Deja ne-am deprins să auzim că alegerile din Republica Moldova sunt de foarte mare importanţă. Oricare ar fi fost - locale sau generale – la noi se spune de fiecare dată că ele sunt cruciale. Şi cu adevărat aşa este. Cruciale când alegem deputaţii, cruciale când alegem consilieri sau primari. De ce, însă, o fi fiind în acest fel, nu ştiu dacă multă lume îşi pune întrebarea. Şi chiar de şi-o pune, de regulă, e prea târziu.

Sper să-mi daţi dreptate când voi zice că am trăit cu toţii momente când ne cruceam, la rândul nostru, că rezultatele alegerilor în care investeam enorme speranţe nu erau nici pe departe pe potriva aşteptărilor noastre. Ne buluceam la numărarea voturilor, scriam contestaţii, ne trăgeam de păr cu alţii, dar voturi mai multe nu aveau de unde să se ia. Astfel, de la 1990 încoace, nu o singură dată am fost nevoiţi să înghiţim găluşca, chiar dacă ne ieşea pe ochi de necaz.

Dar, care ar fi cauza acestor stări de lucruri, firesc e să ne întrebăm, mai cu seamă, că în 5 iunie trebuie să ne prezentăm din nou la un vot crucial şi cum am face să nu mai gustăm din amarul înfrângerilor nemeritate. Şi, desigur, nimic nou sub soare nu e când vom spune că trebuie mai întâi să ne prezentăm la vot. În cârje, în bastoane, în cărucioare, dar şi pe picioarele proprii, fiindcă de multe ori ne-au dus în altă parte decât la secţiile de vot. Să mergem la urne şi să punem ştampila pe numele omului care ne-ar aduce folos nouă şi celor de felul nostru.

Principalul e să nu greşim, mai ales că şi despre alegerile din 5 iunie se spune că sunt politice şi geopolitice, iar asta înseamnă să votăm pentru noi şi nu pentru străinii, care se simt ca acasă pe pământul nostru, încurcându-ne drumul pe care ar trebuie să mergem. Desigur, la ai noştri li se caută metehnele cu lupa, sunt filmaţi prin gaura cheii, li se umblă pe urme doar să-i discrediteze, doar să ne facă să ne dezicem de ei, dar nu-i momentul nici să-i credem, nici să ne punem soarta în pericol.

Până a ajunge la urnele de vot ar trebui să ne întrebăm: de ce oare toate tunurile s-au pus, nu doar a celor de pe aici, dar şi din Federaţia Rusă, asupra candidaţilor, care încearcă, prin felul lor de a fi, să ne redea fiinţa măcinată tot de ei? De ce se aruncă milioane pentru ziare clonate, pentru fabricarea a fel de fel de calomnii, care au un singur scop: să ne deruteze şi să ne încurce în mrejele vechi, de care atât de mult am vrut să scăpăm?

Am spus-o acum 20 ani, când Piaţa Marii Adunări Naţionale nu ne încăpea. De ce de tot atâţea ani, armata rusă, celei căreia i s-a cerut la nivel mondial, nu a părăsit teritoriile noastre, ţinând mereu înfiptă în coastele noastre securea şantajului? De ce? De ce? De ce? Şi sunt sigură că după atâtea întrebări, ne va fi foarte clar cum şi pentru cine să votăm. Doar aşa, chiar dacă precum se vede nu ne cuoaştem istoria, nu ştim cu toţii că la 1812 am fost rupţi de matca ţării şi că străinii ne-au croit un drum nefiresc al evoluţiei noastre.

Ei bine, dar am putut să greşim, acum 5, 10,15 ani, când informaţia mai era la cheremul mai marilor zilei, când se pecetluia cu 7 lacăte accesul la arhive, la adevărul istoric, dar nu o putem face acum, când Comisii de stat şi savanţi dintre savanţi ne spun că de 200 de ani am trăit un destin întors de la ceea ce suntem de milenii pe acest pământ, şi că chiar şi azi, după 200 de ani, mai suportăm consecinţele acestei mişeleşti rupturi de la matcă, cu toate ororile prin care a fost de trecut: ostracizare, deznaţionalizare, rusificare, inclusiv oroarea anului 1940, când doi călăi ai lumii ne-au băgat din nou cu forţa în iadul nedreptăţii.

Atunci, însă, nu ni s-a dat dreptul să votăm, nu aveam dreptul să alegem şi mare păcat ar fi ca azi, când de bine, de rău, avem aceste drepturi, să facem o altă alegere decât cea care ne-ar face dreptate şi ne-ar readuce pe drumul firesc al evoluţiei noastre, ca parte din evoluţia mult râvnitelor state europene. Azi, când stăm în faţă cu noi alegeri, cruciale precum li se spune, chiar nu avem dreptul să mai greşim, să ne-o facem cu mâna noastră şi apoi să ne întrebăm nedumeriţi de ce suntem atât de săraci, de ce nu avem demnitate, de ce soarta nu ne e prielnică şi frumoasă, aşa precum sunt ale altor popoare. Va trebui, în afară de aceasta, să ne întrebăm de ce, astăzi, acum, când se pare că suntem liberi, copiii conaţionalilor noştri continuă să ne părăsească, luând drumul unei altfel de străinii, dar supăraţi amarnic pe votul moşului şi mătuşii, iar mai nou şi al tinerilor cumpăraţi şi înrolaţi în coloana a cincea, care le închide calea spre normalitate.

De ce ne-ar condamna, autocondamnându-se, să ne uităm cu jind peste hotarul ţării din care ne tragem, dar şi al Europei din care facem parte, la viaţa tot mai prosperă de pe acolo, noi, rămânând, pentru că votăm crucial împotriva intereselor noastre, de partea întunecată a lucrurilor, îndepărtându-ne la fel de crucial de obiectivele majore ale unui destin naţional veşnic amânat.

Putem noi, odată şi odată, să nu ne-o facem cu mâna noastră, să conştientizăm că şi astăzi votul nostru ne poate elibera, dar ne poate şi subjuga, precum un lanţ pe gât, strânsoarea căruia depinde de ce vom alege la 5 iunie. Un viitor european sau o reîntoarcere înapoi, aşa precum s-a mai întâmplat, dar care niciodată nu ne-a mulţumit. Iată de ce, alegerile noastre poartă pe aici un caracter permanent crucial, deşi de noi depinde, să le dăm, precum e în toată lumea, un caracter normal şi să le interpretăm drept o şansă de a ne înbunătăţi traiul.