În România nu există niciun partid politic major care să aibă înscrisă în program unirea Basarabiei cu România. Doar simpla răsfoire a presei din România duce la concluzia că nu există niciun fel de campanie publică în care să se susţină unirea Basarabiei cu România. Presa românească este fie total indiferentă faţă de cele petrecute în R. Moldova, fie este atrasă de tot felul de ciudăţenii şi extreme. Mai nou, au început să se strecoare în presa românească tot felul de şopârle şi cameleoni care promovează orice altă agendă referitoare la Basarabia, mai puţin pe cea unionistă.

Pe de cealaltă parte, în presa rusă tema „pericolului” unirii Basarabiei cu România este una destul de frecventă. „Ameninţarea pericolului unionist” scoate capul în momentele-cheie, mai ales când se pregătesc modificări politice la Chişinău. Exact ca zmeul din basme, care îşi arunca buzduganul înainte de sosire, la fel şi Moscova reactivează „pericolul unionist”.

Prima lovitură vine de la Tiraspol. Noul lider, Evgheni Şevciuk, afirmă într-un interviu că procesele integraţioniste dintre România şi RM nu se opresc, tot mai mulţi cetăţeni moldoveni obţin cetăţenia română, iar aceasta le va permite să influenţeze procesele politice. Aşa a început separatismul transnistrean: cu acuzaţia de pregătire a unirii cu România. Tema este reluată acum, în perioada în care se pregăteşte alegerea preşedintelui RM. Evgheni Şevciuk supralicitează cu o ameninţare directă: va permite circulaţia rublei ruseşti pe teritoriul Transnistriei. Orice finanţist sau bancher de la Chişinău ştie că aşa ceva nu poate fi o evoluţie pozitivă pe termen lung.

Dmitri Soin, tot de la Tiraspol, declară pentru Nezavisimaia Gazeta că „integrarea RM în România” a cunoscut progrese remarcabile în ultimii ani. Tot Nezavisimaia Gazeta mai scrie că un alt semnal „unionist” îl reprezintă şedinţa comună a guvernelor de la Bucureşti şi Chişinău care urmează să aibă loc în luna martie. Poate ziariştii ruşi nu ştiu, dar Guvernul de la Bucureşti a avut mai multe şedinţe comune cu Guvernul de la Budapesta şi încă nu s-a realizat unirea României cu Ungaria.

Reactivarea „pericolului unionist” nu este întâmplătoare. O primă ţintă ar fi blocarea şedinţei guvernamentale comune Bucureşti-Chişinău. O altă ţintă pare a fi alegerea preşedintelui RM. Moscova şi Tiraspolul ar prefera un preşedinte care să se pronunţe clar împotriva României. Eventual, să pună vize şi să reia programul izolaţionist promovat de Vladimir Voronin. Unionismul chiar nu este un „pericol”, însă ori de câte ori tema aceasta este reluată de presa rusă avem un semnal că la Moscova se pregăteşte ceva pentru Chişinău. Rămâne să vedem ce va fi de această dată…