Cât de reală este reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova?

adăugat 01 iulie 2008, 12:01, la Opinii / Editoriale

Se vorbeste cu insistenta despre posibilitatea solutionarii conflictului transnistrean ivita dupa Summitul NATO de la Bucuresti. Altii înclina sa creada ca Rusia ar dori sa arate cât poate fi ea de generoasa cu cei obedienti. Presedintele Voronin a demonstrat-o din plin. Este firesc deci sa ne întrebam ce a determinat totusi Kremlinul în alegerea unei noi tactici fata de Moldova?

A trecut ceva timp de când au fost reluate negocierile dintre Chisinau si Tiraspol. Presedintele Voronin a declarat cu acel prilej ca este foarte aproape momentul reîntregirii teritoriale a Republicii Moldova - lucru ce a surprins toata lumea.

De asemenea, ministrul de externe, Andrei Stratan, a precizat faptul ca autoritatile moldovene spera sa solutioneze problema transnistreana pâna la sfârsitul acestui an. În aceeasi ordine de idei, ambasadorul Federatiei Ruse în Moldova s-a aratat satisfacut de reluarea negocierilor de catre partile moldoveneasca si transnistreana.

Presa ruseasca a subliniat ca Moscova a jucat un rol principal în organizarea întâlnirii dintre presedintele Moldovei si liderul de la Tiraspol.

Este firesc sa ne întrebam ce interese are Kremlinul, ce a determinat alegerea unei noi tactici în problema transnistreana?

Rusia nu renunta la Moldova

Prin aceasta schimbare de pozitie, Rusia urmareste sa modifice raportul de forte nefavorabil, prefi gurat în rezultatul Summitului de la Bucuresti.

Pentru erijarea Rusiei în calitate de factor principal în regiune e necesar ca aceasta sa-si poata menti-ne infl uenta asupra conducerii de la Chisinau si Tiraspol, ca o contrapondere la politica de integrare în NATO dusa de Kiev.

În acest sens, propunerile presedintelui Voronin au gasit o sustinere nesperata la Moscova. Dupa mai multi ani de cautari, Kremlinul a considerat oportun sa ia în calcul oferta autoritat ilor de la Chisinau, insistând în schimb pe necesitatea apropierii pozitiilor celor doua parti în conflict.

Având în vedere ca Ucraina si Georgia doresc sa se distanteze tot mai mult de Rusia, Moscova va experimenta în cazul Republicii Moldova o noua tactica de sporire a influentei sale prin impunerea unui acord ce ar putea legitima prezenta militara rusa si interesele sale economice.

Asa-numita retragere a fortelor si armamentului rusesc din Transnistria s-ar putea produce doar cu conditia neutralizarii si a demilitarizarii întregului potential defensiv al Moldovei.

Prevederile incluse recent în noul proiect al Concept iei securitatii nationale privind reducerea armatei nationale la nivelul unui contingent militar, cu misiuni de aparare si participare si misiuni de mentinere a pacii vorbesc de la sine.

Or, interesele de securitate ale oricarui stat ce se respecta nu-i pot permite sa-si autolichideze fortele armate, mai ales ca se confrunta cu astfel de amenintari majore, cum ar fi prezenta unor forte straine si a unor unitati paramilitare conduse de un regim separatist.

La granita cu UE

Situatia în zona de securitate din regiunea de est a Moldovei nu este cu nimic mai buna decât era. Dimpotriva, initiativele partii moldovene privind retragerea posturilor de militie si graniceri transnistreni din regiune, modifi - carea formatului fortelor de mentinere a pacii cu o misiune de observatori militari si civili sub egida UE au fost respinse.

Misiunea UE de asistenta la frontiera este singura prezenta civila europeana, cu un mandat destul de redus.

E putin probabil ca o misiune comuna UE - Rusia de stabilizare postconfl ict ar putea fi acceptata, de vreme ce Moscova si Tiraspolul nu au consimt it nici asupra participarii reprezentantilor SUA si UE cu drepturi depline la procesul de negocieri.

Totodata, prin initiativa sa de reluare a discutiilor directe dintre Chisinau si Tiraspol, Moscova doreste sa diminueze si rolul Kievului în procesul de negocieri. Nu întâmplator, ministrul ucrainean de externe a efectuat o vizita-surpriza la Chisinau în ajunul întrevederii lui Vladimir Voronin cu Igor Smirnov, mentionând ca presedintele Iuscenko ar putea vizita Moldova în cazul acceptarii propunerilor ucrainene.

Se stie ca blocarea comert ului agentilor economici transnistreni neînregistrat i conform prevederilor legale ale Republicii Moldova a fost posibila doar gratie acordului dat de partea ucraineana în martie 2006. De asemenea, Moldova depinde de pozitia Ucrainei si în multe alte probleme- cheie ale securitatii nationale.

Presedintele moldovean a fost atras deja într-un joc periculos cu Vl. Putin. Este put in probabil sa refuze onorarea acestor "întelegeri", precum în cazul memorandumului Kozak. Perspectiva pierderii alegerilor parlamentare va determina conducerea Partidului Comunist sa se asigure de sprijinul Rusiei. Este evident ca fara aceasta, conducerea Moldovei nu este capabila sa ajunga la o solutionare în problema transnistreana.

Totusi, rolul Rusiei nu mai este cel dinainte, asa încât chiar si cu sustinerea acesteia problema transnistreana nu va putea fi rezolvata în lipsa unui suport intern al popula- tiei si a unor fi nantari externe.

Însa, indiferent daca va fi sau nu gasita o solutie comuna pentru Chisinau si Tiraspol, Moscova va reusi sa mentina politica externa si de securitate a Moldovei în sfera de infl uenta a Rusiei, iar comunistii de la Chisinau pot spera sa mai repurteze o victorie în alegeri.

Miza, de aceasta data, o reprezinta populatia rusofona din Transnistria si restul Moldovei, tot asa cum în alegerile din 2005 s-a mizat pe sustina torii integrarii europene a Moldovei.

Comunistii ramân cu Rusia

De data aceasta, pentru Partidul Comunist din Moldova este prea riscant sa se bazeze pe sprijinul UE. În ultimii trei ani au fost realizate o serie de reforme din cele solicitate de UE în baza Planului de Actiuni.

A continua pe aceasta cale ar însemna ca partidul de guvernamânt îsi erodeaza avantajele de care dispune în calitate de forta politica majora. De aceea, pentru a evita surparea bazei sale electorale, comunistii moldoveni prefera sa revina la politica traditionala de apropiere de Rusia, împartasita de populat ia rusofona, ce constituie circa 40% din total.

Faptul ca doar un mic procent din populatie este preocupata de problema reintegrarii teritoriale a Moldovei constituie un argument în plus în favoarea tezei enuntate mai sus. Iata de ce consideram ca prin aceasta apropiere de Rusia, se urmareste nu atât reîntregirea tarii, cât cresterea popularitatii partidului condus de Vl.Voronin la alegerile din 2009.

Chiar daca, prin absurd, liderul separatist Smirnov ar cadea de acord asupra revenirii Transnistriei în component a Moldovei, aceasta nu va mai fi o Moldova proeuropeana si prodemocratica, ci un stat cu un regim politienesc, prorus, antieuropean, anti-NATO si antidemocratic.

Cine are nevoie de o astfel de reintegrare? În realitate, reunifi carea Moldovei este o himera, pe care au urmarit-o toti presedintii de pâna acum ai acesteia, fara succes. Cine se mai îndoieste, nu are decât sa citeasca proiectul Acordului de prietenie si colaborare dintre Republica Moldova si Republica Moldoveneasca Transnistreana, înmânat presedintelui Moldovei de liderul de la Tiraspol, cu prilejul reluarii negocierilor.

În timpul ce a mai ramas pâna la alegeri spectacolul "reintegrarea Moldovei" va continua, cu sau fara participarea populatiei din regiune.

Autor: Adevărul
Sursa: www.unimedia.md