![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (2)
Tipăreşte
Sus
Cine deconteaza esecul relatiei Bucuresti - Chisinau?
adăugat 03 decembrie 2008, 11:40, la Opinii / Editoriale
In Europa, cu Putin!Datele ultimului sondaj de opinie publicat la Chisinau (BOP, septembrie - octombrie 2008) ne ofera cateva date deconcertante in ceea ce priveste viziunea populatiei fata de o serie de evolutii geopolitice.
In primul rand, liderii Federatiei Ruse se mentin in topul celor mai "de incredere" politicieni: conduce detasat Vladimir Putin (77%), urmat de Dmitrii Medvedev (61,1%). Abia pe locul al treilea - la peste 30% de primul clasat! - se gaseste presedintele Vladimir Voronin (46,8%). Rusia are dreptate si in criza georgiana: 33% dintre cei intervievati cred ca recunoasterea unilaterala a independentei Osetiei de Sud si a Abhaziei a fost o "decizie corecta", pe cand doar 17,7% cred ca "a fost incorecta", iar circa 40,3% nu se exprima in aceasta chestiune.
In ceea ce priveste vinovatii in declansarea conflictului din august 2008, cei mai multi respondenti o identifica pe Georgia (33%), urmata de Rusia (22,3%), SUA (12,5%). NATO este si el prezent in clasament cu un scor de 4,3%. Insumate, Georgia, SUA si NATO ating circa 40% din proportia "vinovatilor", in conditiile in care 37% nu raspund la intrebare. In perceptia publica, relatiile R. Moldova sunt cele mai bune cu Federatia Rusa (68,3%), urmata de Ucraina (62,4%) si UE (53,6%), iar partenerul strategic al R. Moldova ar trebuie sa fie... Rusia (49,6%), urmata, la distanta, de UE (19,6%) si Romania (19,1%). Asta in conditiile in care circa 70% din populatie vrea in... Uniunea Europeana!
Cum s-a ajuns aici?
A fost odata o Revolutie Oranj...
Totul a inceput dupa respingerea faimosului Memorandum Kozak (noiembrie 2003), cand Partidul Comunistilor din R. Moldova (de guvernamant) basculeaza surprinzator spre Vest, iar liderul comunist devine - in lipsa altora? - favoritul numarul unu al schemelor politice occidentale. "Cromatica" geopolitica a spatiului - oranj, trandafirie etc. - l-a acreditat in cele din urma pe presedintele Voronin, fost adept al Uniunii statale Rusia-Belarus-R. Moldova si stavila tancurilor NATO care ar fi vrut sa ajunga in padurile de la Breansk, drept un partener acceptabil.
Declaratiile pro-UE au inceput sa curga precum vinul in pocale. Un singur lucru nu a putut lepada cu nici un chip presedintele Voronin din comportamentele pre-"oranj": fobia fata de Bucuresti si de tot ceea ce inseamna sau ar putea insemna o Romanie activa in mentalul colectiv al celor din stanga Prutului (asa cum s-a petrecut cu ocazia alegerilor locale din 2007, care l-au propulsat pe tanarul Dorin Chirtoaca primar al Chisinaului).
De aici particularitatea proiectului european al R. Moldova dupa 2005, fundamentat, paradoxal, pe un proiect (anti)identitar.
Sa vedem cum.
Spre Vest, fara Bucuresti?
In anii 90, doua erau, in esenta, posibilitatile de evolutie ale R. Moldova: spre Est, alaturi de Rusia, si spre Vest, alaturi de Romania. Dincolo de nuante, cam asa arata meniu-ul geopolitic care se afla la dispozitia Chisinaului atunci. Dupa 2007, odata cu integrarea europeana a Romaniei, ceea ce exista in nuce in anumite minti politice de la Chisinau (si nu numai), devine proiect. Iar cele doua optiuni s-au transformat, treptat, in trei. A aparut o a treia cale, care ar putea fi rezumata astfel: spre Vest, fara Romania (si, daca se poate, impotriva ei).
Astazi, aceasta optiune pare ca a devenit axioma a politicii externe a Chisinaului, in pofida faptului ca populatia crede, conform sondajelor, ca Romania ar trebui sa fie principalul partener al R. Moldova pentru integrarea europeana.
Mai mult. Pe fondul retragerii discrete, si nu prea, a Bucurestiului din dosarul R. Moldova pe plan international - si asta nu de azi, de ieri - se pare ca aceasta "a treia cale" este imbratisata din ce in ce mai pregnant si de anumite canale ale diplomatiei occidentale, cu influenta la nivelul deciziei. Consecinta: Chisinaul a gasit un tap ispasitor pentru esecurile interne si si-a exhibat, indecent si nesanctionat, fobiile anti-Bucuresti pe toate canalele (de la declaratii publice la scrisori prezidentiale catre statele UE).
Care sunt efectele pe teren?
A doua Armata a XIV-a sau "soft power"-ul Moscovei in R. Moldova
Efectele principale ale retragerii Romaniei din proiectul R. Moldova sunt doua, inextricabil legate. Prima tine de resurectia limbii ruse in spatiul public. Cei care au lasat nesanctionata eliminarea TVR1 de pe reteaua nationala a R. Moldova - singura televiziune cu acoperire nationala si mesaj european din stanga Prutului - au gresit major. Caci, in locul ei, nu au venit televiziuni unguresti, poloneze sau lituaniene, ci au fost create conditiile pentru o influenta si mai consistenta a televiziunii rusesti. In sine, asta nu ar fi rau, daca limba si axiologia rusa nu ar avea acolo si functii geopolitice.
Dupa cum indica si sondajul deja convocat, televiziunile domina totul in ceea ce priveste sursele de informare ale populatiei, dar, intre ele, cele care domina sunt televiziunile rusesti (Prime TV / ORT - 64%) sau cele pro-guvernamentale, fie de stat (Moldova 1 - 53,4%) sau private (NIT - 18,5%). Mai intra in calcul si alte doua televiziuni, tot moscovite (TV7 -10,6% si STS - 5%). Singura televiziune clasata si care iese din serie ramane PRO TV Chisinau (22,9%), nu intamplator, vanata acum de autoritati la o luna pana la expirarea licentei (21 decembrie 2008).
De aici si a doua consecinta. Conectarea abundenta a spatiului public din R. Moldova la Rusia evidentiaza existenta unui fenomen pe care occidentalii nu vor sa il conceada. Dar ar trebui! Nu doar UE exercita "soft power" (atractivitate, seductie, fenomene de imitatie etc.) in R. Moldova, ci si... Rusia. De la modelul politic ("liderul in tot si toate"), limba si stilul de afaceri (ostentativ, consumerist, violent), nostalgii cultural-artistice si pana la clasamentele muzicale sau accentul prezentatorilor ("t"-ul acela atat de inconfundabil al prezentatorilor moldoveni de la postul rusesc MUZ TV), Moscova este bine instalata in R. Moldova. Si nu doar prin Armata a XIV-a!
Dominata mediatic de Rusia sau de posturi TV obediente Moscovei (Moldova 1 a livrat sistematic pozitia ruseasca in conflictul din Georgia) populatia nu poate raspunde decat ceea ce a raspuns in sondajul invocat la inceput. Europa a pierdut o batalie.
Ce e de facut?
Ceva trebuie schimbat acolo - si trebuie inceput cu premisele abordarii dosarului R. Moldova. Punctul de plecare al oricarei schimbari este reconfigurarea si europenizarea spatiului public din R. Moldova.
Si aici Romania europeana are, concomitent, o sansa si o responsabilitate. Pana una alta, singurele repere europene in mentalul colectiv dincolo de Prut si care pot concura cu cele rusesti sunt presedintele roman Basescu (40,2% in increderea populatiei) si Romania ca partener principal pentru integrare europeana (42,2%) - prima clasata si mult dincolo de alte state europene (urmatoarea clasata, Bulgaria, are... 2,2%).
De ce le dispretuim?
Pana la sedinte comune de guvern Bucuresti - Chisinau mai este ceva vreme. Dar de la spatiul public trebuie pornit si asta trebuie sa spuna Bucurestiul partenerilor euroatlantici. Contracararea "soft-power"-ului rusesc este premisa oricarui proiect european de succes in R. Moldova. Dar, pentru ca sa o spuna sau sa o faca, Bucurestiul, el insusi, are nevoie de reforma institutionala si reconfigurari de viziune.
Este dispus sa o faca?
Schimbarea de echipa de la Washington, criza globala care afecteaza si (cu precadere) Rusia, dificultatile politico-economice din Ucraina, parlamentarele de pe ambele maluri ale Prutului - toate acestea indica o schimbare majora de context. Care nu e neaparat nefavorabila.
#4439
Totul v-a fi posibil dupa 2009
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}