii de aur la aceeaşi ediţie a Campionatelor Mondiale, Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi, pregătiţi de Lipalit Igor, îşi înscriu numele în galeria marilor campioni ai acestei discipline, devenind de pe acum favoriţi pentru concursul olimpic de peste doi ani, de la Londra.

Cuplul de aur al României a cucerit într-o perioadă extrem de scurtă 5 titluri mondiale, două la nivel de seniori şi 3 la Campionatele Mondiale Universitare, desfăşurate tot la Poznan.

Cotidianul „Adevărul” face un scurt traseu al valorosului basarabean.

Victor Mihalachi, 21 de ani, a lăsat Basarabia pentru a reprezenta România în competiţiile internaţionale şi ţinteşte aurul la Jocurile Olimpice de la Londra alături de colegul său de la canoe dublu, Alexandru Dumitrescu.

Moldoveanul a vrut să se apuce de kaiac-canoe după ce i-a văzut pe Nicolae Juravschi şi Victor Reneischi câştigând argintul olimpic la Atlanta 1996 în proba de C2-500 m.

Mihalachi a plecat din Basarabia din cauza nepotismelor de la nivelul loturilor olimpice şi a ajuns la Galaţi, de unde s-a şi lansat spre sportul de performanţă. A reprezentat culorile CSS Galaţi, până când s-a transferat la Dinamo.

Talentul moştenit de la tatăl său, fost kaiacist şi el, nu era de ajuns pentru Victor să-şi împlinească visul, acela de a deveni campion.
„Când eram la juniori trebuia să mergem la un festival olimpic în Italia. Eu am luat preselecţia, însă antrenorul l-a pus în listă pe un alt băiat, care îi era rudă. Atunci m-am lăsat şi m-am gândit prima dată să plec în România cu alţi colegi la fel de dezamăgiţi", povesteşte Victor.

Fiind vorba de o echipă în adevăratul sens al cuvântului, am ales să vă prezentăm discuţia sub forma unui interviu cu toţi trei deodată, pentru a demonstra, dacă mai e nevoie, coeziunea bărcii de aur a României.

Echipa portalului www.sportlocal.ro a fost prezentă la Baza Olimpică de kaiac-canoe, unde au stat de vorbă cu dublii campioni mondiali Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi alături de antrenorul lor Florin Popescu.

Reporter (R.) - Stăm de vorbă cu Florin Popescu, antrenorul secund al lotului naţional de kaiac-canoe, şi cu multiplii campioni mondiali Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi. Cum a fost la Poznan?
Alex. D. - A fost greu, pentru că au participat sportivi din 75 de ţări, iar echipajele sunt din ce în ce mai bine pregătite.
Fl. P. - Da, Alexandru are dreptate. După ce URSS s-a dezmembrat, toate aceste ţări ex-sovietice au contat în lupta la vârf din kaiac-canoe. Aşa că este mult mai greu acum, când te baţi nu doar cu URSS, ci cu Rusia, Belarus, Azerbaidjan, Uzbekistan şi aşa mai departe.

(R.) - Alexandru ai putea să ne spui câteva lucruri despre tine?
Alex. D. - Sunt originar din comuna Ştefeşti, judeţul Prahova şi sunt legitimat la Dinamo Bucureşti. Am absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii din Bacău, iar acum mă gândesc să urmez un program de pregătire masterală.

(R.) - Victor?
Victor M. - Eu sunt originar din Republica Moldova, dintr-un sat de lângă Anenii Noi. Am absolvit Facultatea de Drept şi Administraţie din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, dar şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport de la Universitatea din Piteşti. Am început sportul în Republica Moldova, sub steagul căreia am obţinut o medalie de aur la Campionatele Mondiale şi una de bronz la Campionatele Europene de juniori. Trag alături de Alexandru sub culorile lui Dinamo.

(R.) - Aţi obţinut 5 titluri mondiale la Poznan...
Fl. P. - Da, băieţii au fost în formă maximă la Poznan. După două titluri mondiale de seniori, la 1000 şi 500 de metri, au urmat trei titluri mondiale universitare, la 1000, 500 şi 200 de metri. Şi Campionatele Mondiale Universitare au fost competiţii foarte puternice, mulţi dintre cei care au concurat la campionatele Mondiale rămânând şi pentru a doua competiţie. Oricum pe noi rezultatul nu ne surprinde, deoarece, aceeaşi barcă a obţinut anul acesta titlul european la 500 de metri şi bronzul la 1000 de metri, în Spania. În orice caz, meritul le aparţine, dar şi antrenorului principal Ion Lipalit.

(R.) - O salbă impresionantă de medalii...
Alex. D. - Da, dar noi nu ne vom mulţumi doar cu atât. Scopul nostru principal este Olimpiada din 2012, unde vrem să atingem maximul de formă. Mai avem la anul nişte regate, nişte etape de Cupa Mondială, dar ţinta este măcar o medalie olimpică. Cu toate că, aşa cum am mai spus, concurenţa este foarte mare.
Fl. P. - Păcat că la Olimpiada de la Londra, din 2012, proba noastră forte, dublul la 500 de metri a fost scoasă din program. sperăm însă într-un rezultat bun la 200 de metri, dar şi la probele de simplu.

(R.) - Staţi destul de mult timp în cantonament. Cum arată o zi obişnuită de pregătire?
V. M. - Într-adevăr. kaiacul este un sport complex, care necesită 11 luni pe an de pregătire intensă. Ne trezim de regulă la 6.30, la 7 avem înviorarea, iar la 9.30, timp de 3 ore, parcurgem prima şedinţă de antrenament a zilei. revenim pe apă, sau la antrenament la 16.30, după care încheiem cu o alergare de minim 5 kilometri la orele 18.30.

(R.) - O zi destul de încărcată...
Alex. D. - Da, aşa pare, dar pentru noi a devenit deja obişnuinţă. Ne place să muncim, să ne antrenăm, aşa că nu o considerăm o corvoadă. În plus, condiţiile de la Izvorani sunt excelente şi chiar aş vrea să punctez faptul că în spatele performanţei noastre ar trebui remarcată munca tuturor, de la antrenori, specialişti, medici, până la personalul care deserveşte baza olimpică şi care ne face să ne simţim aici ca acasă.
Fl. P. - Alexandru a zis bine, pentru că toţi oamenii de la Izvorani sunt mândri cu succesele noastre, iar medaliile cu siguranţă că le aparţin şi lor. Practic aici ne simţim ca într-o familie, iar presa ar trebui să scoată aceste lucruri în evidenţă...

(R.) - Victor, ai plecat din Republica Moldova...
V.M. - Da, am plecat din Moldova pentru că am fost ofertat de către clubul Dinamo şi apoi am putut să obţin cetăţenia şi să concurez sub tricolorul românesc. Dar am tras şi pentru Moldova, ultima dată în 2007. Kaiacul nu are o aşa tradiţie în Moldova ca în România şi am considerat că aici am mai mari şanse de afirmare internaţională. Un lucru interesant, la Poznan, la una din curse i-am învins pe ruşi, care aveau în componenţă pe unul din foştii mei colegi de la juniori, de când am început kaiacul la Chişinău.

(R.) - Domnule Popescu, cum stăm cu materialele de concurs?
Fl. P. - Nu avem nicio problemă, avem bărci şi echipamente performante. Dar, cu toate acestea, să ştiţi că barca de la Poznan este aceeaşi cu cea în care eu am tras în 2003 la Atlanta, unde am ieşit campion mondial. Dovadă că barca e una norocoasă, dar şi că aici se munceşte. Barca, dacă este bine întreţinută, te ajută în curse. Iar băieţii au mare grijă de o asemenea barcă...
Alex. D. - Aşa e, noi ştim că barca face parte din echipaj şi de aceea trebuie îngrijită aşa cum trebuie. Aş vrea să spun însă altceva. Cu ocazia altor interviuri acordate, mi-au fost puse în gură cum se spune nişte afirmaţii referitoare la cei care vin cu barca de agrement pe lacul Snagov. Eu nniciodată nu am declarat nimic referitor la ei şi nu înţeleg cum unele instituţii media au interpretat cuvintele mele.
Fl. P. - Alex spune bine. Poate că presa a "sucit" cuvintele, dar fondul problemei rămâne. Noi nu avem nimic cu cei care vor să se plimbe cu barca de agrement, dar aceştia trebuie să înţeleagă că noi facem sport de performanţă şi că există nişte restricţii, nişte indicatoare pe lac, care trebuie respectate.

(R.) - Când a demarat pregătirea pentru actualul sezon?
V.M. - Am început să ne pregătim în 22 octombrie 2009, iar liber vom avea din 9 septembrie.
Fl. P. - Din 9 septembrie până în 15 octombrie este o perioadă de pauză, după care revenim cu pregătirea de toamnă şi apoi cu cea de iarnă.

(R.) - Băieţi, vă mulţumesc în numele cititorilor şi sper să aduceţi noi medalii României.
Fl. P. - Şi noi mulţumim şi sper ca presa să ne acorde atenţie de aici încolo, şi nu numai nouă, ci tuturor celor care muncesc şi obţin performanţe.