Ştiu cât sunt de sensibili fanii lui Dorin Chirtoacă la orice critică adusă acestuia; e suficient să-l atingi cu o floare că aceştia sar voiniceşte în apărarea lui. Nimic rău în asta atâta timp cât idolul nu-şi trădează admiratorii. Chirtoacă, se pare, profită de credinţa susţinătorilor săi. Acesta a făcut mai multe gesturi politice care fac problematică menţinerea numelui său în lista bărbaţilor inocenţi ai neamului. Ba mai mult. Unele din gesturile acestuia ni-l prezintă pe Chirtoacă întro-o altă culoare, deloc agreabilă. Trec peste faptul că Chirtoacă apare tot mai des în postura unui om un pic brutal, un pic înfumurat şi prea încrezut în sine – admit că aceste manifestări sunt „programate” de staff-ul său electoral. Trec peste acestea şi mă opresc la aspectul strict politic. Prima dezamăgire am avut-o când l-am văzut cu lumânarea în mână „în compania” mitropolitului Vladimir. Justificarea electorală a gestului nu ţine, fiindcă oportunismul este oportunism în orice circumstanţe. A doua dezamăgire am avut-o când l-am văzut pe Chirtoacă, în noaptea Învierii, alergând de la Catedrala lui Vladimir la Biserica lui Ioan Ciuntu, pentru a fi văzut de toţi alegătorii. 

Săptămâna trecută, după scoaterea lui Bodiu din cursa electorală, D. Chirtoacă a declarat: „De acum încolo, marea bătălie se va da între democraţie şi comunism”. Această declaraţie m-a făcut optimist, crezând că junele Chirtoacă a mai prins la minte, a devenit mai atent la propria imagine şi mai responsabil faţă de fanii săi. Iată însă că a venit 9 mai şi l-am văzut la memorial cu panglica rusească „Sfântul Gheorghe” prinsă la pieptul său de român. Sunt extrem de curios să văd cum vor reacţiona admiratorii lui Chirtoacă la acest incalificabil gest de oportunism politic. Iată cum califică situaţia colegul nostru P. Bogatu: „Privit din acest unghi, Dorin Chirtoacă arăta luni pur şi simplu jenant cu panglica „Sfântul Gheorghe “ pe piept. Primarul capitalei spune că a acceptat să şi-o agaţe pe sacou „în amintirea celor care au căzut în lupte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”. Jalnic. Panglica „Sfântul Gheorghe” astăzi nu-i decât un fetiş propagandistic al Kremlinului, un simbol al unei noi expansiunii imperiale a Rusiei”.

Aşadar, aş vrea să-l întreb cu tot respectul şi bunăvoinţa pe Dorin Chirtoacă: oare panglica „Sfântul Gheorghe, care „nu-i decât un fetiş propagandistic al Kremlinului, un simbol al expansiunii imperiale a Rusiei” nu face parte din moştenirea comunistă rusească, nu tot de comunism ţine? Atunci cât costă declaraţia că „de acum încolo, mare bătălie se va da între democraţie şi comunism”? Dacă dl Chirtoacă, de pe acum, de la o vârstă încă a „maximalismelor etice” se „pliază” cu atâta uşurinţă pe gusturile electoratului, adică devine populist, demagog şi oportunist fără să clipească din ochi, ce se va întâmpla cu el mâine, când poftele politice şi setea de putere vor creşte? Prin ce se deosebeşte el de ceilalţi politicieni de la Chişinău care, în numele puterii, semnează un pact cu diavolul? Dacă alegătorii nu-i vor pune aceste întrebări lui Chirtoacă, în speranţa corectării traiectoriei lui politice, mâine vor fi şi ei vinovaţi de evoluţia politică a acestuia. Sau de ratarea carierei lui politice.
Avem nevoie de caractere în politică, nu de şmecheri făcuţi din plastilină. Teoria scopului care scuză mijloacele este periculoasă, nocivă şi ne-a jucat festa de atâtea ori. Care e motivaţia mea morală să-i dau votul unui om care, de dragul carierei lui politice, îşi prinde panglica rusească la piept? E sincer Chirtoacă făcând acest gest? Eu mă tem de politicienii care, pentru a trece puntea, se fac frate cu Dracu’, experienţa demonstrează că după ce aceştia trec puntea nu se mai pot despărţi de el şi-l slujesc toată viaţa…