![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (5)
Tipăreşte
Sus
Basarabia, o luptă cât o speranÈ›ă
adăugat 01 septembrie 2008, 19:09, la Opinii / Editoriale
Ca o biserică din lemn care licăreÈ™te prin focul lumânărilor È™i a inimilor deschise pentru dreptate aÈ™a È™i mulÈ›i dintre românii basarabeni îÈ™i doresc o împlinire în Unitate. Unitatea NaÈ›ională este vis frumos pe care mulÈ›i îl declară în public sau îl împărtăÈ™esc în taină. Familia
Familia mea mi-a lăsat o moÈ™tenire frumoasă, acea de-a respira înainte de altele în adevăr. È™i să-mi cunosc în de aproape că rădăcinile mele sunt de provinienÈ›ă româneÈ™ti. Nenea Titi, din Oltenia, care a studiat rădăcinile familiei noastre, îmi spunea mulÈ›i ani în urmă, că numele de Sergentu se trage de la un "sergent" francez de-a lui Napoleon, care s-ar fi căsătorit în Basarabia. Am descoperit mulÈ›i oameni care au numele de "Sergentu", dar nu cred că toÈ›i descind din acel francez. În sângele meu curge È™i numele de"Bologan", "Târbu", "Semion" schingiuit în "Semionov" sau "GalaÈ›eanu". "Bologanii" ar fi fost aidoma "fraÈ›ilor Jderi" la curtea domnească a lui Ștefan cel Mare È™i Sfânt. "Târbulenii" È™tiu că au ajuns în partea dreapta a Moldovei, datorită faptului că ierimonahul Varfolomeiu ar fi părăsit schitul săudin cauza unor certuri cu familia È™i ar fi luat mai târziu numele soÈ›iei sale. Mai puÈ›in cunosc despre celalte nume sanguine, dar È™tiu că absolut toÈ›i străbunii mei au vorbit È™i iubit româneÈ™te.
Maică mea, profesoară de română, a pus o amprentă specială asupra educaÈ›iei mele. De mic copil nu înÈ›elegeam de ce pleacă la CernăuÈ›i sau Odesa È™i umple biblioteca casei cu cărÈ›i româneÈ™ti, de ce mă pune să scriu din clasa întâi în grafie latină È™i să-mi fac prieteni de peste Prut, corespondând cu aceÈ™tia. Și nu înÈ›elegeam cum într-o familie de "comuniÈ™ti"- bunelul din partea mamei a fost al doilea secretar de partid, om onest È™i de bună credinÈ›ă, ce urma să intre în diplomaÈ›ie, dar s-a stins la o vârstă foarte tânără, iar bunică mea, care îmi este mai mult ca o mamă, profesoară de geografie, a servit È™i ea partidul- a reuÈ™it să menÈ›ină "românismul" în stare pură la copii È™i nepoÈ›ii lor. Bunică mea, Alexandra, trăieÈ™te cu ochii copiilor È™i nepoÈ›ilor săi spre Bacău, Cluj-Napoca sau BucureÈ™ti.
Maică-mea are o admiraÈ›ie specială È™i un mare respect pentru bunica ei È™i străbunica mea, Vera Bologan(Târbu), care i-a suflat despre "fraÈ›ii de dincolo de Prut" È™i despre un Mare NEAM, despărÈ›it de un râu foarte mic. ToÈ›i în familie È™tiu că ea era cu cheile de la primărie când străbunicul Petru Bologan era primar din partea È›ărăniÈ™tilor, singurul primar pe care la avut satul, care îÈ™i permitea să bea vin cu È™eful de post. Unchiul meu, fratele mamei, Valeriu, medic foarte apreciat în Moldova "românească", deseori îl revendică ca un om de caracter.
Uneori, îmi este dor de tuÈ™a Irina, sora străbunicii Vera. Fiecare îÈ™i doreÈ™te să moară cu sufletul împăcat, iar tuÈ™a Irina Târbu a murit cu sufletul neîmpăcat. O viaÈ›ă întreagă a visat să moară cu Èšara reîntregită. Pe timpurile comuniÈ™tilor o făceau unii nebună, pentru că ei îi plăcea să-i înjure pe sovietici. Ea avea un singur dor-să vadă Èšara reîntregită. Nu a avut copiii È™i È›inea foarte mult la taică-meu È™i destul ca să ma pricep la mine. Îmi desena harta originilor familiilor din localitate, îmi povestea de armata română cu multă admiraÈ›ie È™i de regii României. Și nu înÈ›elegeam ce i-au făcut bolÈ™evicii, comuniÈ™tii È™i sovieticii care erau cei mai înjuraÈ›i È™i de unde È™tie că trebuie să vină americanii. Dar ea È™tia că trebuie să vină, stând cu urechea lipită de radioul său care transmitea " Europa liberă" sau poate "Vocea Americii" .
Maică mea, Ala, a educat È™i educă copii de azi în Limba Română, aÈ™a precum m-a educat pe mine sau pe sora mea-Romica (nume sugerat tot de măicuÈ›a mea, în cinstea României).
Maică-mea e un pic mai tristă azi, dar nu de tot. TristeÈ›ea ei este că È™i-a pierdut soÈ›ul de ceva ani. Și eu am un sentiment de dor È™i de regret pentru lipsa tatălui meu. El a fost un bărbat adevărat, care m-a motivat în viaÈ›ă. Și poate că È™i chiar dragostea faÈ›ă de fotbalul È™i de Steaua lui LăcătuÈ™ È™i a lui Hagi, prima È™i ultima dragoste fotbalistică, i-o datorez. A fost strungar, merceolog sau director comercial de firmă. Nu i-a prea înghiÈ›it pe comuniÈ™ti, chit că bunelul meu, tatăl său, era preÈ™edinte de unitate cooperatist-comercială sau director de comerÈ› militar la BălÈ›i.
Tatăl meu, Petru-Ion, a plecat prea tânăr, la 50 de ani, iar la trei luni a venit È™i la luat spre el È™i pe bunel, aÈ™a cum a promis...
A plecat ca o lacrimă muribundă...
PărinÈ›ii mei È™i-au propus să transfere frumuseÈ›ea sufletului lor spre copii, spre noi. Mai târziu, unii consăteni mi-au zis că, pe timpuri, se uitau cheziÈ™ la părinÈ›ii mei că vorbeau mai "româneÈ™te".
Școala
Școala îmi aminteÈ™te de È™edinÈ›ele în care duceam drapelul pioneresc È™i o scurtă perioadă chiar pe cel comsomolist. Până m-am răzvrătit. Am dorit să reorganizez organizaÈ›ia comsomolistă È™i s-o transform în una democratică. O parte din cei cu care am pus la cale reorientarea singurei organizaÈ›ii de tineret din È™coală au abandonat proiectul chiar la adunarea la care erau prezenÈ›i È™tabi de la raion. AÈ™a am rămas singurul care am predat carnetul de comsomolist. Când am intrat la facultate, am fost singurul "olimpic", pentru că am luat premiul mare la Olimpiada de Română, în ancheta căruia pentru abiturienÈ›i absenta titulatura de comsomolist.
Îmi depăn amintirile È™i regăsesc Ziua când s-a decretat Limba Română ca limbă de stat. Eram un È™colar într-o tabără de aplicaÈ›ie pre-militară la Șaptebani, ex-judeÈ›ul BălÈ›i. Cât de mult regretam că nu pot să mă deplasez cu unii profesori, care predau cursul de militărie în È™coală, la prima Mare Adunare NaÈ›ională. Chiar i-am solicitat domnului profesor Cojocaru să fiu luat cu ei. Dar nu s-a putut. Îmi aduc aminte È™i acum, gândurile mă purtau la ChiÈ™inău la prima Mare manifestaÈ›ie dedicată Limbii Române, la prima Mare Adunare NaÈ›ională din anul 1989 . N-am dormit toată noaptea. Îmi ziceam că iubirile încă nu au coborât din vis. Iubirile pentru Limba Română, care este ca o Èšară ca soarele sfânt de pe cer.
În schimb, am fost la cealaltă Mare Adunare NaÈ›ională, când s-a decretat IndependenÈ›a R. Moldova. Eram, ca È™i mulÈ›i dintre semenii mei, plin de bucurie È™i sentiment. Îmi aduc aminte de starea de satisfacÈ›ie a jurnalistului Vitalie Cazacu( actualmente directorul agenÈ›iei Deca-press) È™i al altor jurnaliÈ™ti, pe atunci studenÈ›i, cu care am împărÈ›it o jumătate de zi. Îmi aduc aminte de colegii de organizaÈ›ie de tineret-O.T.C.D. "Dacia Liberă"(numele a fost sugerat de fostul premier basarabean Mircea Druc), cu care fluturam bucuria de divorÈ› de Imperiu.
Îmi aduc aminte cum stăteam cu răsflarea la gură la mesajul premierului Mircea Druc că este primul pas de realizare a Idealului NaÈ›ional. Era un început de marÈ™ de trăire naÈ›ională a românilor basarabeni. Dar fiecare marÈ™ are sincopele È™i o oboseala sa.
E timpul, oare, să ne scuturăm de haina oboselii ?!
Dor pentru Basarabia anului 1989
Anul 1989 a fost ca un "descântec" pentru societatea basarabeană. Era un an care poate fi asemuit cu ploaia care a sosit după mulÈ›i ani de arÈ™iÈ›ă. PărinÈ›ii mei erau în primele rânduri a MiÈ™cării de Eliberare NaÈ›ională din regiune. Membrii Frontului Popular din localitate plecau cu maÈ™inile personale È™i "luminau" pe ceăÈ›enii din alte sate. Plecau în sate È™i vorbeau despre noile vremuri, despre "deÈ™teptarea naÈ›ională". Cei de la CC-ul raional spuneau că "frontiÈ™tii" au creat "comandouri". Maică- mea È™tiu că a fost chemată la primul secretar raional GuÈ›u, care încerca s-o "înmoaie", dar nu s-a lăsat ispitită. Bătu-se clopotul È™i ce are un popor mai valoros dacă nu limba sa È™i alfabetul, istoria È™i viitorul?!
În È™coală, noi elevii, ne strângeam È™i discutam, ne împărtăÈ™eam gândurile È™i dorurile de schimbare. Când tricolorul era interzis, noi elevii, îl fluturam cu credinÈ›ă È™i bucurie. Îmi reamintesc cum unii È™colari buni È™i mai puÈ›in buni aveau aceeaÈ™i trăire È™i sentiment, uneori, rezistând atacurilor È™i loviturilor unor adulÈ›i, care în timp au pozat ca "democraÈ›i". Majoritatea dintre cei care au manifestat pentru limbă, alfabet, simboluri, au fost elevii mamei mele.
Èšin minte că artiÈ™tii din Èšară, în anii 1989-90, au pornit a concerta în Basarabia È™i că îi aÈ™teptam cu sufletul la gură. Rememorez cum Sofia Vicoveanca m-a îmbrăÈ›iÈ™at È™i am lăcrimat împreună, când am fluturat tricolorul. Îmi amintesc È™i de alÈ›i tineri, care au manifestat identic la concertul lui Irina Loghin, sau când au fost în localitate Gabriel DorobanÈ›iu, Anda Călugăreanu, Anca ÈšurcaÈ™iu, Gabriel CotabiÈ›ă etc.
Și mulÈ›i dintre noi, cei tineri, aÈ™teptam să vedem duminica la televizor, la È™tiri, atmosfera de la Cenaclul "Alexei Mateevici" È™i ne bucuram pentru lumea adunată. Uneori, eram invidioÈ™i pe părinÈ›i, pe rude, că au fost È™i au manifestat fără noi. Eram în penultimul an de È™coală. Abia, în anul 90, ca participant la o Olimpiadă, am luat drapelul triclor în mână È™i l-am purtat cu multă mândrie prin oraÈ™ul ChiÈ™inău. Erau alegerile pentru viitorul edil al capitalei. Seara l-am cunoscut pe regretatul primar Nicolae Costin.
În anul 1989 la ChiÈ™inău se trăia un continuu anotimp fierbinte.
Mesajul cetăÈ›eanului cu dor de Limba Română
Vă propun un tratament urgent ca să ne debarasăm de crivăÈ›ul iernii siberiene, care mai stă ascuns în inimile noastre È™i să abandonăm singurătatea care ne sufocă. Chiar dacă ne biciueÈ™te fantoma Rusiei încruntate È™i de fiecare dată ne spunem că nu È™tieMoscova să se îndure de noi românii, fără mare È™i munte, să ne lase în pace.
Dar, totul începe cu o dată, totul are un început. Să luăm Ziua Limbii Române ca un drog în manifestările noastre de mai departe.
Încă ne mai compătimim È™i încă ne este frică ca nu cumva să fie scoasă Limba Română la licitaÈ›ie, limba noastră care a fost mult timp furată.
Mai È›inem lumânările pe la porÈ›i, mai învăÈ›ăm încă din suferinÈ›ă.
Dar până când?
Dorul ne cheamă, dorul ni se arată... este un început de ceas pentru a redeveni o armată a Limbii Române!
#2973
Cu cat mai multi astfel de oameni si astfel de articole si unirea se va realiza ...
DE MULTE ORI STAU SI MA GINDESC PRIN CITE I-A FOST DAT POPORULUI ACESTUIA SA TREACA.LA CITE PERSECUTII SI NELEGIUIRI AU FOST SUPUSI DE-A LUNGUL TIMPULUI ADEVARATII PATRIOTI. EXISTA MOMENTE DE CUMPANA CIND CREZI CA IDEALURILE NOASTRE MILENARE SE SPULBERA SI ATUNCI E DE AJUNS SA ASCULTI SAU SA CITESTI MARTURISIRI SIMILARE CU CELE DIN ARTICOLUL DE MAI SUS SI TI SE UMPLE SUFLETUL DE-O IMENSA BUCURIE. BRUSC SESIZEZI CA CEEA CE LI S-A INTIMPLAT BASARABENILOR CU 19 ANI IN URMA A CONSTITUIT O ADEVARATA BINECUVINTARE. AM FOST CRESCUTA SA CRED CA FENOMENUL ELIBERARII NATIONALE NE CARACTERIZEAZA ,DEACEEA INCLIN SA CRED SI-N CONTINUARE CA DACA BASARABENII AR CONSTIENTIZA CE FORTA MARE SE ADAPOSTESTE IN EI INSISI,ATUNCI APARENTA PUTERE A VENETICILOR AR DISPAREA SI NIMENI NICIODATAN-AR MAI AVEA CURAJUL SA LE SCUIPE IN SUFLET.
Superb articol!felicitari,d-le Sergentu...si jos palaria!
Fara cuvinte... chiar fara cuvinte... s-a ridicat parul pe mine. Doar asa se poate schimba ceva.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}