Curs de Ştiinţe Politice cu vameşii moldoveni de la Sculeni
adăugat 17 iulie 2009, 11:25, la Opinii / Editoriale
În Republica Moldova lupta dintre partidele politice înscrise în cursa electorală devine tot mai interesantă, într-adevăr, interesantă pentru cei care au acces la diverse surse mass-media, dar oare ce înţeleg bătrâneii noştri? Situaţia devine tot mai confuză în condiţiile în care atacurile şi contrataacurile, strategiile ofensive şi defensive ale părţilor implicate în proces se extind şi se intensifică, depăşind graniţa dintre privat şi public.Dar nu am de gând să vă povestesc despre marketingul şi comunicarea politică a partidelor participante în alegeri, ci, mai degrabă, să vă relatez o istorioară amuzantă ce mi s-a întâmplat mie şi care este oarecum legată de perioada electorală.
Întotdeauna am avut tendinţa de a-mi cumpăra, colecta şi de a-mi păstra cursurile şi cărţile care îmi erau utile în perioada sesiunii, majoritatea fiind din domeniul ştiinţelor politice, astfel am ajuns să am o mica bibliotecă în camera de cămin. Însă în vara aceasta am fost nevoită să le împachetez şi să le iau cu mine acasă, în Republica Moldova, aşa că m-am ales cu două bagaje mari şi grele pline cu cărţi şi cursuri.
I-am înghesuit pe Aristotel, Platon, Strauss, Weber, Foucault în portbagaj şi am urcat fără grijă în autocar. Eram atât de fericită că merg acasă, o fericire copilărească pe care o simţim cu toţii atunci când ne gândim la îmbrăţişările părinţilor noştri.
M-am trezit la vama Sculeni, ofiţerii români de frontieră nu ne-au chinuit prea mult, ne-au salutat cu un ,,bună dimineaţa´´ politicos, verificându-ne actele. Însă de partea cealaltă, lucrurile nu au fost chiar atât de simple, după cum ne-am aşteptat, de altfel. Bagajele noastre au fost supuse unui control minuţios, până la mine nu a existat nici o problemă, dar venise şi rândul meu. Când văzuseră mulţimea de cărţi şi cursuri au devenit suspicioşi, îmi răsfoiseră fiecare carte pe care o aveam, dăduseră peste două exemplare ale Cărţii Albastre a Democraţiei, editată de Asociaţia Pro-Democraţia, ceea ce le-a atras atenţia la cartea respectivă au fost paginile în care erau listate figurile unor senatori şi deputaţi români, întrebându-mă evaziv ale cui sunt pozele şi bibliografiile.
Mi se întâmpla ceva nefiresc, în loc să mă îngrijorez, mie îmi venea să râd
După care văzuseră nişte cursuri schematice despre sisteme de partide, m-au rugat să le explic ce presupuneau acestea, iarăşi le-a atras atenţia Teoria Dreptăţii de J. Rawls. Zâmbetul cu care le răspundeam la întrebări îi făcea şi mai suspicioşi. Au urmat tipicile întrebări; la ce facultate sunt studentă, în ce zonă a României şi dacă am un act care să dovedească acest fapt, şi desigur, unde merg. Bine că aveam carnetul de student la mine, mi l-au răsfoit, m-au întrebat dacă sunt mulţumită de facultatea la care studiez, şi cel mai interesant e faptul că m-au întrebat dacă am de gând să mă implic în viaţa politică a Republicii Moldova. Le-am explicat, tot încercând să nu izbucnesc în râs, că nu încerc să fac propagandă cu Aristotel şi Platon. Mi-au zâmbit, spunându-mi că informaţiile pe care le deţin îmi sunt foarte folositoare pentru a da sfaturi partidelor politice, întrebându-mă dacă nu am de gând să fac acest lucru. Mi s-a părut exagerat interogatoriul lor şi foarte amuzant, dar mă simţeam şi mândră ca la 5 dimineaţa eu le explicam ofiţerilor ce mai e şi Teoria Dreptăţii şi ce înseamnă clivajele lui Lipset şi Rokkan. E o istorisire comică şi tragică totodată, sincer m-a pus pe gânduri, înspre ce mergem? Într-o ţară democrată, în mare parte, sarcina principală a ofiţerilor de frontieră este verificarea bagajelor, nu a minţilor sau a convingerilor, însă în Republica Moldova orice e posibil.
http://groups.yahoo.com/group/Free_Press_Romania/
Mai ales legate de admitere, cetatenie, etc...
Bravo organizatiilor care fac astfel de proiecte si incearca o cooperare cu ministerele educatiei, justitiei, etc in acest sens...
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲