De ce deceniul doi din mileniul trei este aparte pentru români?
adăugat 04 ianuarie 2011, 14:07, la Opinii / Editoriale • Articol publicat de Alexandru Rîșneac
Deceniul în care am păşit de câteva zile este unul cu totul aparte pentru români. Şi voi explica de ce este cu totul aparte. În anul 2012 se vor face 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către Rusia, iar în anul 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire a poporului român, evenimente care, întocmai ca în mitologia populară, fac umbră şi lumină în destinul nostru.
Ca semnificaţie evenimentele sunt opuse şi evident sunt opuse şi consecinţele lor. În primul caz a fost o mare pierdere, iar în al doilea - un mare câştig pentru naţiunea română. Cel dintâi eveniment - răpirea Basarabiei în anul 1812 a fost reeditat în anul 1940 şi iată, drept rezultat, după mai multe virajuri istorice, care au pus în pericol identitatea populaţiei basarabene, avem azi statul Republica Moldova. Al doilea eveniment - Marea Unire de la 1918, nu şi-a cunoscut reeditarea, déjà graţie altor virajuri, chipurile, democratice şi nu se ştie de o va cunoaşte de acum încolo. Or, vom mai plânge mult în basma din cauză că nu am avut norocul, la momentul şi locul potrivit, de o parte şi de alta a Prutului, de stegari care ar fi putut să ne adune grămăjoară întro singură icoană, precum îşi dorea fiul fidel al poporului român, Grigore Vieru. Iar îndoielile că acest lucru se va putea întâmpla de acum înainte, din momentul pe care îl trăim, sunt pe faţă, cel puţin de partea stângă a Prutului.
Şi cum ar fi să crezi că ar putea să se întâmple, dacă Basarabia, azi Republica Moldova, este condusă de un demnitar care din punct de vedere ştiinţific vorbeşte limba română, iar din punct de vedere politic - limba moldovenească, iar un alt demnitar ne hrăneşte cu braşoave că în 25 de ani Republica Moldova va fi un proiect de succes, fără a fi nevoie să ne unim cu România, asigurând ambii şi în egală măsură viabilitatea politicii ruseşti, care ne-a despărţit prin forţă de neamul ce ne aparţine şi căruia îi aparţinem din voia lui Dumnezeu. Vizavi de acest lucru, nimeni dintre ei nu are frica că se angajează în construcţia unui edificiu fără de temelie, a unui stat fără de naţiune, precum spunea un analist american, inclusiv a unui stat fără de identitate, odată ce nu doreşti să-ţi recunoşti originile, să fii frate cu adevărul şi duşman cu minciuna. Mai mult ca atât, se lucrează de zor la conceptul de destin întors, precum spunea un poet că suntem, care ni se cultivă nouă, basarabenilor, zi de zi şi cu de la sine putere. Şi exemple pentru a ilustra acest lucru sunt destule. Ne vom opri, însă, la câteva, mai proaspete, întâmplate adineaori, ca să nu ne întristăm prea mult căutând în istoria, fie şi recentă, a Basarabiei.
Probabil, aţi sesizat, că orice a mişcat naţional prin părţile noastre, fie adevăr despre 28 iunie, fie despre calvarul puterii sovietice pe aici, fie despre armata rusă care mai ocupă teritorii basarabene, etc. a fost luat în furci, au fost puse tunuri cu fumigene atât de veşnica noastră "prietenă", Rusia, cât şi de conaţionalii noştri, de la putere evident, care au participat ca nişte mieluşei neînţărcaţi încă la spectacolul stupid, montat de serviciile secrete ruseşti. Să nu-şi fi dat ei seama că interesul Rusiei a fost să marginalizeze, să izoleze, să ridiculizeze orice suflă a demnitate naţională pe aici, a românism mai cu seamă!? Chiar şi pacient al spitalului de psihiatrie l-au făcut pe cel care a spus doar cine este, că mai mult nu a fost nici un chip, explicând cu multă cumpănire că fosta Alianţă pentru Integrare Europeană nu a avut ca obiectiv nici măcar punerea unor lucruri mai mici la locul lor, darmite Unirea cu România. E demn, însă, de o Dumă de stat să facă acest lucru, să-i dea în acelaşi timp frâu liber lui Voronin la scabrozităţi şi insulte publice nu doar în adresa celui care a pronunţat cu demnitate adevărul, dar şi în adresa celor care nu au avut puterea şi curajul s-o facă? Or, în loc să ia apărarea conaţionalului şi apoi colegului lor de guvernare, ei au încercat întrun mod stângaci şi jalnic "să dreagă", chipurile, "gafele" lui, fără a se asigura de nerespectul poate şi mai cras al fraţilor mai mari, care ne-au fost dintotdeauna ruşii. Dovadă e şantajul continuu cu exportul de vinuri şi chiar recent cu importul de gaze. Iată că, nu ne salvează nici fidelitatea lui Lupu, nici modelul Putin al lui Filat. Mai degrabă e de auzit din partea ruşilor consideraţie pentru Ghimpu decât pentru ceilalţi.
De ce spun, însă, aceste lucruri? Peste un an, în 2012, ne aşteaptă atât pe noi, cât şi pe România, aş zice un examen, o probă de demnitate, credinţă şi adevăr pentru neamul în care nu noi am decis să ne naştem. Un jurnalist de la Vocea Basarabiei chiar propunea un Proiect 2012 al tuturor românilor, fiindcă pe toţi ne priveşte viitorul naţiunii române. Şi e fără vină întrebarea: suntem pregătiţi în primul rând, noi, cei din stânga Prutului, să facem faţă acestui eveniment? Şi de ce noi, odată ce României i s-a răpit acest pământ? Şi iarăşi voi explica de ce cu ajutorul exemplelor. Suntem martori că din momentul în care a devenit Preşedinte al României, Traian Băsescu nu scapă nici o ocazie să ne asigure de dragostea şi ajutorul poporului român, să pună în discuţie subiectul Basarabia, împreună cu adepţii săi, pe masa demnitarilor europeni, chiar cu riscul de a nu fi înţeles întotdeauna de către ei. Cunoaştem cazul cu Preşedintele Franţei. Şi cu siguranţă va găsi o formulă adecvată şi pentru evenimentul din 2012.
Dar, noi, cei de aici, cei care încearcă să dea o identitate falsă acestei palme de pământ, o vom găsi? Şi de aici, ca o legitate, vin şi alte întrebări pe care avem dreptul să le adresăm: va fi anul 2012 o repetiţie pentru anul 2018, când cu o sută de ani în urmă vrerea românilor, binecuvântată de Dumnezeu, i-a adus pe toţi acasă? Cât de onorabil, dar mai cu seamă cât de drept vom şti să trecem cu toţii, şi de o parte şi de alta a Prutului, peste aceste evenimente? Şi ce putem face fiecare ca reeditarea anului 1918, fie chiar şi peste o sută de ani, să fie posibilă, demonstrând totodată că nu doar evenimentele tragice au capacitatea să se repete, ci şi evenimetele astrale care împlinesc destinul unui popor?
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲