Frapată de gestul premierului rus, Vladimir Putin, care i-a trimis o scrisoare lui Anatoli Kaminski, presei i-a scăpat conţinutul. Iar acesta spune multe.

Niciun cuvânt despre reglementarea transnistreană

La o privire atentă, mesajul adresat de Vladimir Putin liderului miscarii transnistrene Obnovlenie este mai interesant decât pare la prima vedere. Mass-media scoate în evidenţă faptul că, prin acest demers epistolar, Kremlinul şi-a desemnat oficial favoritul în viitoarele alegeri prezidenţiale din regiunea separatistă. Dar aici nu-i nimic nou. Cine nu ştie, de bună seamă, că preşedintele parlamentului transnistrean e omul lui Putin la Tiraspol?

Mai relevant mi se pare faptul ce anume îi spune Putin lui Kaminski. Premierul rus nu suflă un cuvânt despre procesul de reglementare transnistreană. Nu aminteşte deloc de reluarea negocierilor în formatul 5+2. Nici vorbă de reîntregirea teritorială a Republicii Moldova. De relaţia dintre cele două maluri ale Nistrului.

În schimb, Putin pune accentul pe "Strategia ambitioasă de dezvoltare a Transnistriei pana în 2025". Şi nu întâmplător. Respectiva „strategie" este elaborată şi finanţată de la un capăt la altul de Moscova. Sub aspect practic, asupra acestui document lucrează experţii fondului Gherman Gref care caută să racordeze regiunea rebelă la modelul de piaţă şi la programul de modernizare al Federaţiei Ruse. Documentul îşi propune în fond consolidarea independenţei de stat a autoproclamatei republici nistrene şi integrarea ei plenară în spaţiul economic rus.

Adevăratele divizii ale Rusiei în Transnistria

De altfel, procesul de asimilare a autoproclamatei republici nistrene este în deplină derulare. Sectorul industrial, educaţia şi sănătatea deja funcţionează ca filiale ale Rusiei pe malul stâng al Nistrului. În timp ce toată lumea cere reragerea trupelor ruse, adevăratele divizii ale Moscovei sunt reprezentate de fapt de capitalul rus care a confiscat în totaliate potenţialul economic din Transnistria.

Cu alte cuvinte, la ora actuală regiunea separatistă se prezintă pe toate planurile ca o gubernie rusească. Şi, prin acest mesaj, Putin, de fapt, îl îndeamnă pe Kaminski să transforme autoproclamata republică nistreană dintr-o gubernie subdezvoltată în una exemplară. Nici nu se pune proplema revenirii ei sub jurisdicţia Republicii Moldova. Pretinsa „strategie" transnistreană dovedeşte o dată în plus că Putin nu ia în serios declaraţiile lui Medvedev despre soluţionarea conflictului în baza respectării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

Se pare că astăzi la Moscova există două puncte de vedere asupra reglementării transnistrene. Potrivit celui dintâi, împărtăşit de sprijinitorii lui Medvedev, regiunea separatistă trebuie reunită cu Republica Moldova pentru a transnistriza teritoriul până la Prut. Potrivit celui de al doilea, reprezentat de aripa dură a Kremlinului, dar şi de naţionaliştii ruşi, cedarea Transnistriei este riscantă, deoarece deznodământul acestui pas ar putea fi altul decât cel scontat. De aceea, se marşează pe ideea întăririi enclavei ruseşti şi recunoaşterii ei într-un moment politic potrivit.

Astfel, Putin, prin mesajul său, arată că el nu doreşte să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard. Nici măcar cu jumătate de gură nu spune că Transnistria ar putea fi vreodată împreună cu Moldova. Dimpotrivă. Laudă generos „strategia" lui Gherman Gref care asigură încorporarea efectivă a regiunii separatiste în organismul social-economic al Federaţiei Ruse.

Cărţile vor fi date pe faţă în 2012?

După toate probabilităţile, Moscova împinge lucrurle spre o disociere legală a celor două maluri ale Nistrului. Acest fapt nu va fi recunoscut pe şleau, bineînţeles, înainte de alegerile prezidenţiale din 2012. Până atunci ruşii vor trage de timp şi vor apela, pesemne, la tot felul de tertipuri pentru a simula deschidere şi spirit cooperant. Însă după instalarea la Moscova a preşedintelui nou ales, cărţile vor fi date pe faţă, procesul de reglementare fiind preschimbat în unul de divorţ. Rămâne însă o problemă care pare astăzi insurmontabilă: trupele şi muniţiile ruseşti de la Nistru.

Se vede că acest fapt îl intuiesc România şi partenerii ei occidentali. Tocmai de aceea Traian Băsescu, după ce a discutat cu Barack Obama în Cabinetul Oval de la Casa Albă, situaţia Republicii Moldova, a trimis un semnal Rusiei că Bucureştiul nu renunţă la adevărul istoric. Este simptomatic faptul că preşedintele român a modificat consacrata sintagmă „Basarabia, pământ românesc" în „Republica Moldova, pământ românesc". Şi pare-se că a făcut asta în mod intenţionat.

Liderul de la Bucureşti a vrut să spună astfel că indiferent ce structură politico-administrativă există pe moment în Basarabia, acest teritoriu a fost şi este pământ românesc. Lucrurile într-adevăr stau aşa. Numai că fără Transnistria. De unde şi întrebarea: nu cumva Obama şi Băsescu au convenit să scoată din ecuaţie regiunea din stânga Nistrului?