Constantin Tănase: Prăbuşirea unui mit
adăugat 20 iulie 2008, 16:41, la Opinii / Editoriale
Cel mai frumos mit fundamental al moldovenilor, după cel al Mioriţei, este cel al unirii partidelor. Prin acest mit se explică şi se motivează totul, începând de la păcatul originar şi izgonirea din Eden şi terminând cu explozia preţurilor şi dosarele pierdute de RM la CEDO. Potrivi acestui mit, dacă e secetă, dacă poliţia rutieră ia mită, dacă la Consulatul României cresc cozile ş.a.m.d., de vină sunt partidele care nu vor să se unească.Memoria electoratului nostru este extrem de selectivă şi reţine numai cea ce i se pare plăcut şi frumos mirositor. Astfel, sunt date negrei uitări două uniri mari ale forţelor politice democratice: Convenţia Democrată din Moldova (CDM) şi Blocul Electoral "Moldova Noastră" (BMD). Constituindu-se ca alianţe preelectorale, ele au avut un destin postelectoral tragic: CDM a fost spartă de către Roşca, iar BMD - de către Diacov, Braghiş şi Serebrian. Lecţia acestor două alianţe a fost repede dată uitării şi o bună parte a electoratului continuă să sugă la ţâţa mitului "unirii partidelor" chiar şi după ce parlamentul a interzis prin lege crearea blocurilor preelectorale. Cei care au ştiinţă despre respectiva lege propun ca unirea partidelor să se facă şmechereşte, prin aşa-zisa listă comună. E clar din start că "lista comună" e o idee fantezistă, bună doar pentru a alimenta imaginaţia unor naivi. Mai există o variantă de "unire a partidelor" - fuziunile. Avem şi o anumită experienţă în domeniul dat - fuziunea "prin absorbţie" a PD cu PSL şi a PSDM cu PDSM. Acum, se pare, se discută varianta fuziunii PD cu PDSM. Orice s-ar spune, fuziunile sunt salutare.
Ce rămâne din mitul unirii partidelor în situaţia când alianţele preelectorale sunt interzise, "lista comună" este o utopie, iar fuziunile nu se pot produce în mod obiectiv? Rămâne ceea ce avem: un număr mare de partide care vor merge separat în alegerile din 2009. Bineînţeles, din motive cunoscute, liderii respectivelor partide nu pot recunoaşte în faţa electoratului acest adevăr şi trag de timp, cum şi cât pot. Declară că, chipurile, "merg negocieri", că "problema se discută", în realitate însă nu se face nimic. Fiecare partid îşi face jocul, împingându-le pe celelalte să facă primele declaraţii de "neunire".
Primul a spart gheaţa vicepreşedintele PL A. Şalaru care a dat clar de înţeles că PL va merge separat în alegeri. Astfel, "visul de aur" al electoratului romantic despre "unirea liberalilor" s-a risipit. După ce s-a fript în 2005, este greu de crezut că Urecheanu (AMN) va dori să se unească acum cu cineva. În situaţia creată, PDLM (V. Filat) nu are cu cine se uni şi e forţat să meargă şi el separat. Prin urmare, electoratul de centru-dreapta va împărţi voturile sale la trei partide - AMN, PLDM şi PL. În condiţiile unui prag electoral de şase la sută, partidele mici de pe centru-dreapta, pur şi simplu, nu au nicio şansă şi urmează să decidă ce vor face mai departe).
Aşadar, mitul unirii partidelor s-a prăbuşit. Opoziţia nu a reuşit să elaboreze un proiect politic comun. Rezultatele alegerilor din 2009 sunt previzibile. Singurul lucru care-l mai pot face acum aceste trei partide este să iniţieze un dialog civilizat între ele şi să-şi coordoneze acţiunile. Sau deja nici aceasta nu mai este posibil?
singura solutie e sa nu mai vina bani din-afara...si atunci crahul economic rezolva toate problemele...
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲