De ce sa vorbim cu rusii
adăugat 25 mai 2009, 21:07, la Interviu / Reportaj
usii au un cuvant greu de spus in ce priveste soarta Basarabiei. UE si SUA vor trage cu ochiul spre Kremlin inainte de a-si da cu parerea despre unirea cu Romania. Daca rusii se vor opune mai mult de forma, Washington si Bruxelles vor intoarce capul si ne vor scuti de predici corecte politic despre "inviolabilitatea frontierelor" si "stabilitate". In caz contrar, aceiasi profesori de democratie se vor inghesui care mai de care sa ne puna la colt.Dar rusii au inceput sa se indoiasca de faptul ca mai pot opri inevitabilul. Nu degeaba Kremlinul a testat pe piata, prin Stanislav Belkovski, propunerea de unire a Romaniei cu Basarabia, cu conditia recunoasterii independentei Transnistriei. Rusii s-au resemnat cu pierderea unor republici care pentru ei erau mai importante decat R. Moldova: Tarile Baltice, acele "ferestre spre mare" pentru care s-au luptat de secole, petroliferul Azerbaidjan sau marea Ucraina. Pe de alta parte, o relatie solida cu Romania ar putea cumva sa compenseze pentru rusi iesirea Basarabiei din sfera lor de influenta. Oricum, Voronin le pare si rusilor destul de dubios. Pana si ultranationalistul Jirinovski l-a condamnat si a exclus orice amestec al Romaniei in rascoala de la Chisinau.
Rusii trebuie insa ajutati sa renunte la Basarabia. Romania ar urma sa coboare tonul si sub nicio forma sa nu dea de inteles ca s-ar afla intr-un conflict direct cu Rusia, caci unirea ar putea fi interpretata astfel ca o infrangere pentru Kremlin. Iar Rusia, in cautarea maretiei de altadata, nu ar accepta in ruptul capului sa fie infranta de Romania. Afacerea trebuie prezentata ca o victorie a Rusiei, premiul constand in independenta Transnistriei. Putin ar putea sa se laude apoi cu cat a crescut prestigiul Rusiei in Europa si spatiul CSI pentru ca a rezolvat conflictul inghetat de pe Nistru.
De la Napoleon incoace, rusii sunt obsedati ca vor fi atacati dinspre vest. Din aceasta cauza, daca vom avea posibilitatea sa discutam serios cu ei subiectul Basarabia, trebuie sa le garantam ca teritoriul dintre Prut si Nistru nu va fi folosit pentru activitati antirusesti. Ar fi absurd sa te astepti ca rusii sa cedeze un teritoriu numai pentru a-l vedea transformat peste noapte intr-o baza ostila lor. Acesta este inca un motiv pentru care Bucurestiul ar trebui sa menajeze susceptibilitatile Rusiei prin limbajul folosit sau actiunile politico-diplomatice intreprinse.
Rusii reactioneaza rapid la stimuli exteriori. Cand Romania a respins declaratia de independenta a provinciei Kosovo, Rusia i-a adus multumiri publice chiar a doua zi. Romania ar trebui sa faca Rusiei un favor de importanta medie, fie in relatiile bilaterale, fie in arena internationala pentru a vedea ce se intampla. Daca rusii recepteaza pozitiv mesajul, merita continuat, pentru a se construi increderea.
Unirea cu Basarabia este cea mai importanta prioritate a Romaniei dupa aderarea la NATO si UE. Din aceasta cauza nu ne permitem sa inveninam relatia cu rusii de dragul intereselor altora. Bucurestiul a sustinut scutul american anti-racheta din Polonia si Cehia in pofida protestelor Rusiei. Ne-am legat degeaba la cap, din cauza ca scutul nici macar nu acopera Romania. In schimb, presedintia ceha a UE a avut o atitudine partinitoare fata de Romania in conflictul cu regimul Voronin. La randul lor, megalomanii polonezi care se viseaza puterea regionala dintre Marea Baltica si Marea Neagra fac pe Marele Frate cu tarile din regiune. Radoslaw Sikorski, ministrul polonez de Externe, s-a manifestat foarte obraznic la adresa Romaniei. El si-a insusit minciunile Chisinaului pe care apoi le-a debitat in fata omologului sau roman, Cristian Diaconescu, si a indraznit sa ne dea si indicatii. Varsovia, cand a avut interesul, a incercat sa intarate UE impotriva rusilor din cauza conductei Blue Stream (comparata de ei cu Pactul Ribbentrop-Molotov) sau a embargoului asupra carnii poloneze. Acum ne dau noua lectii de moderatie.
Cand Bratienii au facut unirea de la 1859 si pe cea de la 1918, i-au jucat pe toti pe degete. Ar trebui sa meditam la exemplul lor.
Ce concluzii isi pot face pentru sine partenerii din UE si NATO? Unii din ei poate ca ar avea drepturi mai mari la asemenea "vise", dar, nicăieri si niciodată nu si-au permis sa le recunoască ca exista nici măcar pentru sine, cu atât mai mult sa le vocifereze in public. De ce, oare? Care-i diferenţa? Ce înseamnă a fi cu adevărat european?
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲