Victor Osipov, ministrul Reintegrarii din Republica Moldova a declarat intr-un interviu pentru ziuaveche.ro ca problema transnistreana nu va putea fi rezolvata decat prin negocieri transparente, cu participarea tuturor celor implicati. Problema transnistreana nu reprezinta o piedica in calea integrarii europene, iar conflictul ruso-georgian a marcat profund toate conflictele inghetate din regiune, a mai declarat Victor Osipov.

Cum evolueaza negocierile in formatul 5 plus 2 de cand a inceput guvernarea AIE?

In pofida unor speculatii ale celor care azi sunt opozitie in Republica Moldova cum ca noua guvernare, datorita profilului politic, convingerilor, doctrinelor, va fi incapabila sa promoveze actiuni politice de solutionare a conflictului transnistrean eu cred ca per ansamblu se poate spune ca noi am actionat in confromitate cu prioritatea guvernului. Una dintre cele cinci prioritati ale guvernului este reintegrarea tarii. Noi am actionat eficient si pe toate planurile reactivand aceste procese. Daca intrebarea se refera la formatul 5 plus 2 trebuie sa trecem in revista cateva repere. Din martie 2006 participantii la acest format se reunesc doar informal. In 2009 in general comunicarea in format ca si alte instrumente practic au fost stopate din cauza evenimentelor politice din Moldova. Prima sarcina a noastra a fost sa reactivam toate aceste instrumente; 5 plus 2 a fost primul, la 7 noiembrie am avut prima reuniune in acest format la Viena. Pentru noi acest format este singurul in care credem ca putem identifica o solutie politica. Este cunoscut ca se vehiculeaza si alte posibile variante, chiar s-au incercat anterior luari de pozitie in formate restranse, care excludeau alti participanti la proces, ceea ce este inacceptabil. Problema transnistreana, desi este una interna a Republicii Moldova afecteaza la modul cel mai direct securitatea in regiunea de sud est a Europei si reprezinta o problema a conflictelor inghetate la nivel regional si mondial. Noi consideram ca trebuie sa fie tratata in contextul intereselor de securitate europeana. Formatul, care nu e unul ideal, este rezultatul evolutiilor si schimbarilor care au avut loc in aceasta combinatie de negociatori – totusi reprezinta cea mai echilibrata dintre formulele de pana acum si cel mai important este formula acceptata de toate partile. Perfectionarea ei ar fi posibila daca toate partile vor accepta. Nu este un secret faptul ca autoritatile de la Chisinau considera ca rolul Uniunii Europene si al Statelor Unite trebuie sa creasca in procesul de reglementare a conflictului transnistrean, lucru pe care l-am fixat in programul de activitate al guvernului si pe care l-am discutat in cursul unor vizite la Bruxelles si Washington. Acest fapt nu inseamna schimbarea statutului in formatul 5 plus 2, unde UE si SUA sunt doar observatori. UE si SUA au o sumedenie de posibilitati si instrumente prin intermediul carora pot juca un rol din ce in ce mai important. Procesul de reintegrare al Republicii Moldova este ceva mai larg decat procesul solutiei politice, care este doar o parte a procesului de reintegrare si implica necesitatea de a reface si dezvolta contactele dintre malurile drept si stang ale Nistrului. Cooperarea societatii, a populatiei...

Anii trecuti erau tot felul de astfel de probleme, de exemplu cu inmatricularea masinilor...

Problemele n-au disparut si tocmai asta am in vedere: nu putem sa ne cramponam de procesul de solutionare politica dand uitarii faptul ca exista o sumedenie de probleme cotidiene, unele foarte mari. Ati pomenit transporturile si vehiculele, este o problema si inca nu am ajuns la o solutie, exista un status quo, se accepta cu multa indulgenta circulatia pe teriotoriul Republicii Moldova a vehiculelor inmatriculate in regiunea transnistreana, insa atunci cand vorbim de iesirea din Republica Moldova deja este o problema pentru ei. Avem si in alte sectoare, de exemplu problema comunicatiilor telefonice, a telefoniei fixe in primul rand, care este intrerupta si creaza incomoditati enorme populatiei deoarece aici sunt multe familii impartite pe ambele maluri. Comunicatiile sunt o conditie sine qua non a societatii moderne. Caile ferate, problema scolilor de pe malul stang subordonate Ministerului Educatiei de la Chişinău si cunoastem toti conflictul scolilor si faptul ca de atunci situatia lor ramane neschimbata. Asa cum au gasit niste solutii temporare, aceste solutii sunt temporare de sase ani de zile, ceea ce este anormal. Si multe, multe alte chestiuni. Aceasta prioritate a solutionarii problemelor din regiune ar trebui sa fie o preocupare primordiala si eu cred ca implicit un element al reintegrarii pentru ca doar impreuna avem sanse sa atragem solutii, inclusiv financiare pentru proiecte comune.

La nivelul acesta al cooperarii sociale intre cele doua maluri ale Nistrului vreau sa va intreb daca cei de la Chisinau ii lasa de fiecare data pe cei de la Tiraspol sa castige campionatul de fotbal?

Cei de la Sherif Tiraspol au avut si antrenori din Romania. Sunt un club in care se investeste, atrag si antrenori si jucatori de calitate, au o infrastructura dezvoltata, cea mai buna din Republica Moldova la momentul de fata, pentru ca in dreapta Nistrului o astfel de investitie nu s-a facut. Aceasta este legea sportului, nu inseamna ca cineva le doneaza titlul de campioni. Echipele lupta pentru acest titlu si Sherif castiga. Vreau sa va spun ca sportul este unul din domeniile in care Republica Moldova este integra. Campionatul de fotbal al Republicii Moldova include echipele din stanga Nistrului si este o dovada ca nu exista un conflict real si ca nu exista bariere atunci cand sunt respectate regulile jocului.

Cum credeti ca afecteaza chestiunea transnistreana procesul de integrare in UE?

Problema transnistreana afecteaza situatia generala a Republicii Moldova in toata complexitatea ei, si relatile noastre externe, activitatile noastre diplomatice printre care principala este integrarea europeana, in contextul discutiilor, negocierilor problema transnistreana este pe agenda si i se acorda un loc aparte. Eu sunt multumit de faptul ca in cadrul acestor discutii apar abordari comune ale UE si Republicii Moldova orientate spre reintegrarea noastra teritoriala, iar UE in ultima perioada isi sporeste contributia inclusiv financiara la acele proiecte de dezvoltare despre care v-am vorbit anterior. Pentru anul trecut a fost alocata o transa de 1,6 milioane euro, pentru anul in curs o transa de 2 mil euro, s-a stabilit un principiu conform caruia pana la 15% din asistenta oferita de Comisia Europeana poate fi utilizata pentru proiecte in raioanele de est. Din acest punct de vedere exista o intelegere comuna si o conjugare a eforturilor. Nu vorbim de faptul ca UE ar descalifica Republica Moldova din cauza ca are aceasta problema transnistreana, ci dimpotriva realmente putem urmari faptul ca UE isi amplifica asistenta acordata Republicii Moldova.

Au aparut idei care sustin o abandonare a Transnistriei in favoarea aderarii la UE?

N-au aparut, ele de fapt n-au disparut niciodata. Tot timpul au existat abandonisti, oameni cu ideea: hai sa scapam de unii, sa aruncam balastul ca sa ne fie noua mai usor! Vreau sa va spun ca este o pozitie totalmente straina de pozitia autoritatilor moldovenesti, noi nu suntem in favoarea abandonarii nici a teritoriilor si cu atat mai mult a populatiei pe care le avem in stanga Nistrului. Consideram ca nu avem dreptul la asa ceva, reprezentam conducerea Republicii Moldova si trebuie sa avem grija de toti cetatenii nostri. Este o cale gresita si nicaieri la modul oficial nu se pune astfel problema. Si n-ar fi corect: ce facem noi cu cei peste 330.000 de cetateni cu acte în regulă ai Republicii Moldova din stanga Nistrului? Ii lasam, ii daruim altcuiva? S-au mai intamplat in istorie asemenea cazuri si nu cred ca ele au avut o dezvoltare fericita, nici pentru teritorii, nici pentru popor. De aceea, noi care am avut de pierdut foarte mult de-a lungul istoriei sub acest aspect trebuie sa respectam principiul frontierelor recunoscute in situatia actuala in aceasta parte a Europei si sa continuam lucrul pentru a extinde controlul constitutional al Republicii Moldova asupra regiunii din stanga Nistrului. Cum se va intampla si cand depinde de calitatea, conditiile, premizele si rezultatele negocierilor. Dar vom avea suficienta rabdare, tenacitate si inteligenta pentru ca sa ne atingem acest obiectiv.

Exista vreo posibilitate a reactivarii a memorandumului Kozak sau a altei variante care sa cuprinda federalizarea Republicii Moldova?

Eu vreau sa va atrag atentia asupra modului in care este formulata prioritatea numarul unu a Guvernului Republicii Moldova: identificarea unei solutii viabile pentru solutionarea conflictului transnistrean. Adica solutia urmeaza sa fie identificata in procesul negocierilor, nu scrisa undeva prin cancelarii sau birouri, sau la intalniri obscure si prezentate asa cum au mai fost unele, intr-o buna dimineata, socand societatea. Doar o solutie negociata transparent va putea fi viabila pentru ca va avea agrementul partilor participante la negocieri. Au existat o serie intreaga de proiecte, toata lumea isi aminteste mai frecvent memorandumul Kozak, dar au fost si altele, insa ele au ignorat aceasta conditie a negocierii transparente in formatul care este dedicat acestui scop. Va atrag atentia ca nici unul din acele proiecte nu a fost acceptat. Noi nu vorbim acum despre proiectele trecutului, noi lucram pentru un proiect al viitorului.

Ce influenta a avut conflictul ruso-georgian asupra negocierilor transnistrene?

Conflictul ruso-georgian a marcat profund toate relatiile care sunt in jurul conflictelor inghetate. In plan mai general el a afectat si aspectele legate de controlul armelor conventionale. In acest domeniu exista dispute si procese de negocieri pentru a stabili noi aranjamente internationale acceptate de toate partile. Dar, ca sa revin la negocierile noastre, a avut un impact, desi nu intotdeauna este foarte evident. Comportamentul in cadrul sedintelor formatului 5 plus 2 nu a suferit modificari, iar regiunea transnistreana este in continuare una nerecunoscuta, dupa cum se stie.