Pentru că îl imita ca un papagal pe Vladimir Putin, fostul preşedinte comunist, Vladimir Voronin, îşi dorea să aibă şi el la Chişinău nu numai o ”democraţie controlată”, precum cea din Rusia, ci şi un Hodorkovski personal. Acesta din urmă trebuia să fie arestat şi condamnat în a doua jumătate a anului 2009. Astfel, 2011 ar fi fost pentru el cel de-al treilea an de puşcărie.

În cazul revenirii comuniştilor la putere, lucrurile riscau să ia o întorsătură extrem de periculoasă. Deşi Wikileaks deocamdată dă puţină atenţie Republicii Moldova, de la un timp încoace ne parvin tot mai multe informaţii care atestă că PCRM, dacă izbutea în 2009 să găsească ”votul de aur”, ar fi umplut închisorile cu adversarii săi politici. Comuniştii puneau la cale o răfuială pe cinste pentru a-şi netezi drumul spre un regim de tip Lukaşenko.

Voronin încă în 2009 primise asigurări de la Dmitri Medvedev că Moscova va sprijini înăsprirea politicii interne a Chişinăului. Represaliile de după evenimentele de la 7 aprilie şi închiderea hotarului cu România au fost, de fapt, o repetiţie pentru instalarea unei dictaturi asiatice.

Toate aceste lucruri, de altfel, nu erau un mare secret. Despre intenţiile sale, de exemplu, Voronin le-a vorbit unor deputaţi din formaţiunile democratice pe care i-a convocat, în primăvara lui 2009, la Condriţa, ca să-i convingă să voteze candidatul comuniştilor la preşedinţie.

Recurgând la tactica biciului şi turtei dulci, fostul preşedinte le făcea acestora oferte generoase şi, în acelaşi timp, căuta să-i intimideze. De aceea, le dezvăluia cu sinceritate planurile sale pe termen scurt. Flutura, de exemplu, dosarul lui Vlad Filat şi le mărturisea că totul e pregătit pentru întemniţarea acestuia. Spunea că liderul PLDM va fi condamnat la 25 ani de detenţie şi va putrezi în puşcărie precum Hodorkovski. Totodată ameninţa cu suspendarea din funcţie a lui Dorin Chirtoacă, cu arestarea lui Serafim Urechean şi Mihai Ghimpu.

Astfel, prin decapitarea şi anihilarea opoziţiei urma să fie definitivat modelul Putin de verticală a puterii. Toate aceste arestări ar fi avut un caracter sistemic şi le-ar fi eclipsat pe cele din 2005-2007, când au fost închişi Pasat, Şarban şi mulţi alţii.

Dacă Voronin ar fi păşit pe acest drum al crimelor în lanţ, lucrurile nu s-ar fi oprit aici, bineînţeles. Republica Moldova ar fi avut nu numai un Mihail Hodorkoski al său, ci şi un Aleksandr Litvinenko, o Ana Politkovskaia etc.

Acum e clar că în ajun de an nou, când s-a format AIE-2, ne-a trecut glontele pe la tâmplă. Atâta timp cât luna trecută ghiceam ce fel de guvernare va fi la Chişinău, de stânga sau de dreapta, păream cu toţii nişte suporteri pătimaşi care ţin pumnii echipei favorite. În realitate însă situaţia noastră era mult mai dramatică. Nu eram microbişti, ci nişte condamnaţi fără vină în aşteptarea verdictului.

În cazul în care la Chişinău se instala la putere o coaliţie cu participarea comuniştilor, ne-am fi pomenit iar cu toţii într-o închisoare sub cerul liber. Voronin, neîndoios, s-ar fi revanşat pentru eşecul din iulie 2009. Spirit răzbunător, el l-ar fi întrecut pe Viktor Ianukovici care înfundă acum închisorile cu adepţii Iuliei Timoşenko şi instaurează în Ucraina un regim autoritarist.