De ce Rusia recunoaşte AIE

adăugat 29 septembrie 2009, 08:52, la Opinii / Editoriale

Serghei Narîşkin (FOTO), şeful administraţiei prezidenţiale a Federaţiei Ruse, care, conform presei ruse a fost agent al KGB în străinătate, a ţinut să vină la Chişinău ca participant la “Forul intelectualităţii de creaţie a statelor-membre CSI”. După deschiderea forului respectiv, el a plecat, dedicându-şi ziua întreagă întâlnirilor cu noua conducere a RM şi cu liderul opoziţiei parlamentare, Vladimir Voronin.

De ce i-a trebuit lui Narîşkin să vină sub “acoperire”, nu ca trimis oficial al lui Medvedev este o enigmă. Kremlinul s-a gândit probabil că astfel gestul său va fi interpretat ca unul coincident, nu ca o implicare directă în procesul de transfer al puterii în RM.

Surprize, surprize

Oricum, trebuie să recunoaştem că decizia Moscovei de a trimite un sol la Chişinău în acest moment dificil, de tensiune maximă, a fost surprinzător pentru multă lume. E o surpriză plăcută pentru noua putere, care însă nu a părut surprinsă, şi nu tocmai plăcută pentru cea veche, care considera că deţine monopolul prieteniei cu Rusia. Kremlinul a intervenit tocmai în momentul când isteria antiGhimpu, antiAIE a ajuns la apogeu, când apărătorii neutralităţii RM şi adepţii menţinerii relaţiilor cu Rusia răguşiseră de-a binelea. Faptul că grosul presei ruse, nenumăraţi analişti şi politicieni au interpretat alegerea lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului drept un indiciu că RM s-a rupt definitiv de Rusia, luând cursul spre NATO şi reunirea cu România, nu pare să fi influenţat Kremlinul. Ceea ce demonstrează că Medvedev şi Putin erau informaţi mai bine decât presa privind programul şi intenţiile lui Ghimpu şi ale AIE în general. Să-i fi informat chiar reprezentanţii AIE?

“Sfârşitul lumii” se amână

Mesajul pe care l-a transmis Narîşkin opiniei publice din RM şi din Rusia e că 29 iulie nu e “sfârşitul lumii”, că noua putere de la Chişinău, inclusiv Mihai Ghimpu, nu este un monstru, cu AIE se poate discuta şi întreţine relaţii.

În drum spre casă, Narîşkin a acordat un interviu pentru programul “Vesti”, al telecanalului “Rossia”, în cadrul căruia a descris noua putere drept pragmatică, raţională, realistă interesată să consolideze societatea şi să menţină relaţiile cu Rusia. El a afirmat că a primit asigurări de la noua conducere că aceasta va consolida suveranitatea RM şi că nu are de gând să renunţe la neutralitatea prevăzută de Constituţie. Mai mult, dl Narîşkin s-a erijat în avocat al noii puteri de la Chişinău, spunând că declaraţiile unor reprezentanţi ai AIE, care au tulburat presa rusă, nu trebuie luate în serios, fiindcă au fost “conjuncturale”, destinate unei anumite categorii de alegători.

Efectul vizitei lui Narîşkin asupra comuniştilor şi simpatizanţilor lor a fost năucitor. Presa procomunistă a preferat să ignore vizita şi declaraţiile şefului administraţiei prezidenţiale ruse, şi e clar de ce. Faptul că Chişinăul nu a anulat summitul CSI, ba, dimpotrivă, s-a angajat, prin declaraţiile lui Ghimpu, apoi şi ale lui Filat, să-l organizeze cât se poate mai bine a simplificat misiunea lui Narîşkin.

Adevărata misiune a lui Narîşkin

Presa rusă a scris şi înainte şi după vizita lui Narîşkin la Chişinău că principalul scop al vizitei sale a fost să-l convingă pe Voronin să-l voteze pe Lupu în funcţia de preşedinte al RM. După întâlnirea cu Voronin, surse de la Kremlin au confirmat pentru “Kommersant” această informaţie. Referindu-se, în cadrul interviului menţionat, la întâlnirea cu liderul PCRM, Narîşkin a spus că Voronin, cu care se cunoaşte “de o anumită perioadă de timp”, este dispus spre “un dialog constructiv cu coaliţia (pe care nu a recunoscut-o până acum – n.n.), cu principalele partide politice… În această cheie s-a desfăşurat discuţia noastră.” “Suntem interesaţi de dialogul constructiv între diverse forţe politice din RM, suntem interesaţi şi de înţelegerea politică între ele, de aceasta va depinde şi nivelul de dezvoltare economică şi de colaborare între ţările noastre, inclusiv problemele acute pe care le cunoaşteţi”, a adăugat el.

În serviciul AIE?

Orice s-ar spune, Kremlinul a făcut un serviciu enorm AIE. De facto, Narîşkin a venit să le spună moldovenilor că nu trebuie să se teamă de AIE, că PCRM nu este singurul partid cu care Moscova e dispusă că conlucreze şi că, de acum înainte, ea va recunoaşte noua putere. Celor care iubesc Rusia nu le rămâne decât să procedeze la fel. E greu de crezut că Moscova a făcut asemenea servicii fără o înţelegere prealabilă cu liderii AIE. Deşi răsfăţaţi de atenţia Occidentului, ei aveau nevoie şi de gestul Moscovei, pentru a-l neutraliza pe Voronin şi a calma acea parte a populaţiei care se lăsa incitată de liderii PCRM.

În contextul vizitei lui Narîşkin, se poate spune că informaţia publicată de “Unimedia” precum că Lupu ar fi vizitat în secret Moscova capătă o confirmare indirectă. Cel mai probabil, Lupu a întreprins această vizită în înţelegere cu ceilalţi lideri ai AIE. Astfel se explică şi lipsa de reacţie a acestora la ştirea respectivă. Să fie vizita lui Narîşkin asul din mânecă pe care promiteau să-l scoată Filat, Ghimpu, Lupu şi Urechean? Dacă lucrul acesta e adevărat, nu putem decât aprecia perspicacitatea lor. E de presupus că şi Occidentul a fost informat în prealabil.

Ce câştigă Moscova?

Ce câştigă Moscova de la recunoaşterea AIE? În primul rând, îşi salvează reputaţia compromisă în faţa moldovenilor prin implicarea în alegerile din RM de partea comuniştilor. AIE a fost votat de majoritatea alegătorilor şi astfel Rusia are posibilitatea să demonstreze că nu o sperie relaţiile cu un preşedinte “naţionalist”, dacă pe acesta nu-l cheamă Saakaşvili sau Iuşcenko. De asemenea, ea obţine posibilitatea negocierii unor condiţii de divorţ onorabile. Este clar că RM se va mişca spre Occident, dar, cel puţin, nu va izbi uşa de perete în urma sa. Moscova va trebui să audă din nou despre necesitatea respectării angajamentului de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul RM, dar aceasta e suportabil pentru ea. A dovedit-o chiar Narîşkin.

Revenirea la firesc

E simtomatic faptul că, spre deosebire de vizita lui Narîşkin, vizita cu o zi mai înainte a lui Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei pentru politică externă a Senatului României, a fost privită ca una ce nu mai ridică probleme de interpretare. A fost o vizită obişnuită, firească.

Autor: Nicolae Negru
Sursa: www.jurnal.md