Despre un conflict îngheţat, un meci geopolitic de hochei sau despre apropiata reîntâlnire dintre Filat şi Smirnov la Tiraspol

Este adevărat şi sigur. Filat va merge la Tiraspol, pentru a onora invitaţia lui Smirnov. Vladimir Vasilievici se va întâlni cu Igor Nikolaevici, în Transnistria, cel mai probabil la mijlocul lunii mai.

Vladimir Vasilievici merge la Igor Nikolaevici

Prezent recent la o dezbatere cu tema „Are Moldova un viitor în UE?”, organizată de Asociaţia Jurnaliştilor Europeni, secţiunea franceză (Association des Journalistes Européens, section France) în colaborare cu Centrul Presei Străine (Centre d’ Accueil de la Presse Etrangère) de la Paris, Vladimir Filat a confirmat că se va întâlni cu căpetenia separatistă Igor Smirnov.

Răspunzând unei întrebări formulate de jurnalişti (În ce condiţii aţi intra în contact direct cu aşa-zisul guvern de la Tiraspol?), Filat a declarat: „Transnistria... este evident, acest conflict urmează să fie rezolvat pe cale paşnică, cu participarea directă a partenerilor noştri externi. Componenta comunicare va trebui asociată componentei negociere. Ne place sau nu ne place, partea transnistreană este şi ea implicată în acest proces. A guverna nu înseamnă mereu a lua deciziile care ne convin, ci şi asumarea unor decizii mai complicate, care nu ne plac. Mie nu mi-a făcut plăcere să merg la Tiraspol trecând prin aşa-zisele puncte de control. Însă am folosit acest prilej de două ori pentru a merge la meciuri de fotbal şi a discuta. A discuta nu pentru a rezolva totul, ci de a rezolva probleme utile vieţii de zi cu zi: reluarea circulaţiei trenurilor spre Odesa, care trec prin Transnistria, reluarea trenurilor de marfă, rezolvarea acestei situaţii absurde care fac ca atunci când dai un telefon dincolo de Nistru să fii obligat să faci tot felul de prefixe internaţionale, să treci prin alte ţări. Pe 15 mai va începe însă Cupa premierului Republicii Moldova de hochei, la Tiraspol. Deci, se poate...” Da, se poate, de vreme ce premierului Filat îi plac atât de mult sporturile, cum le plac şi bandiţilor de la Tiraspol. Numai că, în cazul de faţă, aşa începe obişnuirea cu “Federaţia”. Mai la un meci de fotbal cu Smirnov şi Antiufeev, că doar avem o Federaţie Moldovenească de Fotbal, mai la un meci de hochei alături de aceeaşi gradaţi ruşi, că doar premierul ne proroceşte şi o Federaţie Moldovenească de Hochei, ca, până la urmă, să rămânem doar cu o “Federaţie Moldovenească”, pur şi simplu.

Smirnov şi Filat – piese ale aceluiaşi joc, văzuţi ca artizani ai federalizării noastre

Nu că am fi fost noi profeţi, dar am scris în FLUX, încă la 6 aprilie, că Filat, dincolo de cochetările cu presa cum că merge în Transnistria ca la el acasă, convenise telefonic cu Smirnov ca acesta să-i trimită o invitaţie „oficială” pe care o va onora. Jocurile au fost făcute dinainte de 5 aprilie, când E.T. Carpov a primit invitaţia din mâinile lui V.V. Iastrebceak. A mai venit şi faza cu lăudarea lui Vladimir Filat de către cetăţeanul rus Igor Smirnov, în cadrul întâlnirii din 8 aprilie cu ambasadorul propriei sale ţări, Valeri Kuzmin, în Republica Moldova.

Cei care au făcut aranjamentele sunt nişte prieteni mai vechi ai Republicii Moldova: prietenii noştri ruşi şi prietenii noştri germani. Asta se vede de la o poştă, dacă urmărim agenda oficialilor de la Moscova şi a celor de la Berlin. Şi cum Igor Nikolaevici Smirnov este favoritul Moscovei, Vladimir Vasilievici Filat este favoritul Berlinului. Fiecare dintre cei doi primeşte sugestiile amicale din capitala care l-a adoptat într-un fel sau altul. Vizitele domnului Filat la Berlin şi întâlnirile lui cu oficialii germani au cam aceeaşi regularitate ca şi cele ale lui Igor Smirnov la Moscova şi întâlnirile lui cu oficialii ruşi.

Ambasadorul Patricia Flor are recomandări în numele guvernului german…

Sursele noastre diplomatice de la Berlin şi de la Bruxelles confirmă că ruşii şi nemţii au ajuns la înţelegeri privind federalizarea Republicii Moldova, impunerea unei noi Constituţii, legalizarea prezenţei militare ruse, vetoul Tiraspolului asupra politicii externe şi de securitate a Chişinăului şi trecerea noului stat federal sub protectorat efectiv ruso-german. Pentru a spulbera impresia că ne-am lăsa luaţi de valul intuiţiilor de moment sau al frustrărilor istorice, vom arăta pentru cititorii noştri că o doamnă respectabilă, pe numele său Patricia Flor, în grad de Ambasador, responsabil pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală în cadrul Ministerului federal german al Afacerilor Externe, este unul dintre mai mulţii oficiali germani care s-au dedat, în ultimul timp, unor delicate, dar explicite şi insistente presiuni asupra Chişinăului, urmărind achiesarea de către acesta la proiectul ruso-german de federalizare a ţării noastre.

Doamna Ambasador Patricia Flor le-a sugerat reprezentanţilor oficiali ai Republicii Moldova să accepte câteva lucruri: 1. distanţarea (până la suspendare sau anulare) de legea din 2005 despre prevederile de bază ale statutului special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria); 2. înlocuirea actualei Constituţii care consacră caracterul unitar şi integru al statului cu alta, elaborată împreună cu Tiraspolul, care să consacre caracterul federal al statului; 3. debarasarea de „fobia federalismului” şi purcederea la procesul de federalizare efectivă a ţării noastre; 4. constituirea unui format de consultări moldo-germane în problematica transnistreană (după modelul consultărilor Moscovei cu Tiraspolul); 5. luarea în calcul, ca fiind plauzibil în accepţie germană, a unui format de negocieri directe 1+1 (Chişinău-Tiraspol).

Drept artizani ai federalizării sunt văzuţi, la Moscova şi la Berlin, anume Vladimir Filat şi Igor Smirnov.

Politică ruso-germană la unison

Faptul că Berlinul merge pe mâna Moscovei este evident. Scriam acum doi ani de zile în FLUX despre un caz asemănător cu cel al doamnei Ambasador Patricia Flor, caz produs tot la Ministerul federal de Externe de la Berlin şi la care am fost de faţă. Să ne împrospătăm acel caz în memorie: „Îmi amintesc aici, bunăoară, cu câtă îndârjire încerca să mă convingă acum câteva luni, la Ministerul de Externe de la Berlin, un înalt funcţionar al diplomaţiei germane că în Republica Moldova se vorbeşte „Moldauische Sprache” şi în nici un caz (horribile dictu!) Rumänische Sprache. Neamţul acesta, om instruit, de altfel, cunoştea adevărul, dar raţiuni geopolitice evidente îl reţineau să se manifeste cel puţin cu tact, compărând astfel, în ochii celor câţiva basarabeni ajunşi în biroul său, ca un adevărat urmaş al lui Joachim von Ribbentrop. „Trebuie să-i facem pe cei de la Moscova să-şi dorească în Moldova aceleaşi lucruri pe care şi le doreşte Uniunea Europeană (recte Germania)”, spunea acelaşi funcţionar german, ca să ne confirme concluzia că între Berlin şi Moscova ar mai fi posibile înţelegeri în privinţa noastră şi peste capul nostru. Am adus acest episod în atenţie întrucât, istoric vorbind, tocmai din cauza doririi aceloraşi lucruri la Berlin şi Moscova în privinţa noastră trăim până astăzi un frustrant sentiment al abandonării şi un acut sentiment al frontierei (ex-sovietice şi europene)”. Am evitat să indicăm până acum numele respectivului oficial german. O facem acum când vedem că presupunerile noastre despre înţelegerile ruso-germane în privinţa noastră se adeveresc. Acel funcţionar federal se numeşte Ernst Reichel şi deţinea funcţia de şef al Direcţiei Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova şi CSI în cadrul Ministerului federal de Externe, iar discuţia noastră a avut loc în decembrie 2008.

Domnul Ernst Reichel confirmă existenţa consensului ruso-german

Domnul Reichel ne-a transmis câteva idei privind ţara noastră. Apelând acum la notiţele luate cu acribie germană după expunerea domnului Reichel, găsim potrivit să redăm câteva dintre ele aici: 1. Germania va accepta ceea ce vor conveni părţile interesate (adică Tiraspolul şi Chişinăul); 2. Germania doreşte ca părţile aflate în conflict să vorbească direct între ele (formatul 1+1); 3. Înlocuirea trupelor ruse din Transnistria cu un contingent al Uniunii Europene este nerealistă; 4. Trupele ruse se vor retrage din Transnistria abia după soluţionarea definitivă a conflictului; 5. Medvedev doreşte o arhitectură comună de securitate cu UE; 6. Trebuie să ajungem (adică germanii trebuie să ajungă) la un anumit grad de încredere cu ruşii. 7. Republica Moldova trebuie să promoveze reformele pentru a fi mai atractivă pentru Transnistria.

Acest punct de vedere ne-a părut unul cât se poate de sincer, expus cu suficientă convingere personală, pe alocuri chiar apăsat.

Este adevărat că după acest mesaj îngrijorător de la Ministerul federal de Externe, am primit o serie de lămuriri, cu mult mai nuanţate, la Cancelaria federală. Directorul adjunct pentru Relaţii bilaterale, Christoph Israng, ne-a asigurat că Berlinul vede Transnistria ca parte a Republicii Moldova, a cărei integritate teritorială este în afara oricărei îndoieli. De asemenea, contrazicându-l pe reprezentantul Ministerului federal de Externe, Christoph Israng a opinat că Tiraspolul nu poate fi un partener egal şi valabil al Chişinăului şi că doar formatul 5+2 reprezintă cadrul valabil de negocieri. Domnul Christoph Israng a mai specificat că nu este treaba funcţionarilor germani să ne indice cum să ne numim limba în care vorbim, atâta doar că ambasadorul Republicii Moldova din acea vreme (actualul deputat PD, Igor Corman, preşedinte al Comisiei parlamentare pentru politică externă şi integrare europeană) foloseşte sintagma „limba moldovenească” şi insistă în corespondenţa cu autorităţile germane ca şi acestea să folosească doar această sintagmă. Am avut atunci impresia că se încearcă o scuză discretă şi o reparaţie a celor declarate cu o dezarmantă francheţe de directorul Ernst Reichel.

Ceea ce observăm este că punctul de vedere exprimat acum de doamna Ambasador Patricia Flor este, practic, identic cu cel expus acum mai bine de doi ani de către domnul director Ernst Reichel şi îl contrazice în mare parte pe cel formulat, ca scuză de moment, de către reprezentantul Cancelariei federale, Christoph Israng.

De ce nu-i convine Germaniei Constituţia şi legislaţia noastră?

Să revenim însă la fondul problemei. Aici se impun câteva întrebări. De ce doreşte şi ne cere răspicat Germania, la unison cu Rusia, o distanţare de Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), din 22 iulie 2005? De ce ni se sugerează chiar o posibilă anulare a ei? De ce nu le convine Berlinului şi Moscovei actuala Constituţie a Republicii Moldova?

Germania nu vrea ca armata şi serviciile secrete ruse să plece imediat din Republica Moldova

Oricât ar părea de neaşteptat şi şocant pentru unii, trebuie să recunoaştem că anume acesta este efectul urmărit sau scopul real pe care şi-l pune în faţă Berlinul când ne cere anularea actualei noastre Constituţii în favoarea uneia federale şi distanţarea până la suspendare şi anulare a Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005. Factorii de la Berlin, ca şi partenerii lor strategici de la Moscova, înţeleg că Legea din 22 iulie 2005 se sprijină pe Constituţia în vigoare şi se limitează la cadrul acesteia. Dacă ar fi implementată, Legea din 22 iulie 2005 ar conduce la „întărirea unităţii poporului, restabilirea integrităţii teritoriale a statului, crearea spaţiilor juridic, economic, de apărare, social, vamal, umanitar şi a altor spaţii unice, precum şi la asigurarea păcii civice, încrederii, înţelegerii reciproce şi concordiei în societate, stabilităţii, securităţii şi dezvoltării democratice a statului”, acestea fiind scopurile declarate ale legii.

Demilitarizare, demilitarizare, demilitarizare...

Apropiindu-ne de miezul problemei, vom observa ce anume provoacă alergia Berlinului (ca şi a Moscovei) faţă de Legea noastră din 22 iulie 2005. Este vorba de alineatul 2 al articolului 1 al respectivei legi, care prevede consecutivitatea paşilor procesului de reglementare a diferendului moldo-rus din Transnistria. Să vedem ce spune expres acest alineat: „(2) După îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărârea Parlamentului nr.117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate la Summitul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, şi după formarea, în Transnistria, a unui sistem al puterii alese în mod democratic, procesul de negocieri se desfăşoară pentru elaborarea în comun şi adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei”. Buba sau durerea de cap a Moscovei şi a Berlinului este anume aici. Legea noastră spune cât se poate de clar: mai întâi demilitarizare şi democratizare şi apoi acordarea de statut special. Pe când Moscova, susţinută deschis de Berlin, ar dori şi insistă să începem cu sfârşitul. Adică prin a negocia cu Smirnov un statut special înaintea evacuării armatei şi serviciilor ruseşti din regiune. Astfel încât noul statut special să poată fi invocat pentru menţinerea pe termen nelimitat în estul ţării noastre a armatei şi serviciilor secrete străine. Iată de ce Berlinul îl îndeamnă pe Vladimir Filat să se aibă de bine cu Smirnov, adică cu omul Moscovei, iar Moscova îşi îndeamnă protejatul, adică pe Igor Smirnov, să-l laude public pe Filat şi să-l tot invite la negocieri „oficiale” în zona de răsărit a ţării controlată de armata şi serviciile secrete ruse. Cine se îndoieşte de asta, ar face bine să citească cu multă luare aminte ultimele declaraţii oficiale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, pe marginea diferendului moldo-rus din Transnistria.

Vom aminti, de asemenea, că alineatele (2) şi 4 ale Legii din 22 iulie 205 mai prevăd, între altele, că: „Pregătirea şi desfăşurarea alegerilor în Consiliul Suprem al Transnistriei de legislatura I-a se vor face, cu acordul OSCE, de către Comisia Electorală Internaţională sub mandatul OSCE, cu monitorizarea Consiliului Europei şi în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Temei pentru desfăşurarea alegerilor libere şi democratice îl constituie realizarea condiţiilor privind democratizarea şi demilitarizarea Transnistriei, adoptate prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 117-XVI din 10 iunie 2005”, şi că: „Legea fundamentală a Transnistriei, modificările şi completările operate în ea nu pot contraveni Constituţiei Republicii Moldova”.

Condiţiile pe care Berlinul vrea să le anulăm

Este firesc să ne întrebăm, în acest context, care sunt condiţiile privind democratizarea şi demilitarizarea Transnistriei, adoptate prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 10 iunie 2005. Iată textul în vigoare: „Bazându-se pe această prevedere constituţională, precum şi fiind convins de interesul deosebit al comunităţii internaţionale pentru soluţionarea cât mai grabnică a conflictului transnistrean, Parlamentul Republicii Moldova stabileşte următoarele condiţii indispensabile pentru demilitarizarea zonei transnistrene:

1. Federaţia Rusă va încheia, până la sfârşitul anului 2005, retragerea şi lichidarea arsenalului militar rus, precum şi retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

2. Federaţia Rusă şi Republica Moldova vor recunoaşte faptul că unităţile militare, dislocate, în temeiul Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, în zona de securitate a Republicii Moldova, şi-au atins scopurile prevăzute, urmând să fie reduse treptat şi retrase în totalitate de pe teritoriul ţării până la 31 decembrie 2006. Concomitent, în termenul menţionat, în urma unui demers al Republicii Moldova către OSCE, se va realiza transformarea treptată şi deplină a operaţiunii de pacificare existente într-un mecanism internaţional de observatori militari şi civili, care va acţiona cu mandatul OSCE, Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 pierzându-şi actualitatea. Misiunea Internaţională de Observatori Militari şi Civili cu mandatul OSCE îşi va desfăşura activitatea în Republica Moldova până la reglementarea politică deplină a conflictului transnistrean.

3. Republica Moldova îşi asumă obligaţia să propună, în cadrul Programului NATO „Parteneriat pentru Pace”, şi să realizeze, prin intermediul Misiunii Internaţionale de Observatori Militari şi Civili în Moldova, dizolvarea formaţiunilor militare din zonă, casarea armamentului şi tehnicii militare, precum şi reabilitarea socială şi recalificarea persoanelor care fac parte din efectivul aşa-numitelor formaţiuni militare transnistrene.

4. La rândul său, după îndeplinirea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate, în cadrul Summitului OSCE de la Istanbul (1999), privind retragerea completă, neîntârziată şi transparentă a armatei şi a armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a contingentului şi armamentului care cad sub incidenţa Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, Parlamentul Republicii Moldova îşi exprimă disponibilitatea de a ratifica Tratatul adaptat cu privire la forţele armate convenţionale în Europa, care reprezintă un element fundamental al securităţii europene”.

Din cauza acestor prevederi Berlinul sprijină Rusia într-un demers şi un interes nelegitim, în loc să sprijine Republica Moldova într-un demers şi un interes legitim. Nu de alta, dar prietenii noştri de la Berlin lasă impresia că, după ei, Republica Moldova ar fi agresat Federaţia Rusă şi trebuie acum să cedeze ceea ce nu i-ar aparţine de drept. Ori lucrurile nu stau în realitate aşa, ci tocmai invers: Republica Moldova este victima agresiunii ruseşti, Moscova fiind obligată să se retragă în graniţele ei.

Constituţia, bat-o vina...

În plus, Constituţia Republicii Moldova deranjează prin faptul că interzice prezenţa armatelor străine în cuprinsul său. Articolul 11 (Republica Moldova, stat neutru) din Legea noastră fundamentală prevede: „1. Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. 2. Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Prietenii noştri germani, ca şi prietenii noştri ruşi înţeleg perfect că în condiţiile unei asemenea Constituţii, oricâtă autonomie li s-ar acorda localităţilor de peste Nistru, armata rusă nu are cum căpăta drept de staţionare aşa cum a obţinut în Ucraina (Crimeea), Armenia, Bielorusia, Azerbaidjan sau, bunăoară, în Kârgâzstan. De aceea, ni se sugerează aproape răspicat, nemţeşte, să ne luăm gândul de la actuala Constituţie şi să-l invităm pe cetăţeanul rus Igor Smirnov să ne facă alta, federală, aşa cum îi pofteşte lui inima şi interesul de serviciu (secret). Iată că mult discutata noastră neutralitate pe hârtie ne poate servi acum la ceva bun şi asta irită Moscova şi Berlinul în egală măsură.

Am fi aşteptat un alt mesaj de la Berlin

Am spus-o cu diverse ocazii şi o repetăm: diferendul moldo-rus din Transnistria nu este unul nici de natură etnică, nici lingvistică, nici religioasă, nici socială, ci unul eminamente geopolitic şi militar. Simpla retragere necondiţionată a trupelor militare şi a serviciilor secrete ruse din Republica Moldova, precum şi încetarea finanţării masive de către Kremlin a regimului marionetă de la Tiraspol ar lipsi diferendul de orice obiect, creând premise reale şi realiste pentru o reglementare definitivă, echitabilă şi durabilă a problemei. Regimul cetăţeanului rus Igor Smirnov este unul născut, finanţat şi protejat de Moscova, iar nemţii cunosc prea bine raţiunile geopolitice şi geoeconomice de care se conduc ruşii în sprijinirea separatismului din regiune.

Există prea mult loc pentru decepţie la Chişinău. Dacă doamna cancelar federal Angela Merkel le-ar fi cerut oficial măcar o dată partenerilor săi de la Moscova să înceteze finanţarea regimului banditesc de la Tiraspol şi să-şi onoreze obligaţiunile internaţionale de retragere a trupelor din ţara noastră, dacă acelaşi lucru l-ar fi auzit oficialii moldoveni din gura altor înalţi oficiali de la Berlin, am fi avut temei să credem că Germania nu are o agendă comună secretă cu Rusia împotriva Republicii Moldova. Aşa însă, e mai dificil să tratăm cu încredere sfaturile pe care, vădit interesat şi în complicitate cu Moscova, ni le dă Berlinul cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună.

Cupă cu capac, capac cu cupă

Subiectul va suscita un viu interes în perioada următoare, de aceea vom reveni, cu siguranţă, asupra lui în ediţiile viitoare. Până atunci însă, să nu ratăm meciul de hochei de la Tiraspol, acolo unde cupa premierului Filat îşi va găsi capacul unui bandit de lux ca Smirnov.

Post-scriprum: La încheierea ediţiei am primit ştirea că Ghenadi Nemirovski, director al Patinoarului „Snejinka” de la Tiraspol, a anunţat anularea competiţiei de hochei a echipelor de juniori pentru Cupa prim-ministrului Republicii Moldova. „Problema e că patinoarul nu corespunde parametrilor pentru desfăşurarea unor asemenea meciuri. S-a discutat ceva… Dar deocamdată nu am încheiat nici un contract… Despre faptul că vor veni aici nu mai ştiu care reprezentanţi ai statului nu s-a discutat. Competiţia nu va avea loc, întrucât noi ne situăm în afara politicii. Dacă se implică politica în competiţie, refuzăm să desfăşurăm această acţiune. Aceasta înseamnă că respectiva competiţie internaţională nu va avea loc”, a declarat Nemirovski pentru televiziunea de la Tiraspol.