![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (5)
Tipăreşte
Sus
Ce uita prietenii nostri baltici in Basarabia
adăugat 22 decembrie 2008, 08:20, la Opinii / Editoriale
"Pentru Lituania, 9 mai nu indica doar victoria impotriva fascismului, dar si inceputul unei noi ocupatii" (Ministrul de Externe lituanian Valionis, explicand refuzul de a participa, la Moscova, la cea de-a 60-a aniversare a victoriei in cel de-al Doilea Razboi Mondial).Rasfoiam recent primele numere din ziarul Glasul, primite in dar, cu ceva vreme in urma, de la un prieten din Chisinau. Lectura lor retrospectiva este tulburatoare - gasesti acolo semnaturi notorii, de ieri si de azi, articole patimase despre limba, neam, alfabet si istorie, despre "cum sa transcriem numele" sau despre "Societatea etno-culturala Basarabia".
Totul este serios, tumultuos, nimic nu este frivol, chiar daca, retrospectiv, aerul patetic nu poate fi obnubilat. Dar un patetism revigorant, nu o data, fata de care nostalgia te incearca spontan. Dar nu despre asta vrem sa vorbim aici. Ci despre un amanunt, deloc nesemnificativ: editorul primului numar al Glasului era "Societatea de cultura Dacia din Letonia", iar a celui de-al doilea, "Societatea de cultura Dacia din Lituania".Si aici suntem deja in miezul subiectului nostru: balticii, proiectul lor istoric si - prin contrast? - implicarea acestora in R. Moldova zilelor noastre.
O istorie deloc fasta
Istoriceste vorbind, balticii nu au avut niciodata independenta inainte de secolul XX, cu exceptia Lituaniei, care a reusit, in 1252, sa isi creeze statalitate sub forma marelui Ducat al Lituaniei. In timpul "secolului nationalitatilor", statele baltice erau parte a Imperiului Rus. In 1918, luptau impotriva germanilor si a rusilor, dar independenta recunoscuta in 1920 a fost de scurta durata. In 1940, au fost ocupate de Armata Rosie, consecinta a protocolului aditional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. In 1942, statele baltice au trecut sub controlul Germaniei naziste, dar sovieticii au revenit in 1945, si nu au mai plecat pana dupa septembrie 1991.
Reteta baltica: inapoi la interbelic!
Desteptarea din visul urat sovietic s-a petrecut imediat. Cosmarul ocupatiei a fost extirpat, iar memoria lui aruncata la cosul de gunoi al istoriei. Atat de adanc, incat "episodul" a devenit un accident istoric care, se credea, trebuia depasit prin reinnodarea firului interbelic rupt de ocupatia sovietica. Si asa s-a si procedat! Independenta din 1991 a gasit pe teritoriile celor trei state baltice circa 130.000 de rusi - proportie masiva in Estonia (30,3%) si Letonia (34%), mai putin semnificativa in Lituania (9,4%). Dar asta nu a fost un obstacol. Eforturile pentru independenta si democratizare s-au facut cu ochii la trecut, iar cel mai bine redau aceasta viziune tocmai Constitutiile adoptate.
Jur pe Constitutie!
Preambulul Constitutiei estone vorbeste, senin, despre "dreptul imprescriptibil la autodeterminare al natiunii proclamat in... 24 februarie 1918"! Cat despre fundamentele legitimitatii noii Constitutii, ele sunt plasate tot acolo: "poporul estonian a adoptat, pe baza primului articol din Constitutia intrata in vigoare in 1938, si prin Referendumul din 29 iunie 1992, urmatoarea Constitutie".Letonia nici macar nu s-a sinchisit sa scrie un text nou. In mai 1990, Consiliul Suprem al tarii a trecut o rezolutie declarand ca independenta Letoniei, recunoscuta international in 1920, era de jure inca in vigoare si a proclamat suprematia legii letone asupra legii sovietice. Constitutia Republicii Letone a devenit, asadar, cea din 15 februarie 1922, la care au fost adaugate o serie de amendamente in 2002. Resorturile legitimitatii Lituaniei sunt aceleasi.
Adoptata prin referendum, la 25 octombrie 1992 si amendata la 30 martie 2003, Constitutia pune in prim-plan "natiunea lituaniana" si invoca statul lituanian constituit "cu secole in urma", "lupta seculara pentru independenta si libertate", "apararea spiritului national, a limbii natale, a alfabetului si a traditiilor".La toate acestea se pot adauga episoadele deja notorii. Disputa in jurul "memorialului Parnu" (un soldat estonian imbracat in uniforma SS si cu arma indreptata spre Rusia), cazul "soldatului de bronz" (de pe care s-a curatat expresia "eliberatorii sovietici") sau legislatia privind naturalizarea. In Letonia, prin legea din 1994, cetatenia era conditionata de teste de limba si istorie. La fel au stat lucrurile si in Estonia. Lituania, care nu avea problema unei minoritati rusesti numeroase, a acordat automat cetatenia tuturor locuitorilor ei.
Trecutul care legitimeaza si misca istoria
Chiar daca nerostit, unul dintre factorii care au asigurat succesul tranzitiei statelor baltice acesta a fost: o angajare extraordinara in proiect si a carei combustie a fost intoarcerea fecunda spre trecutul anterior ocupatiei, perceputa ca deviatie, ca deraiere istorica. De aici tentatia de a te intoarce acolo de unde ai deraiat, tocmai pentru a putea relua drumul cel bun. Iar punctul acela la care trebuia sa te intorci a fost, pentru baltici, intervalul interbelic.Viziunea din spatele demersului politic este deci una esentialista (obiectivista) asupra natiunii, valoare sacrosanta, perena, primordiala si singura capabila sa confere legitimitate. De aici fundamentarea "noilor" Constitutii pe cele anterioare, elaborate in singurele momente in care natiunea s-a putut exprima liber. Daca ar putea fi redus la esente, aici ar trebui cautat secretul succesului celor trei state baltice. Restul este eveniment istoric.
Reteta baltica versus reteta moldoveneasca
Daca ar fi sa urmaresti in aceasta cheie declaratiile oficialilor baltici in R. Moldova, mai ales dupa 2001 incoace, ramai melancolic. Nu numai ca sfaturile acestora nu aduc, ca si viziune, cu cele din propriile tari, dar, deseori, sunt tocmai pe dos. Combustia istorica si esentialista care a generat succesul lor este, nu o data, pusa intre paranteze in mesajele transmise in stanga Prutului. Aici, pare-se, anii de ocupatia sovietica trebuie tolerati si contabilizati in proiectul politic. Aici polietnicismul este incurajat, in ciuda evidentelor de pe teren, covarsitoare in favoarea majoritatii autohtone. Aici ceea ce a fost inainte de ocupatia sovietica este aproape tabu, iar viziunea subiectivista asupra natiunii este instituita ca valoare suprema. Nimanui nu ii trece prin minte sa acuze cumva si vreodata reprezentantii baltici despre esecurile R. Moldova in tranzitia ei nesfarsita. Doar ca surprinde diferenta frapanta de abordare. Si nu poti sa te abtii si sa nu spui ca, indiferent ceea ce sugereaza, incurajeaza sau resping prietenii nostri baltici in R. Moldova, un lucru este incontestabil. Ei sunt cei care, la ei acasa, au procedat corect! Caci daca ar fi facut asa cum se face acum in R. Moldova, poate ca astazi, in Estonia, Letonia sau Lituania, cei mai "de incredere" politicieni ar fi fost Vladimir Putin si Dmitri Medvedev, populatia ar fi crezut ca Moscova a avut dreptate in criza georgiana, iar partenerul strategic al lor ar trebui sa fie... Rusia.Adica ceea ce cred astazi cetatenii R. Moldova multiculturale si care nu vorbeste - Fereasca Dumnezeu! - despre trecutul ei interbelic.
#4588
Da, Gummy Bear, nici noi romanii nu avem amintiri placute despre basarabeni. Romania a gresit cand a permis Basarabiei sa intre in componenta sa. Trebuia sa va lase sub rusi sa suportati si voi holodomorul ucrainean. Macar si pentru acest fapt si voi basarabenii ingrati ar trebui sa multumiti Romaniei.
Ma intriga faptul ca basarabenii, care posteaza cu tupeu, in toate esecurile din politica lor vad un singur vinovat, Romania.Dar, oare, sunt ei adevarati basarabeni!?
Corleone, nu vei schimba trecutul.."trebuia" "sa fi fost" sunt de prisos.
iar tu mai bine ai multumi celor care acum 19 ani si-au dat viata pentru libertatea ta.
iar tu mai bine ai multumi celor care acum 19 ani si-au dat viata pentru libertatea ta.
multe lucruri nu le stim...istoria nu a fost exact asa cum scrie in cartile de istorie...dar timp de 22 de ani(1918-1940) am avut acelasi nume,constitutie si rege...a fost o sansa in 1991 ca romania sa devina monarhie iarasi si basarabia sa se alipeasca tarii...cu cat trece timpul cu atat cred ca acest lucru este practic imposibil...cine sa lupte acum?...o mana de oameni care au ramas nostalgici dupa vremea cand ion ratiu,iuliu maniu si nicolae titulescu erau adevarati oameni politici...ce e de facut oameni buni?...e mult de munca si putine sanse de a razbi...
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}