Un bărbat înalt şi robust, cu gesturi curgătoare şi chip serios, vorbeşte într-un talk-show televizat despre valori şi posibila configuraţie a puterii de la Chişinău. În paralel, pe un alt canal TV, o femeie stilată şi recent divorţată ne spune cum vede ea viitoarea sa căsnicie.

Parfumul de femeie

„Nu trebuie să ne grăbim cu împărţitul funcţiilor", declară bărbatul cu aer meditativ. „Nu acest lucru este prioritar. Ce facem cu sistemul democratic? Îl îmbunătăţim sau continuăm construcția autoritară? Înainte de a semna documentele de formare a unei alianţe, PDM vrea să se asigure că va exista un mecanism de echilibru al puterii - indiferent că va fi o coaliţie de centru-dreapta sau de centru-stânga".

„Nu trebuie să ne grăbim cu împărţitul averii", se adresează femeia pe un ton patetic, de pe celălalt canal, celor doi bărbaţi din faţa ei. „Este cinic să se procedeze astfel. Haideţi să vedem pe ce principii se bazează relaţia într-o familie, indiferent cine dintre voi va fi viitorul meu soţ"

Nu trebuie să vă spun eu cum se numeşte domnul care a vorbit despre politica moldovenească pe un ton dramatic şi cu un pronunţat accent muntenesc. L-aţi recunoscut, desigur. E liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, care duminică seara, într-o emisiune difuzată de canalul Prime, a ţinut să ne spună că rămâne indecis. Nu ştie deocamdată cu cine să intre în concubinaj politic. „Nu am să deschid parantezele. Foarte mult va depinde de retorica partenerilor de dialog".

Numele femeii de pe celălalt canal trebuie să vi-l dau însă. Este vorba de inegalabila actriţă rusă Vera Alentova care, la ora când Marian Lupu vorbea despre chinuitoarea sa alegere între stânga şi dreapta, între Occident şi Rusia, era protagonista unui spumos film artistic despre o femeie a cărei căsătorie eşuase. Deşi avea deja un nou amant cu care vroia să-şi refacă viaţa conjugală, ea nu era deloc convinsă că trebuie să se despartă definitiv de fostul soţ. De aceea, se întâlnea zilnic şi cu unul, şi cu celălalt, iar uneori cu ambii în acelaşi timp şi în acelaşi loc, încercând febril să se dumerească pe cine ar fi mai bine să parieze. Unul era frumos şi subţire, dar sărac. Altul părea o brută ordinară, dar era putred de bogat.

Câte-n lună şi-n stele

Ne pare foarte rău s-o spunem, dar Marian Lupu se comportă ca o femeie care nu este în stare nicidecum să aleagă între o relaţie pasională şi alta doar profitabilă. Între o căsnicie întemeiată pe dragoste şi alta înjghebată pe un calcul cinic. Sau poate că a aruncat zarurile deja, dar alimentează cu bună ştiinţă gelozia ambilor pretendenţi pentru a stoarce din rivalitatea lor cât mai multe foloase?

N-are decât, numai că n-ar trebui să ne ia de copii şi să ne vorbească despre valori şi principii. Pentru că e jenant, de bună seamă, să auzim că PDM optează pentru mai multă democraţie şi este împotriva „construcţiilor autoritare", cu toate acestea, negocierile cu PCRM „merg mai repede". Că este „mai greu cu partidele de dreapta".

Cum vine asta, domnule Lupu? Coaliţia cu Partidul Comuniştilor oferă şansa unei guvernări mai puţin autoritare şi mai apropiate de standardele occidentale de democraţie? Să fim serioşi! Că doar nu am picat cu toţii din lună.

Poligamia politicii naţionale

În realitate, dl Lupu vrea altceva. „Mai este şi o altă soluţie pentru alegerea şefului statului: o coaliţie largă", zicea el duminică la Prime. „Nu este exclus să nu existe partid de opoziţie, să participe toţi la actul de guvernare". Clar, nu?

Se pare că tentaţia poligamiei este irezistibilă în politica naţională. Asta îmi aminteşte de o altă admirabilă actriţă rusă, Natalia Kracikovskaia, care în filmul „Ivan Vasilievici meniaiet professiju", la întrebarea miliţianului: „cine dintre aceşti doi bărbaţi este soţul dumneavoastră?", răspunde prompt şi cu o sinceritate dezarmantă: „ambii!".

Scuzele mele celor care s-au apucat să citească acest articol crezând că va fi vorba despre femei. De fapt, vorba e despre bărbaţii neamului.