Admiraţia lui Filat faţă de Putin sau complexul de inferioritate să-şi fi avut efectul asupra premierului nostru, căci la întâlnirea de la Sankt-Petersburg cu idolul său el pare să-şi fi pierdut capul, crezându-se, probabil, la întâlnirea cu Patriarhul Kiril.

Presa rusă scrie că premierul moldovean i-a adus în dar lui Putin o sticlă de coniac fabricat în 1946. „Acesta e anul de naştere a sanctităţii sale Patriarhul Kiril”, a precizat Filat, nitam-nisam. El a continuat, povestind că vara trecută a fost secetoasă, „dar în ziua sosirii Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii în republică a plouat, ceea ce a ajutat la salvarea recoltei de struguri”. Ce ar fi de comentat aici? Nici Zinaida Greceanâi nu ne-a făcut să ne simţim atât de jenant.

Mai putem înţelege că Mitropolitul Vladimir poate vorbi în faţa unor băbuţe credincioase despre „ploaia adusă de Patriarh”, e „domeniul” lor, dar care era sensul ca un premier să spună aceasta unui alt premier? Ce altceva, în afară de un elementar sentiment de linguşire, ar putea motiva această frază atât de „subtilă” a premierului RM? Şi dacă Patriarhul Rusiei aduce ploaie, de ce ne mai trebuie Dumnezeu?

Fiindcă veni vorba, anul 1946 a fost unul fatidic pentru moldoveni, e anul când a început foametea organizată în RSSM, reducându-i populaţia cu 200-300 de mii. În 1946-1947, din vina puterii sovietice, în satele basarabene s-a mâncat carne de om. Poate despre aceasta era cazul să i se amintească lui Putin? La Kremlin locuiau atunci alte persoane, dar succesorii lor ar putea să-şi ceară scuze pentru pierderile noastre. Poate chiar să plătească nişte despăgubiri, cum cer lituanienii, de exemplu.

Dar atunci când eşti complexat şi nu ai demnitate, îţi zboară din cap toate ideile şi spui... baliverne.