Dilema Tratatului privind micul trafic de frontieră între România şi RM

adăugat 25 aprilie 2008, 20:39, la Opinii / Editoriale

Apariţia disputelor pe marginea Tratatului privind micul trafic de frontieră a reiterat încă o dată existenţa unor serioase divergenţe dintre Republica Moldova şi România. Lipsa de consens pe marginea acestui subiect este pe cât de uzuală pentru raporturile moldo-române, pe atât de inedită pentru practica general europeană. În această ordine de idei, reamintim faptul că Chişinăul urmăreşte să semneze cu partea română concomitent Tratatul privitor la traficul mic de frontieră şi Tratatul de bază. Pe când, Bucureştiul consideră că Tratatul de bază cu RM nu este o"prioritate" pentru statul român şi insistă asupra semnării unui acord în stil european. Or, negocierea defectuoasă a acestui document demonstrează absenţa unui pragmatism adecvat a Chişinăului, dar şi o incapacitatea accentuată a Bucureştiului de a desfăşura negocieri eficiente cu autorităţile moldovene.

Specificul relaţiilor moldo-române

Cea mai recentă deteriorare a dialogului dintre Chişinău şi Bucureşti a avut loc pe fundalul relansării relaţiilor moldo-ruse (acest principiu se păstrează în relaţiile RM cu România, care depinde în mare parte de gradul de apropiere existent între Chişinău şi Moscova ). Un aport în acest sens l-a avut de asemenea revigorarea retoricii "uniosniste" de către guvernarea română, fapt ce a motivat în mod suplimentar conducerea comunistă. De fapt, ceea s-a petrecut în relaţiile moldo-române reprezintă consecinţa directă a schimbului de orientare geopolitică a Chişinăului.

Decizia de a modifica vectorului extern a fost luată în contextul sancţiunilor economice aplicate de Rusia (embargoul pentru vinurile moldoveneşti, producţia agricolă etc.). Totodată, guvernarea comunistă a încercat să nu repete experienţa Georgiei, care a căzut în disgraţia deplină a Moscovei. Iminenţa acestor ameninţări şi posibila lor agravare erau de asemenea legate de factorul românesc. Intensificarea politicii externe româneşti în regiunea Bazinului Mării Negre, inclusiv în raport cu RM, a nemulţumit Rusia. Or, abandonarea aspiraţiilor occidentale (se are în vedere euroatlantice) şi a bunelor relaţii cu Bucureşti a reprezentat o condiţie obligatorie pentru ca Chişinăul să beneficieze de ameliorarea dialogului cu Rusia.
În altă ordine de idei, subiectul relaţiilor cu România a început să fie utilizat în scopuri politico-electorale. Partidul Comuniştilor din Moldova a exploatat consecvent şi la maximum retorica anti-românească pentru a obţine cât mai multe dividende politice. Prin acest mijloc, partidul de guvernământ a încercat să-şi refacă imaginea în rândul electoratului alterată esenţial în rezultatul alegerilor locale, inclusiv cele din municipiul Chişinău, precum şi atingerea unor rezultate economice modeste.

Tratatul de bază şi cel al frontierelor de stat reprezintă o altă sursă de animozitate între Republica Moldova şi România. În acest sens, Chişinăul intenţionează să lanseze aceste documente prin intermediul Tratatului privitor la traficul mic de frontieră pe segmentul frontierei moldo-române. În viziunea MAE-ului moldovean semnarea simultană a acestor documente va contribui la îmbunătăţirea "încrederii reciproce şi a relaţiilor prieteneşti"[1] cu România. Deocamdată acest demers este respins de Bucureşti, care se opune parafării Tratatului de bază considerându-l "neprioritar"[2].

În mod evident, partea moldoveană este tentată să folosească această circumstanţă pentru a realiza obiectivele neatinse de pe agenda politico-diplomatică bilaterală (semnarea Tratatului de bază cu România etc.). Totodată, motivaţia guvernării comuniste poate avea o tentă preelectorală. Or, Chişinăul încearcă să tensioneze intenţionat dialogul cu Bucureşti pentru a-şi păstra avantajele şi superioritatea poziţiei sale în mediul electoral local, în detrimentul forţelor electorale oponente (Prin asemenea acţiuni PCRM-ul încearcă să plaseze/menţină partidele de opoziţie pro-româneşti într-un spaţiu electoral comun destul de restrâns, forţându-le să lupte pentru aceeaşi categorie de electorat. Această tactică permite actualei guvernări să-şi păstreze influenţa asupra unei părţi semnificative a electoratului necesare pentru a obţine o prezenţă confortabilă în Parlamentul RM de după alegerile parlamentare din 2009.).

Tergiversarea iniţierii procedurilor de realizare a acestui tratat intră în contradicţie cu obiectivul de integrare europeană declarat drept prioritate naţională pentru Republica Moldova. Situaţia dată poate avea repercusiuni negative asupra altor proiecte europene destinate părţii moldovene. De altfel, lipsa de progres pe marginea acestui subiect poate implica dificultăţi pentru realizarea deplină a acţiunilor îndreptate spre facilitarea circulaţiei persoanelor către statele UE, inclusiv cea transfrontalieră ( De asemenea, nerezolvarea problemei cu Tratatul privitor la micul trafic de frontieră ar putea reduce din eficienţa unor prevederi ale Planului de Mobilitate. Acest Plan este un proiect pilot pentru statele din Politica Europeană de Vecinătate, ce se desfăşoară pentru Moldova şi face parte din dialogul dintre UE şi RM în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte reglementarea migraţiei).

Concluzie:

Din cele analizate putem constata că Tratatul privitor la micul trafic de frontieră între România şi Republica Moldova, la fel ca şi alte iniţiative politice parvenite de la partea română, sunt folosite de actuala guvernare în scopuri politico-electorale de partid, precum şi pentru a satisface interesele geopolitice regionale ale Rusiei. Condiţionarea implementării acestui document comportă în continuare pericole atât pentru dialogul moldo-român, cât şi pentru cel cu UE. Prin urmare, Chişinăul urmează să-şi revizuiască în mod calitativ şi în timp util politica sa actuală, pentru a nu compromite mecanismele de cooperare, precum şi parteneriatele existente între RM, statele membre ale UE şi/sau instituţiile europene.

Tratatul privind micul trafic de frontieră: falsuri şi realităţi normative

Perspectiva Tratatului privind micul trafic de frontieră a apărut după ce a avut loc extinderea spaţiului european, inclusiv până la hotarele RM. Acest document reprezintă o abordare europeană faţă de necesitatea consolidării cadrului legal a frontierelor externe ale statelor UE. Acest imperativ a fost prevăzut în contextul eventualei intensificări a circulaţiei transfrontaliere la graniţele UE, precum şi în scopul ridicării oricăror obstacole pentru schimburile comerciale, sociale, interetnice sau cooperare regională [3]. Totodată, Tratatul dat include prevederi specifice în ceea ce priveşte asigurarea unei balanţe între procesul de facilitare a circulaţiei persoanelor rezidente din zona de frontieră a UE într-un mod corespunzător şi prevenirea migraţiei ilegale, dar şi a potenţialelor pericole la adresa securităţii regionale apărute în urma activităţii grupurilor criminale.

În conformitate cu acest Tratat, dreptul la iniţierea procedurilor de negociere a unui regim de mic trafic la frontierele externe ale UE îl poate poseda numai membrii acesteia. Prin urmare, afirmaţia potrivit căreia RM a făcut prima propunerea de a negocia asemenea document este nefondată şi necorespunzătoare Art.13 al Directivei Parlamentului European şi Comisiei Europene, ce reglementează regulile privind traficul local al frontierelor externe a statelor membre ale UE (Asemenea declaraţii au fost făcute de Ministrul moldovean de Externe, A. Stratan, conform unor surse mass-media [4]). De fapt, acest Tratat a fost iniţial specificat în contextul semnării Acordului de facilitare a regimului de eliberare a vizelor de scurtă şedere pentru cetăţenii RM. În documentul final al deciziei pe marginea acestui Acord se face referire la Declaraţiile politice ale României privind intenţia de a demara negocieri pentru semnarea unui acord bilateral cu Republica Moldova în scopul punerii în aplicare a regimului specific micului trafic de frontieră. În acelaşi act poate fi găsită Declaraţia politică a RM (care o succede pe cea a României) privind acordul de a începe tratativele date. Astfel, putem conchide că Tratatul dat reprezintă un drept exclusiv al statelor UE, ce este realizat cu autorizarea instituţiilor europene şi prin intermediul unui acord bilateral cu ţările terţe riverane. Or, Moldova nici într-un caz nu poate fi iniţiatorul unui asemenea document în condiţiile în care nu face parte din UE, ci este doar beneficiarul expres al reglementărilor normativo-juridice dezvoltate şi acordate de către Bruxelles (Or, Chişinăul nu poate să stabilească termenii de referinţă pentru negocierea unui asemenea acord, această prerogativă aparţine în mod prioritar Bucureştiului. Astfel, afirmaţiile părţii moldovene conform cărora Convenţia privind micului trafic de frontieră a fost expediată cu mare întârziere nu corespunde prevederilor privind competenţele cu care sunt abilitate în realitate părţile acestui document. ).

În acest fel, interpretarea distorsionată a acestor prevederi normative poate fi calificată drept acţiuni populiste şi inamicale, îndreptate împotriva părţii române şi a acţiunilor în spiritul de buna vecinătate desfăşurate de statul respectiv.

Pe lângă aceasta, în legătură cu Tratatul dat s-a prefigurat o altă problemă ce ţine de utilizarea noţiunii de "frontieră moldo-românească" în cadrul acestui document, care conform MAE-ului moldovean, există de facto, dar nu are acoperire juridică stipulată în documente bilaterale ierarhic superioare [5]. În acest context, partea moldoveană solicită parafarea simultană a Tratatului de bază şi a celui privind micul trafic de frontieră.

În pofida posibilei menţiuni repetate a termenului de "frontieră moldo-românească", corelarea acestor două tratate este necorespunzătoare naturii şi conţinutului lor juridic. Or, Tratatul de bază reglementează contextul variat al raporturile bilaterale dintre RM şi România (de ex: recunoaşterea integrităţii, inviolabilitatea şi imuabilitatea permanentă a teritoriilor părţilor semnatare etc.). În tip ce, Tratatul privind micul trafic de frontieră se axează pe aspectele migraţiei transfrontaliere locale. Prin urmare, argumentul adus de Chişinău în ce priveşte obligativitatea semnării concomitente a celor două documente nu are o bază solidă, ceea ce îi conferă un caracter eşuat şi respectiv perdant în faţa poziţiei româneşti.

De altfel, Bucureştiul a luat atitudine [6] faţă de acţiunile de deformare a cuprinsului normativ al acestui Tratat, întreprinse de Chişinău în spaţiul mediatic moldovean. Însă poziţionarea dată nu a fost suficientă pentru a elimina blocajul din dialogul cu RM. În general, aparatul diplomatic român se confruntă cu probleme serioase referitoare la eficienţa prestaţiei sale pe plan extern. În acest sens, demisionarea lui A. Cioroianu şi numirea lui Lazăr Comănescu în funcţie de Ministru de Externe poate avea un imbold pozitiv asupra calităţii de relaţionare diplomatică interstatală a României, în special cu Moldova (direcţie diplomatico-politică considerată de mulţi experţi drept falimentară şi ineficace pentru Politica Externă a României).

Pentru a impulsiona negocierile pentru acest Tratat, RM trebuie să renunţe la măsurile de dezinformare aplicate în raport cu acest document, focusându-se pe implementarea lui urgentă. Pe când, România trebuie să elaboreze strategii şi instrumente viabile de contactare şi relaţionare cu partea moldoveană. Altfel, subiectul dat poate să rămâne ancorat la acţiunile politice particulare ale PCRM-ului, riscând să intre în dependenţă totală de interesele şi tacticile electorale ale actualei guvernări (cel puţin până la finalizarea perioadei electorale).

Concluzie:

Starea de impas în care se află Tratatul privind micul trafic de frontieră a apărut şi poate să se perpetueze din cauza acţiunilor de distorsionare aplicate de RM pe marginea lui. Totodată, iniţiativa Chişinăului de semna două documente în mod simultan este necorespunzătoare reglementărilor europene (inclusiv Directivei Parlamentului European şi Comisiei Europene privind regulile traficului mic de frontieră). Încercarea RM de a lega aceste tratate nu poate fi calificată altfel decât acţiune populistă pentru consum intern, ce avantajează din punct de vedere electoral PCRM-ul. Totuşi, comportamentul Chişinăului poate avea urmări negative nu atât pentru perspectivele de îmbunătăţire a relaţiilor moldo-române, cât pentru sustenabilitatea şi coerenţa dialogului cu UE (mai ales în contextul eventualei implementări a Planului de Mobilitate şi a altor proiecte din domeniul migraţiei).

Referinţe:

1. Conexiunea între Tratatul privind frontiera de stat între Republica Moldova şi România şi Convenţia privind micul trafic la frontieră, http://www.mfa.md/noutati/2514/

2. Chişinăul aşteaptă ca Bucureştiul să facă primul pas spre împăcare, http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,3275675,00.html

3. REGULATION (EC) No 1931/2006 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 20 December 2006, laying down rules on local border traffic at the external land borders of the Member States and amending the provisions of the Schengen Convention

4. Chişinăul îşi doreşte să înceapă un nou capitol de cooperare cu România, declară ministrul de externe Andrei Stratan, http://www.unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=5425

5. Conexiunea între Tratatul privind frontiera de stat între Republica Moldova şi România şi Convenţia privind micul trafic la frontieră, http://www.mfa.md/noutati/2514/

6. Citeşte: În urma publicării unor relatări contradictorii în presă, Ministerul Afacerilor Externe face următoarele precizări în legătură cu Convenţia privind micul trafic la frontieră între România şi Republica Moldova. Potrivit reglementărilor europene, România poate încheia cu statele vecine care nu sunt membre UE acorduri bilaterale, pentru a facilita accesul cetăţenilor care locuiesc în apropierea frontierelor externe ale Uniunii Europene.; Precizări în legătură cu Convenţia privind micul trafic la frontieră între România şi Republica Moldova, Ministerul Afacerilor Externe al României, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=35533

Autor: Denis Cenusa, comentator politic
Sursa: www.basarabeni.ro