“În aceste împrejurări, nu ne rămâne altceva decât calea Europei. Dar nu pe vechi. Nu oarecum, ci s-o luăm pe scurtătură. Adică prin România.”   

În editorialul anterior arătam că declaraţia Medvedev-Ianukovici nu-i exclus să fie însoţită de un protocol adiţional secret prin care treptat Moscova să cedeze Kievului controlul asupra administraţiei de la Tiraspol în schimbul menţinerii şi consolidării bazei sale militare din regiunea rebelă. Oricât ar fi de paradoxal, dar ipoteza noastră chiar în aceeaşi zi de marţi a fost confirmată de un deputat ucrainean. O CLAUZĂ SECRETĂ IMPUNE DEZMEMBRAREA REPUBLICII MOLDOVA

Potrivit unui legislator din blocul Iulia Timoşenko, autoproclamata republică nistreană ar urma să devină parte a Ucrainei. Făcând referire la un acord secret între Dmitri Medvedev şi Viktor Ianukovici, semnat la Kiev în ziua de 17 mai, deputatul Oleg Bilorus susţine că cei doi lideri ar fi discutat cu uşile închise despre dezmembrarea Republicii Moldova. Declaraţia lor oficială, zice-se, ar avea un protocol adiţional îndreptat împotriva Chişinăului. Preşedintele Rusiei, spune Oleg Bilorus, citat şi de presa de la Moscova, i-ar fi propus omologului său ucrainean: ”Luaţi Transnistria şi da-ţi-ne Moldova”.

Sunt nişte mărturisiri de-a dreptul năucitoare care, dacă le raportăm şi la alte informaţii care ne parvin dinspre Moscova, nu par deloc fanteziste. Miercuri, de exemplu, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a avertizat Occidentul să nu intervină în republicile ex-sovietice. Rusia, a declarat şeful diplomaţiei ruse, este preocupată că UE şi NATO intenţionează să construiască parteneriate cu aliaţii săi din Comunitatea Statelor Independente.Dacă lucrurile într-adevăr stau aşa, avem de a face cu un diktat ruso-ucrainean împotriva Republicii Moldova, menit să descurajeze elanul ei european şi să consolideze poziţiile celor două state slave. Astfel, Victor Ianukovici, cedând Moscovei Sevastopulul până în anul 2042, a obţinut, se pare, nu numai ieftinirea resurselor energetice comercializate de fosta metropolă. De bună seamă, e puţin probabil ca el să se fi mulţumit doar cu facilităţi economice. Asta cu atât mai mult cu cât preţul gazelor cumpărate de ucraineni, în ciuda unei reduceri substanţiale, oricum, rămâne mai mare decât cel pe care îl plăteşte la ora actuală Bielorusia. RUŞII URMĂRESC LEGALIZAREA PREZENŢEI LOR MILITARE ÎN TRANSNISTRIA

S-ar putea, scriam noi marţi în acest colţ de pagină, ca târgul cu Moscova să ascundă o clauză secretă care să-i permită Kievului să preia controlul politic asupra Transnitriei. Pentru asta e nevoie de un singur lucru şi anume: ambele state slave să recunoască concomitent independenţa regiunii rebele. Ruşilor, neîndoios, le-ar conveni această tranzacţie, întrucât ei ar câştiga simultan pe mai multe planuri. Dar şi ucrainenii s-ar alege cu un profit politic deloc de neglijat.

Până acum Moscova nu avea cum să recunoască oficial regiunea rebelă din estul Republicii Moldova, întrucât nu avea graniţă comună cu noi. Astăzi însă, odată cu instalarea la Kiev a unei guvernări rusofile, nimic nu o mai împiedică să întindă o mână de ajutor marionetei sale de la Tiraspol..

Rusia şi Ucraina ar putea să legitimeze pe plan internaţional regimul secesionist de laTiraspol în urma unei tensionări artificiale a situaţiei politice în jurul Republicii Moldova. Atâta doar că Moscova se va vedea silită să împartă tutela asupra Transnistriei cu Kievului, obţinând în schimb legalizarea prezenţei sale militare în zonă.
Vi se pare neverosimil acest scenariu? Cui nu-i vine a crede, să-şi amintească de Abhazia şi Osetia de Sud. Unde mai pui, că miza ruşilor din Crimeea şi de la Nistru nu este la ora actuală deloc mai mică decât cea din Caucazul de Nord. ÎN EUROPA PRIN ROMÂNIA

Se prefigurează astfel un gambit de mare maestru pe tabla de şah geopolitic care le-ar aduce preţioase puncte în palmares şi Kremlinului, şi Kievului. Tocmai de aceea, în treacăt fie spus, declaraţia Medvedev-Ianukovici, deşi reiterează în cuvinte generale că respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova, este împânzită cu o sumedenie de capcane. Părţile implicate în conflict , de exemplu, sunt catalogate ca fiind egale, iar trupele ruse, ca „factor stabilizator„ ar urma să rămână pe teritoriul nostru. Se bagă strâmbe cu bună ştiinţă pentru a forţa puterea de la Chişinău să reacţioneze, dând astfel pretexte Moscovei şi Kievului să-i caute nod în papură.E un joc politic mişelesc care îmi aminteşte de poziţia diversionistă a Germaniei naziste şi Rusiei sovietice faţă de Varşovia în ajunul lui 1 septembrie 1939 care, în ultimă instanţă, precum se ştie, a condus la dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial şi lichidarea Poloniei ca stat. Păstrând proporţiile, desigur, şi Republica Moldova este astăzi de asemenea strâmtorată de două puteri mari care încearcă s-o provoace pentru a-i lua capul. În aceste împrejurări, nu ne rămâne altceva decât calea Europei. Dar nu pe vechi. Nu oarecum, ci s-o luăm pe scurtătură. Adică prin România. Nu avem încotro. Timpul ne presează. Ofensivă brutală şi revanşardă a Rusiei, secundată acum şi de Ucraina, ne strânge la perete şi ne lasă o singură soluţie. Mai pe şleau vorbind, ne pune în situaţia să nu avem alternativă la unirea cât mai grabnică a celor două state româneşti. Numai nu ne speriaţi cu declaraţii prăpăstioase despre criză. Recesiunea economică afectează astfel toată lumea. La ananghie a ajuns şi Estul, dar se resimt şi democraţiile avansate din Vest. De altfel, actul istoric din 1918 s-a produs şi el pe muchie de cuţit, în condiţii istorice şi politice extrem de complicate şi pentru România, şi pentru Rusia, şi pentru toată Europa.